Armata unica europeana: Care ar fi piedicile, avantajele si costurile? Interviu

Infiintarea unei armate unice europene este un subiect strategic care ar trebui abordat in perspectiva posibilei destramari a NATO prin plecarea SUA, spune Hari Bucur-Marcu, expert in securitate nationala.

Emmanuel Macron si Angela Merkel au fost cei care au vorbit apasat despre necesitatea unei "adevarate armate europene", iar Romania este unul dintre cele 25 de state membre ale UE care au semnat in 2017 pentru infiintarea ei in mod oficial. Cat de realist este un asemenea proiect si care ar fi costurile pentru statele membre ale UE?

Subiectul este unul de interes si in perspectiva alegerilor europarlamentare din 26 mai, tinand cont de posibilele consecinte si de contextul international.

Pro si contra unei armate europene

"Este timpul sa trezim 'Frumoasa Adormita' a Tratatului de la Lisabona", declara presedintele CE, Jean Claude Juncker, la finalul anului 2017, cand se parafa in mod oficial demararea proiectelor militare comune in cadrul structurii PESCO (Cooperare Structurata Permanenta) . Exceptie au facut Danemarca, Malta si Marea Britanie, iar de atunci lucrurile au evoluat.

"Nu-i vom proteja pe europeni daca nu decidem sa avem o adevarata armata europeana. In fata Rusiei, care este la frontierele noastre si care a aratat ca poate fi amenintatoare (...), trebuie sa avem o Europa care sa se apere mai mult singura, fara sa depinda doar de Statele Unite si in mod mai suveran", a pledat, in noiembrie anul trecut, presedintele Frantei, Emmanuel Macron, pozitia sa fiind sustinuta si de cancelarul german Angela Merkel.

"Franta si Germania actioneaza in mod prematur. In ceea ce priveste Olanda, NATO ramane piatra de temelie a politicii noastre de aparare", a replicat premierul olandez Mark Rutte.

Tara aflata la granita UE si membra a NATO, Romania se situeaza abia pe locul 40 in topul celor mai puternice armate din lume, sub nivelul statelor mentionate mai sus si dupa tari precum Grecia sau Cehia, primele trei pozitii fiind ocupate in ordine de SUA, Rusia si China.

In timp ce unii analisti afirma ca "a venit timpul pentru o Armata Europeana", altii se intreaba retoric daca nu cumva este vorba doar despre "utopia tanarului Emmanuel sau interesele industriei de armament".

"Realizarea unei armate europene presupune un control politic comun peste o putere militara deja existenta, dar care nu are in prezent doua elemente esentiale: nu are o comanda comuna si nu are o planificare comuna", explica expertul in securitate nationala Hari Bucur-Marcu, intr-un interviu acordat Ziare.com, facand trimitere la "doua exemple istorice de succes: Statele Unite ale Americii si NATO".

In opinia dvs, a venit momentul sa infiintam o armata a Uniunii Europene, bineinteles in sensul unui partener al NATO si nu al unui competitor?

O eventuala armata a Uniunii Europene nu poate fi conjuncturala, in sensul ca viata, momentul ar cere-o. Este intr-adevar important momentul in care s-ar infiinta o asemenea armata unionala, dar doar in sensul ca s-ar constitui toate conditiile necesare infiintarii ei.

Despre o armata unionala se vorbeste de foarte multa vreme. Acum aproape un sfert de secol, la Paris, seful apararii franceze de atunci era foarte activ in a explica militarilor din celelalte state ale uniunii, inclusiv celor care la data aceea aspirau sa devina membri NATO si ai Uniunii Europene, cat de benefica ar fi o asemenea armata unionala.

Deci, daca ma intrebati ce cred despre momentul infiintarii unei armate a Uniunii Europene, in sensul ca acum s-ar fi 'aliniat planetele', cum se zice, adica ar fi indeplinite conditiile astrale si pamantesti pentru o asemenea armata, raspunsul meu este ca nu, nu cred de fel ca ar fi acum momentul. Nu cred ca sunt indeplinite conditiile pentru o armata europeana, care sa conteze in lume, asa cum conteaza armatele nationale ale marilor puteri ale planetei, dintre care majoritatea se afla aliate in NATO.

Desi lungesc raspunsul, trebuie sa o fac, pentru a fi cat de cat clar si convingator.

Uniunea Europeana are deja o putere militara considerabila. Cu exceptia Austriei, Finlandei si Suediei, care au o politica oficiala de nealiniere militara, dar care sunt deosebit de active in organizatiile internationale de securitate (cum sunt ONU si OSCE) si care sunt foarte angajate in misiunile de securitate ale NATO ca natiuni partenere, toate celelalte state din Uniunea Europeana sunt si membre ale Organizatiei Tratatului Atlanticului de Nord, unde, impreuna cu Canada si Statele Unite ale Americii, conteaza pe o putere militara de mai bine de doua treimi din totalul puterii militare a intregului Pamant.

Consecinta strategica a acestei situatii de putere militara este ca intreaga Uniune Europeana este complet protejata de orice amenintare cu razboiul, cu invazia, cu agresiunea armata, conventionala sau neconventionala.

In acelasi timp, Europa unita isi asuma zeci de misiuni de gestionare a crizelor pe alte doua continente, misiuni ce au si o componenta militara din ce in ce mai vizibila. Astfel incat toata lumea ar trebui sa fie multumita cu situatia actuala a puterii militare europene si sa nu isi doreasca nimic in plus. Sau nimic diferit de ceea ce functioneaza atat de bine in momentul de fata.

Insa subiectul armatei europene este unul strategic. Subiect care trebuie abordat in perspectiva. Iar perspectiva este ca destramarea NATO, prin parasirea Aliantei de catre Statele Unite, s-ar putea petrece intr-un timp de avertizare si concretizare intotdeauna mai mic decat cel necesar constituirii unei armate unionale europene sau, in alternativa, reconfigurarea puterii militare a statelor europene, membre ale NATO, astfel incat sa poata prelua, la nivel unional, sau dupa caz national, misiunile strategice care sunt acum de resortul Aliantei, misiuni intre care apararea impotriva oricarei agresiuni este cea mai importanta.

Asa ca, desi nu sunt motive de moment pentru a se trece la o armata europeana unionala, trebuie incurajata discutia despre asa ceva si, mai ales, trebuie concretizate acele elemente de comanda militara comuna, care sa faca timpul de realizare operationala a unei asemenea armate sa fie cat de cat egal cu timpul de avertizare a destramarii NATO. Destramare care nu se prefigureaza in momentul de fata, tin sa repet.

Altfel, in paralel cu NATO sau ca un nou aliat al NATO, Uniunea Europeana nu are niciun motiv sa isi constituie o armata proprie. Dar si daca si-ar constitui-o, acea armata ar fi formata tot din armatele nationale, natiunile europene putand oricand sa isi rezerve dreptul de a avea si forte militare proprii, neangajate, cu conditia ca ele sa nu fie destinate agresiunii asupra vreunui alt membru al Uniunii Europene.

Cat de fezabil este un astfel de proiect si ce ar presupune el?

As raspunde in ordine inversa. Realizarea unei armate europene presupune un control politic comun peste o putere militara deja existenta, dar care nu are in prezent doua elemente esentiale: nu are o comanda comuna si nu are o planificare comuna.

Adica, statele membre ale Uniunii Europene ar trebui sa fie de acord ca o buna parte dintre fortele lor armate sa intre sub comanda si controlul Uniunii Europene, in mod permanent, pentru a putea beneficia de o strategie comuna de securitate pe termen lung, de o planificare comuna si de o conducere comuna a operatiilor in care sa fie angajate aceste forte militare comune.

Desigur, ar mai presupune ca, in functie de misiunile strategice stabilite in comun, Uniunea Europeana insasi sa constituie si alte capabilitati militare direct in comun, pe care sa le aiba la dispozitie fara sa fi fost initial constituite la nivel national.

Cat de fezabil este un asemenea proiect este o intrebare legitima. Doar ca la ea nu pot raspunde decat natiunile membre ale Uniunii Europene insele. Pentru ca doar ele stiu cat de mult sunt dispuse sa transfere din puterea lor militara unui comandant comun, cat de mult sunt dispuse sa treaca peste orgoliile actuale, care fac imposibila o Europa Unita, trecuta sub o guvernare centralizata si, in cazul puterilor nucleare europene, cat de mult sunt ele dispuse sa transfere butonul nuclear unui deget care sa apese acel buton in comun.

Care ar fi avantajele si care ar fi principalele dificultati/piedici?

Sunt doua exemple istorice, ambele de succes: Statele Unite ale Americii si NATO. Ambele dispun de un control politic asupra fortelor armate centralizat la varf, in cazul SUA prin Congresul american, in cazul NATO prin Consiliul Nord-Atlantic, ambele dispun de o comanda militara unica si de o planificare strategica si operativa unica.

Desigur, exista mari diferente intre ele, Statele Unite fiind o federatie, iar NATO fiind o alianta militara. Dar sunt doua exemple de succes, cum spuneam.

Uniunea Europeana le poate analiza impreuna sau separat si are la dispozitie suficiente date si fapte care sa ii permita sa identifice si avantajele, dar si dezavantajele pentru ea ale transformarii oricaruia dintre aceste doua exemple intr-un model de proiect.

Eu nu am facut o asemenea analiza, dar cunosc intim NATO si destul de bine SUA. Asa ca va pot spune ca principalul avantaj este cel al costurilor mult mai scazute pentru realizarea puterii militare comune decat pentru mentinerea puterii militare nationale, care sa fie oferita pentru operatii comune, de la caz la caz.

Iar principalul dezavantaj este ca o armata comuna europeana nu se va putea realiza vreodata cu sanse reale de a indeplini orice misiune, in absenta unei identitati europene unionale de necontestat, astfel incat fiecare militar european sa nu aiba vreun dubiu ca va servi in armata unionala exact la fel de patriotic precum serveste si in armata nationala.

Care ar fi costurile pentru statele participante?

Costurile pentru statele participante sunt eminamente politice. Este vorba despre transferul permanent de autoritate, de control politic si de decizie politica de la capitalele nationale la capitala UE. Altfel, nu vorbim despre costuri, cat despre avantaje.

Asa cum spuneam, principalul avantaj al unei puteri militare comune este tocmai diminuarea costurilor nationale.

In plus, discutia despre o armata europeana unita este incurajata cu insistenta de industria europeana de aparare, deoarece ea vede intr-o asemenea armata un nou client, care este Uniunea Europeana. Si ce client! Unul dintre primii trei bogati ai Terrei!

Ce parere aveti si despre proiectul numit "Statele Unite ale Europei"?

Acest proiect este esenta Uniunii Europene. Doar ca statele membre nu sunt inca dispuse sa devina state federale, desi nu au motive serioase sa reziste ideii.

O incercare nereusita s-a facut cu proiectul de Constitutie a Uniunii Europene. Desi acel proiect se oprea inainte de aparitia unei natiuni europene, in care natiunile actuale ar fi devenit nationalitati.

Dupa acel esec, care a fost carpit prin Tratatul de la Lisabona, este putin probabil ca aceeasi generatie de europeni sa fie din nou intrebata daca ar vrea sa devina cetateni ai natiunii numita Statele Unite ale Europei.

Dar, in absenta acestor State Unite ale Europei, care ar fi un actor international clar individualizat (ce ar ocupa un singur loc in Consiliul de Securitate al Natiunilor Unite, printre altele), este practic doar un exercitiu de imaginatie sa vorbim despre o armata europeana comuna, care sa arate si sa se comporte international asa cum se comporta acum fortele armate ale Statelor Unite ale Americii.

• Armata europeana comuna este inevitabila - si Romania are un rol important
• Germania isi construieste in tacere o armata europeana sub comanda sa. Care va fi rolul Romaniei

Nicușor Dan, prima reacție după ce PSD și PNL au renunțat la candidatura lui Cîrstoiu. „Decizie grea pentru mafia imobiliară”

Primarul Capitalei Nicuşor Dan a reacţionat marți, 23 aprilie, printr-o postare ironică, după ce coaliţia PSD-PNL a renunţat la candidatura lui Cătălin Cîrstoiu pentru Primăria...

AUR și partidul lui Șoșoacă, în scădere, în intenția de vot la alegerile europarlamentare. Cum arată topul, cu mai puțin de două luni înainte de alegeri SONDAJ

Alianţa PSD-PNL este creditată că 46,6% din intenţiile de vot la alegerile europarlamentare, AUR cu 16,7%, iar Alianţa Dreapta Unită cu 13,8%, conform unui sondaj realizat de INSCOP în luna...