Puntile peste munca ale Romaniei bugetare (Opinii)

Autor: Ioana Ene Dogioiu - Senior editor
Luni, 23 Aprilie 2012, ora 12:37
7815 citiri
Puntile peste munca ale Romaniei bugetare (Opinii)

Nu critic decizia premierului de a stabili ziua de 30 aprilie drept nelucratoare in sectorul public. Este realista.

Pentru ca luni, 30 aprilie, inainte de marti, 1 Mai, ar fi fost o zi de chiul generalizat. Orice om care ar fi incercat sa-si rezolve o problema ar fi scos din minti de vremea pierduta aiurea.

Nu cred insa nici in explicatia cu stimularea turismului, poate a celui bulgaresc. Cel mult vom verifica aplicarea legii picnicului. Si nu cred nici in povestea cu recuperarea zilei intr-o sambata din mai. Nu s-a recuperat si nu se va recupera niciodata nimic cu adevarat.

Dar aceasta decizie, repet, realista a premierului pune reflectorul pe una dintre cele mai rusinoase boli romanesti, o boala pe care mai toti o recunoastem individual, dar sa nu dea necuratul sa ne-o reproseze cineva in public. Avem o teribila inclinatie spre chiul si daca ocaziile de a munci trec pe langa noi precum pasarile calatoare, cele de a mai lua o pauza nu sunt ratate niciodata.

Unde te intorci dai de cate o punte de vacanta. Ca legam Craciunul cu Sfantul Ion, ca legam Vinerea Mare cu 1 Mai, nu stiu cum se face ca ne fofilam minunat intre libere, iar unde ele nu sunt legale, ni le facem cumva.

Sigur, pe hartie, avem mai putine zile libere legale decat alte tari UE. Dar si productivitatea muncii este printre cele mai scazute. Probabil ca ne-am putea permite acelasi numar de sarbatori legale daca eficienta muncii ar fi aceeasi cu a tarilor cu care ne comparam.

Dar acolo munca unui om o face un om, nu o fac doi sau chiar trei oameni. Acolo, cand te duci sa platesti o taxa, nu te plimbi pe la patru ghisee consecutive, unul cu calculul, unul cu verificarea, unul cu banii si unul cu stampila. Acolo nu stai cu orele la coada pentru ca din trei functionari doar unul munceste, iar restul in cel mai bun caz plimba hartii.

In schimb, ne plangem ca suntem saraci, ca nu castigam destul, ca nu avem mai stiu eu ce sporuri, ca s-au taiat mai stiu eu ce prime. Da, suntem mai saraci si pentru ca muncim cat de putin putem, pentru ca am pastrat mentalitatea comunista ca pacalind statul, pacalim o entitate abstracta, nu ne furam, de fapt, tot pe noi insine.

Castigi ca in Germania, muncind ca in Germania. Muncind ca in Romania, castigi ca in Romania.

Dar mai e aici o problema. Cele mai multe firme din sectorul privat nu-si permit asemenea rasfaturi. Am vazut patroni si angajati ai lor care s-au dus la birou in a doua zi de Paste, pentru o afacere importanta cu un partener strain, catolic, care numai atunci putea sa vina in Romania. S-au dus cu drobul si mielul in gat, s-au dus cu gandul la ouale rosii, la familie si prieteni si au muncit.

In firmele serioase, acolo unde banul vine strict in functie de munca, puntile intre orele suplimentare sunt cu mult mai multe decat intre zilele libere si orice pauza este fie compensarea unor eforturi suplimentare deja facute, fie urmeaza sa fie recuperata cu varf si indesat in viitor.

In mediul privat liberele se iau numai in masura in care rezultatele o permit, spre deosebire de sectorul public unde ele curg fara nicio conditionare, nici macar aceea a unei decizii guvernamentale.

Imi veti contraargumenta, poate, cu muncitorii de la diverse firme pe care ii vedeti spijiniti in lopeti pe marginea drumurilor. Sunt platiti in urma unor contracte pe bani publici, adica in conformitate cu regulile reconfortante ale sectorului bugetar, cel fara de termene si presiune.

Banul vine si daca stai sprijinit in lopata, iar drumul nu e gata nici la un an de la expirarea termenului, ca doar vine de la stat.

Si acest sector privat, care se duce la munca si in a doua zi de Paste, tine in spinare un sector public in care si 30 aprilie devine zi libera. Oameni care muncesc uneori si in sarbatorile religioase platesc pentru reintregirea salariilor celor care fac punti intre libere.

Iar pentru ca ei au mai multi bani decat media sunt priviti cu ura si trei sferturi dintre conationali spera sa-i vada impozitati la sange.

Ne place sau nu, aceasta este nenorocita de realitate romaneasca. Acesta este bolovanul de piciorul tarii si al economiei, aceasta este linia de ruptura care desparte inca Romania capitalista de Romania comunista. Si, sincer, nu vad niciun politician si nicio forta politica dornici sa schimbe ceva.

Citeste si:
Cum a fost înlocuit pe tăcute Tudorel Toader în Comisia de la Veneția. Cine îi va lua locul
Cum a fost înlocuit pe tăcute Tudorel Toader în Comisia de la Veneția. Cine îi va lua locul
Fostul ministru al Justiției Tudorel Toader a fost înlocuit din poziția de reprezentant al României în Comisia de la Veneția după ce mandatul său nu a mai fost prelungit. Mandatul lui...
8 candidați se vor bate pentru șefia USR. Cine i-ar putea lua locul lui Cătălin Drulă după alegerile din iulie
8 candidați se vor bate pentru șefia USR. Cine i-ar putea lua locul lui Cătălin Drulă după alegerile din iulie
USR a informat că opt membri ai formaţiunii s-au înscris în cursa internă pentru şefia partidului. Alegerile vor avea loc la începutul lunii iulie. Cei opt candidaţi înscrişi în cursa...