De-abia vorbeam ieri despre efectele letale ale clientelismului in economia romaneasca, ca astazi am mai avut o mostra de mare calibru a aceluiasi fenomen: CFR.
Povestea companiei de cai ferate, impartita acum in trei companii - Calatori, Marfa si Infrastructura, este tot una despre distrugerea unei societati de stat prin capusare sistematica si subordonare fata de interese politice.
CFR a fost intotdeauna o feuda politica exploatata la sange. Conducerea companiilor CFR a fost mereu incredintata unor oameni de partid, siguri, care au acceptat toate contractele paguboase cu putinta in favoarea clientilor politici si trangandu-si, la randul lor, o parte consistenta, cazul cel mai notoriu fiind al lui Necolaiciuc.
Cam peste tot in lume transportul pe calea ferata este subventionat intr-o masura mai mica sau mai mare, dupa buget, de catre stat. Diferenta este ca acolo este subventionat, de fapt, calatorul care sa plateasca un pret mai mic pentru o forma de transport in comun mai sigura si mai ecologica.
La noi, subventiile date de stat nu au ajutat calatorul, care a platit un bilet din ce in ce mai scump pentru servicii tot mai proaste.
In Romania, subventionate au fost capusele, ele incasand cea mai mare parte din banii CFR. Si, exact ca in cazul Oltchim, in timp ce companiile de cai ferate se sufocau si acumulau datorii din ce in ce mai mari, istorice, catre furnizorii de utilitati si catre bugetul statului, capusele infloreau si faceau profituri tot mai consistente.
Intre timp, CFR nu a mai facut nicio investitie in infrastructura. Daca in drumuri, de bine de rau, s-au mai bagat ceva bani, au mai fost modernizate unele, au mai aparut cativa kilometri de asfalt, chiar de autostrada, in cazul infrastructurii CFR totul a inghetat.
Un inghet cu efecte previzibile si asupra sigurantei transportului pe calile ferate, tot mai precara dupa cum recunosc cu jumatate de gura mai ales liderii sindicali, dar si asupra duratei calatoriilor.
In timp ce prin Europa trenurile sunt din ce in ce mai rapide, calatorul roman a ajuns sa faca 10 ore, programate fara sa socotim si intarzierile, intre Bucuresti si Timisoara, spre exemplu.
In aceste conditii nu e de mirare ca numarul calatorilor a scazut galopant de la an la an. Acum zilnic circula cu trenul in Romania aproximativ 150 de mii de romani, un numar foarte mic, jumatate fata de anii trecuti.
Clientii pierduti de CFR s-au reorientat catre transportul rutier, firmele din domeniu impanzind tara. Conditiile nu sunt stralucite, dar calatoria dureaza cu mult mai putin timp decat cu trenul, iar biletul e mai ieftin.
Companiile CFR ar fi trebuit demult restructurate. Insa protestele, spaima de efectele sociale si electorale ale grevelor au provocat mereu punerea intre paranteze a acestor masuri.
O alta sursa majora de pierderi pentru CFR sunt caracatitele din interiorul companiilor. Recent am vazut cat de extinsa si paguboasa a fost reteaua nasilor. Ca dovada, aceleasi trenuri, care la CFR Calatori erau nerentabile, odata privatizate, aduc profit.
FMI a cerut privatizarea CFR Marfa. Relu Fenechiu a anuntat ca intentioneaza sa scoata la vanzare 20% din aceasta companie dupa ce va obtine avizul CSAT. Ministrul vorbeste insistent si despre privatizarea CFR Calatori.
Am mari indoieli ca operatiunea s-ar sfarsi altfel decat la Oltchim, din exact aceleasi motive. Pentru ca nu stiu cati investitori seriosi ar fi dispusi sa-si bage banii in hatisul de capuse si clienti politici. Nici macar un manager privat nu s-a gasit pana acum pentru companiile de transport, din exact acelasi motiv.
Iar greva "spontana" de astazi, pentru o singura zi de intarziere a salariilor, este un semnal clar cat de feroce va fi rezistenta la privatizare, restructurare, management privat, la orice masura de curatare a acestei feude mlastinoase.