INTERVIU Andrei Ursu, fiul dizidentului ucis de calaii regimului comunist: "Judecatoarea care i-a achitat pe tortionarii tatalui meu este vuvuzeaua Securitatii"

Autor: Daniela Ratiu - Senior Editor
Sambata, 05 Decembrie 2020, ora 00:00
13280 citiri
INTERVIU Andrei Ursu, fiul dizidentului ucis de calaii regimului comunist: "Judecatoarea care i-a achitat pe tortionarii tatalui meu este vuvuzeaua Securitatii"
Andrei Ursu, fiul dizidentului Gheorghe Ursu FOTO Facebook/ Andrei Ursu

Procesul mortii dizidentului Gheorghe Ursu a ajuns la un deznodamant socant pentru opinia publica din Romania. Tortionarii care i-au curmat viata in beciurile Securitatii - fosti ofiteri la Directia a VI-a Cercetari Penale din cadrul Departamentului Securitatii Statului, Marin Parvulescu si Vasile Hodis, s-au ales cu schimbarea incadrarii juridice, din infractiuni contra umanitatii in tratamente neomenoase. Andrei Ursu, fiul dizidentului erou ucis de regimul Ceausescu, explica intr-un interviu pentru Ziare.com care sunt dedesubturile sentintei scandaloase.

Schimbarea incadrarii juridice a faptelor tortionarilor lui Gheorghe Ursu a fost decizia Curtii de Apel Bucuresti, anuntata pe 17 octombrie 2019. Motivarea judecatoarei Mihaela Nita a fost halucinanta pentru opinia publica, dar mai ales pentru Andrei Ursu, fiul dizidentului Gheorghe Ursu, ucis in beciurile Securitatii.

Desi toate documentele si toate declaratiile din dosar converg si confirma adevarul istoric - exterminarea prin tortura a lui Gheorghe Ursu, dar si intreg mecansimul terorii, si faptul ca nimeni nu era ucis din intamplare sau din neglijenta, ci doar daca era un pericol pentru regimul lui Ceausescu, judecatoarea invoca in motivare faptul ca Securitatea nu era interesata de opiniile politice si de informatiile pe teme politice pe care le-ar fi putut obtine de la Gheorghe Ursu.

Dar esenta regimului opresiv era tocmai acest control draconic al cetatenilor si distrugerea oricarei legaturi cu Europa Libera, folosind toate metodele - pana la teroare si exterminarea fizica. Pentru Andrei Ursu, motivarea arata ca judecatoarea foloseste exact limbajul Securitatii, validand teoriile fostilor securisti, mistificand istoria.

Ziare.com: Andrei Ursu, pe 3 decembrie 2020, la IICJ, a fost termen in procesul tortionarilor lui Gheorghe Ursu. Procesul nu a avut loc, s-a amanat. Procesul lui Gheorghe Ursu se inscrie si el in lista proceselor pe care Romania le trage dupa ea incapabila sa le descalceasca, incapabila sa condamne vinovatii. Probele exista, documentele exista. Inaintea termenului din 3 decembrie, care nu a mai avut loc, ati publicat pagini de jurnal, de fapt probe din care rezulta cu claritate faptul ca Gheorghe Ursu a fost o victima a Securitatii. Verdictul judecatoarei Nita Mihaela de la Curtea de Apel Bucuresti, de achitare a tortionarilor in prima instanta, a fost pentru opinia publica socant, iar motivarea - halucinanta. Care este motivul amanarii din 3 decembrie?

Andrei Ursu: S-a amanat din cauza absentei unuia dintre judecatorii completului, din motive obiective.

Ziare.com: Pentru cineva care are minima curiozitate de a studia documentele CNSAS, a sustine ca opiniile personale la adresa PCR si a lui Nicolae Ceausescu nu erau pedepsite este fie naivitate, fie rea intentie. Sistemul de supraveghere al populatiei era total, fiecare aspect al vietii sociale era urmarit si pedepsit - de la elevi pana la adulti. A asculta Europa Libera era un capat de acuzare. Care sunt explicatiile pe care le aveti pentru modul in care a fost motivata achitarea tortionarilor?

Andrei Ursu: Judecatoarea Mihaela Nita a mers chiar mai departe, ea a ignorat un fapt esential. Nu era vorba doar despre opinii private pe care tatal meu le-ar fi scris intr-un jurnal, ci vorbim despre scrisorile la Europa Libera care erau mai pasibile de urmarire si implicit de pedeaspa. Era una dintre prioritatile lui Iulian Vlad, seful Securitatii - scrisorile erau sarcina prioritara pentru Securitate. Trebuiau "sa le previna". Era insasi "doctrina" lui Ceausescu, sa nu ajunga materiale la Europa Libera, sa nu ajunga nicio informatie in exterior. Avea aceasta obsesie - sa nu fie vazut ca un dictator in afara, dar in tara sa stranga surubul, sa fie cel mai "iubit fiu", sa nu aiba dizidenta sau opozitie. Aici se ascunde legatura dintre decizia judecatoarei Mihaela Nita si doctrina Securitatii, si a lui Ceausescu insusi, de mistificare a represiunii si incercarea de acoperire a opozitiei la regim pe vremea lui Ceausescu. De ce?

Exista, sa ii spunem, o politica schizofrenica pe vremea lui Ceausescu. Securitatea stia ca Ceausesu era pur si simplu urat de populatie pentru ca ducea tara de rapa, romanii o duceau foarte rau, pe langa cultul umilitor al personalitatii. Securitatea cunoastea "starea de spirit" a populatiei, avea 500.000 de informatori, sau mai multi dupa unele calcule. Avea kilometri liniari de dosare de urmarire informativa, de TO/Tehnica Operativa, de ascultari telefoane, de informatori de bloc, la locul de munca, in toate instiutiile, pana si in scoli. Aveau "rezidenti" care nu erau doar informatori, ci erau platiti si de Securitate, si de institutia unde lucrau. Erau acoperiti. Acestia erau trup si suflet oamenii Securitatii. Asadar, Securitatea avea o baza de informatii foarte puternica. Stiau ca Ceausescu este urat, dar nu puteau sa o spuna, nici macar lui Ceausescu. Nu puteau sa ii spuna ca sunt grupari de oameni, de studenti, care il critica, care au scris afise, ca exista scrisori, si multe alte materiale contestatare. Una dintre masuri era si "destramarea anturajelor" si asta pentru a nu se ajunge la o masa critica a opozitiei - ca in Polonia, Ungaria.

Ceausescu si Securitatea au inteles ca miscarile astea trebuie ucise din fasa. Prioritatile erau aceasta si oprirea fluxului de plangeri, de dezvaluiri ale crimelor, ale marasmului moral in care ne afundasem in toata tara in timpul dictaturii Ceausescu. Ei au reusit in cea mai mare parte, din nefericire, aceasta "metodica" (asa o numeau), a preventiei, prin care au insuflat frica, au dezinformat. Frica, violenta si minciuna erau instrumente principale ale Securitatii. Astfel ii intretineau iluzia lui Ceausescu ca este cel mai iubit fiu. Cine studiaza documentele la CNSAS poate remarca faptul ca era aproape patologic, o adevarata disonanta cognitiva. Securitatea stia despre ce e vorba, care era "starea de spirit" - inscrisuri dusmanoase la adresa lui Ceausescu, apeluri, injurii, critici de la cele mai docte, savante, pana la injuraturi pe peretii institutiilor, dar ii cantau cu sarg in struna, si il asigurau de omagiul unanim al poporului. E gresit sa credem ca romanii nu s-au opus.

Am scris acel studiu: Discernamantul politic si juridic al Securitatii. Deghizarile represiunii in timpul regimului Ceausescu. Prin asta se traducea acea disonanta cognitiva de care vorbesc. Prin "discernamantul politic si juridic". Si anume, acolo unde intalneau un opozant sau un grup de opozanti, trebuiau sa ia o decizie. Era important daca s-a aflat despre acel om/grup la Europa Libera - atunci trebuia tratat intr-un anumit fel, cu manusi, cu "influentare pozitiva", cu amenintari, dar in asa fel incat sa nu se ajunga la un caz de tortura. Ei incercau ca in afara sa para ca nu mai folosesc metode staliniste. Pe de alta parte, daca nu se auzisie pana atunci la Europa Libera sau in alte sfere occidentale, atunci declansau actiunea de teroare sub acoperirea altor organe - Militie, Procuratura. Opozantilor li se faceau dosare de drept comun, erau inchisi, batuti, si li se mai aplica si tehnica "compromiterii" si "defaimarii". Astfel destramau anturajul. Astfel ca despre acei oameni curajosi, care erau cu miile, se stie foarte putin chiar si in ziua de azi, si asta pentru ca nu au devenit cazuri publice, politice.

Aceasta camuflare a represiunii lui Ceausescu a fost oglindita, cuvant cu cuvant, in motivarea judecatoarei Nita in achitarea tortionarilor tatalui meu. Judecatoarea a folosit exact termenii Securitatii, intreaga lor fabulatie, si anume ca regimul nu ar mai fi folosit violenta din 1965 pana 1989, ci doar "influentarea pozitiva". Este socant sa descoperi intr-un act juridic in 2020 propaganda securista pe care judecatoarea a preluat-o ad literam. Am dubii ca ea chiar crede asta. Timp de trei ani cat a durat procesul au fost audiati zeci de martori care au vorbit tocmai despre violente, si nu doar asupra lui Gheorghe Ursu. In proces au fost si marturii ale unor gardieni sau detinuti de drept comun si care stiau, spre exemplu, cum s-a purtat Securitatea fata de opozantii de la Brasov. Batai crunte, pe scara larga, similare cu cele indurate de tatal meu.

Am depus la dosar sute de cazuri documentate despre dizidenti si regimul la care au fost supusi. A venit Petre Mihai Bacanu in instanta declarand cum a fost torturat chiar de Parvulescu. Bacanu a fost un dizident notoriu, dar nici el nu a fost condamnat pentru dizidenta, ci i s-a facut un dosar contrafacut de "specula cu masini". Bacanu a declarat in instanta ca i s-a propus de catre anchetatorul sau, Burloi, sa aleaga ce dosar prefera intre "viol" sau "specula cu masini". "A preferat" "specula", mai putin grava, gandindu-se ca, in cazul lui, "defaimarea" si "compromiterea" ar fi fost mult mai greu de dus, de trait cu o astfel de acuzatie de "viol". Omul nu a facut in viata lui specula cu masini. A fost un om de un mare curaj. Pana si Bacanu a venit in instanta sa declare la ce torturi a fost supus chiar de unul dintre tortionarii tatei. Bacanu chiar a vrut sa ii arate judecatoarei degetul sau deformat de Parvulescu cu metoda "usa", iar judecatoarea a refuzat, nu i s-a parut "relevant".

Ziare.com: Intr-o discutie pregatitoare pe care am avut-o inaintea acestui interviu, ati spus ca daca ati cerceta toate documentele aflate la dosar ar fi imposibil sa ajungi la un astfel de verdict - de achitare a tortionarilor. Adevarul istoric este acolo in documente. Si apoi mai este un aspect, legat de felul in care judecatoarea si-a motivat achitarea. Pentru cineva care a trait in comunism, intelegem ca era studenta la Drept chiar in anul 1989, deci este imposibil sa nu intelegi si sa nu stii cum functiona sistemul. Pe de alta parte, la CNSAS sunt multe documente din care iti poti face o idee cum functiona sistemul de supraveghere in mediul studentesc. Nu facem un proces de intentie, dar este posibil ca biografia ei sa fie legata de acest sistem, de aceasta zona, daca limbajul motivari are "similiaritati" securistice?

Andrei Ursu: Sunt intrebari foarte tentante. Ar fi foarte interesant de studiat dosarele acestor judecatori - sunt totusi garantii justitiei in Romania astazi.

Ziare.com: Cand ma refer la mediul studentesc trebuie sa dau un exemplu - dosarul operativ al Universitatii Babes Bolyai din Cluj, unul dintre multele legate de centrele universitare - sunt linii de supraveghere legate de starea de spirit/de locuri vulnerabile - de la laboartoare pana la Gradina Botanica, de la ce spun ce gandesc, sesiunile. Apoi, in fiecare an - de la Drept pana la Biologie, era urmariti in tot ce faceau, comunicau, ascultau, citeau. Securitatate avea pentru fiecare an al fiecarei facultati un numar de informatori, printre studenti si printre profesori. Acesta era modul de lucru.

Andrei Ursu:: Da, cu atat mai mult. Este rezonabil sa ne gandim la asta prin prisma a ceea ce a produs acest judecator, care ar fi putut fi informator al Securitatii, putea fi "persoana de sprijin", "rezident", "colaborator". Este posibil orice, Securitatatea penetrase atat de profund societatea incat este acest lucru e posibil, in special ca vorbim despre Facultatea de Drept. Pentru Securitate, "Statul de drept " era "statul ceausist". Si atunci trebuiau sa fie siguri de loialitatea magistratiilor, a studentilor viitori magistrati. Tocmai pentru a implini acel mod de represiune voalata si deghizata, cu "discernamant juridic si politic". La acea vreme, majoritatea judecatorilor si procurorilor militari erau oamenii Securitatii. Dar si multi dintre cei civili erau uneltele regimului.

In cazul tatalui meu au fost cel putin zece juristi care au participat la represiune -si au acoperit tortura care i-a adus moartea. Oameni care au dat cu subsemnatul la Securitate, si nu erau cadre ale Securitatii. Nume de genul Vasile Manea Dragulin, judecator la Sectorul 6 in 1985, si care a dat NUP, dar si rezolutia cum ca Gheorghe Ursu ar fi murit de moarte naturala. Asta in conditiile in care personal medical au notat ca existau echimoze pe tot corpul victimei, inclusiv leziuni interne. Era evident ca acestea nu aveau cum sa aiba cauze natuale, ci erau urmare a violentelor. Si totusi Manea Dragulin a scris ca moartea lui a fost naturala. Ajutat in asta de un medic legist care a facut autopsia, dovedit informator al Securitatii, Anastasie Cavaliotti. Ei bine, acest Manea Dragulin a ajuns procuror general al Romaniei in anii '90. Procurorii Tuculeanu si Piciorus au fost si ei implicati in cazul Gheorghe Ursu - au emis mandate de arestare, i-au prelungit durata de arest pentru cei 17 dolari, au ajuns membrii CSM. Lista e lunga. De aceea spun ca este clar ca Ceausescu si Securitatea au vrut sa se asigure de o baza "legala" loiala prin recrutarea din sistemul juridic.

Este posibil si in legatura cu judecatoarea, insa nu am date in legatura cu aceasta, daca fiind studenta a fost implicata in aceasta retea. Ce pot insa sa spun este ca in timpul celor trei ani, pentru ca veneam des din SUA, a fost un an in care am venit luna de luna, am urmarit procesul din sala de judecata. I-am cerut voie sa pun si eu intrebari martorilor - mai ales cand au venit securistii citati. Tortionarii si-au chemat vreo 14 securisti, colonei si generali, fosti si in SRI, oameni grei. Au fost chemati Aurel Rogojan, Filip Tedorescu, Alexandru Olaru, Vasile Malureanu - majoritatea au hotarari definitive de politie politica, de incalcare a drepturilor omului. Oamenii astia au scris carti, au fost pe la televiziuni, chiar si la TVR. Malureanu este considerat un "expert" in Inteligence, in contrainformatii. Au fost de fapt maestrii mistificarii, ai cosmetizarii Securitatii, in incercarea de a ne servi teoria Securitatii profesioniste. Niste manipulatori notorii si ordinari ai istoriei acestei tari si a rolului DSS in represiunea din timpul dictaturii comuniste. Au incercat si ca martori in acest proces sa ne serveasca aceasta teorie.

Ziare.com: Stim teza generala cu Securitatea care era in slujba securitatii statului, dar intrebarea este care au fost "tezele" acestor personaje grele din fosta Securitate in legatura cu "cazul Gheorghe Ursu"? Ce legatura aveau cu cazul?

Andrei Ursu: Da, buna intrebare. Care era legatura lor cu cazul, pentru ca la proces nu au dorit sa se bage prea adanc in ancheta asupra lui Gheorghe Ursu. Printre martorii veniti a fost si un fost securist de la Directia a 6-a, Nicu Crisan, colonel in retragerea acum, avocat in prezent. Prezentandu-se a fi docti in istorie, teza lor a fost ca Securitatea in acei ani nu mai tortura. Dar am avut ocazia sa ii intreb, in cadrul procesului, despre propria lor contributie. Am descoperit in reviste ale Securitatii de uz intern, articole scrise de acesti oameni cu privire la cum trebuie deghizata represiunea astfel incat sa nu ridice probleme de imagine in Exterior, si nici reactii ale organizatiilor de drepturi ale omului. Era obsesia lui Nicolae Ceusescu ca presei occidentale si organizatiilor internationale de drepturi ale omului sa li se serveasca imaginea unei Romanii "curate" care respecta drepturile omului.

Ceausescu semnase acorduri internationale, ce ironie!, Conventia Drepturilor Omului, Tratul de la Helsinki. Incerca sa isi creeze imaginea unui mare om de stat. De aici se tragea schizofrenia. In interior era un adevarat satrap, a dat ordine ca opozantii sa fie inchsi, torturari, omorati, se stie din diverse inregistrari, stenograme, documente de la cel mai inalt nivel. Ceausescu nu se sfia sa dea ordine criminale. La Revolutie tocmai asta a ordonat - sa se traga. Si in cazul Brasov trebuia sa li se gaseasca invinuiri de drept comun muncitorilor, sa fie batuti pana recunosteau. Astfel li s-au schimbat toate incadrarile din "propaganda impotriva oranduirii socialiste" in "vandalism", "distrugerea proprietatii socialiste". La fel au actionat si la Revolutie, la Timisoara revolutionarii erau considerati "vandali", erau rusi, unguri, numai cetateni romani nu erau.

Ma intorc insa la "deghizarea represiunii" care a intrat in procesul nostru prin acesti oameni - 14 fosti securisti au incercat la greu sa o convinga pe judecatoare de aceste aspecte. Am prezentat insa documentele de la CNSAS, condamnarile lor de politie politica, pe care nu aveau cum sa le nege. Din aceste probe rezulta ca ei erau chiar arhitectii deghizarii represiunii. In acelasi moment, judecatoarea intelegea starea de fapt. Am avut un moment in care, chestionand un astfel de propagandist-securist, ma refer la generalul Alexandru Olaru, care a ramas general in SRI pana prin 2014, l-am gasit in dosare scriind articole tocmai despre aceast deghizare a represiunii, si care erau "avantajele" deghizarii. Nu numai ca victimele puteau fi compromise, defaimate, ci erau achetati de Securitate sub acoperirea Militiei pentru a furniza date noi unitatilor operative. Adica, anchetele continuau in conditii de detentie, sub tortura si sub presiunea altor organe, dar, de fapt, Securitatea cauta sa extraga date noi ca sa largeasca anchetele si asupra altor cetateni din anturajul victimelor. Largeau permanent controlul asupra cat mai multor persoane. Exact asta s-a intamplat si cu tatal meu - incercau sa smulga de la el numele prietenilor, ale celor care l-au ajutat sa trimita scrisorile la Europa Libera.

In anturajul lui Gheorghe Ursu existau oameni prin care a incercat sa ajunga sa citeasca un manifest anti-totalitar in cadrul Congresului al XIII-lea al PCR. Anchetatorii lui au incercat sa ajunga si la mine. Dosarul penal l-am gasit abia in 2014, era ascuns foarte bine, si am gasit o adresa scrisa de catre Parvulescu, pe baza unui note informative pe care o obtinuse de la un informator din celula de arest a tatei, atragandu-le atentia ca si eu am conceptii "dusmanoase", si sa ma ia si pe mine in urmarire. Era o chestie mai veche, din primavara lui 1985. Desigur, nu de mine e vorba aici, ci de faptul ca lucrau si la acest aspect. Generalii respectivi exact asta propuneau, ca o chestiune de "doctrina": sa se lucreze sub acoperirea organelor de Militie astfel inca sa se extraga cat mai multe informatii pentru a se largi ancheta si asupra altora. In acelasi timp, sa ii compromita pe cei arestati cum ca nu ar fi dizidenti, ci borfasi. Chiar asta spuneau. Dizidentii sa fie "facuti" borfasi inainte ca povestea lor sa ajunga la organizatiile internationale si astfel sa devina o problema pentru sistemul ceausist.

Ziare.com: Tot din documentele CNSAS intelegi si ca nimeni nu era din intamplare anchetat, "dovezile" care duceau la anchetarea cuiva era stranse de o intreaga retea de informatori. Si mai intelegi ceva cand studiezi acele documente - atunci cand Securitatea folosea violenta/tortura, atunci era clar ca victima refuzase colaboarea si era considerata un pericol pentru sistem. Nici chiar Securitatea nu ucidea din intamplare, sau din "neglijenta". Exterminarea era alternativa, daca victima era considerata pericol.

Andrei Ursu: Da, cel considerat cu adevarat un pericol nu mai trebuia sa iasa viu. De aceea spun, revenind la intrebarea legata de cum a ajuns judecatoarea sa motiveze achitarea tortionarilor - erau momentele acelea in care intrebarile mele erau sustinute de documente, de declaratiile martorilor, pentru ca in proces, nu prea mai aveau cum sa le nege. A fost pentru prima data cand un securist, Alexandru Olaru, a trebuit sa recunoasca ca: da, onorata instanta, Ceausescu a dat ordinul sa nu mai avem dizidenti, sa nu mai avem opozite si sa ii trecem pe toti la fapte de drept comun. Aceasta declaratie a fost consemanta. O avem si noi pe site-ul Fundatiei Gheorghe Ursu. E un document important. Judecatoarea a auzit toate astea, a parut ca intelege starea de fapt, avocatii apararii au sarit cum ca nu ar fi relevanta chestiunea deghizarii represiunii, dar judecatoarea a spus atunci ca este relevanta.

Olaru a fost coleg cu tortionarii in anii '80, inclusiv la momentul anchetarii lui Gheorghe Ursu. A fost pana in 2014 general de securitate in SRI, a facut chiar parte din formatiunea "J", de "Aparare a legalitatii si ordinii constitutionale". Dinozaurii securitatii au ramas in SRI. Olaru, cel care scrisese articole despre deghizarea represiunii, a venit ca martor in proces. Faptul ca judecatoarei i s-a parut relevant mi-a dat sperante. Pentru ca apoi sa ii achite pe tortionari prin acea motivare. De aceea ma gandesc la posibilitatea ca a fost influentata. Pentru ca mi s-a parut ca a fost o schimbare majora de atitudine intre proces si acea motivare. E posibil, asa cum spuneti, sa fi fost insa loiala cauzei Securitatii inca din facultate si atunci a jucat bine teatru timp de trei ani.

Ziare.com: As cita totusi din motivare "Opozitia victimei fata de regimul comunist a fost nesemnificativa, venind si din partea unei persoane care anterior, pentru o lunga perioada de timp, a fost privilegiata de acest regim". "Nesemnificativa" in raport cu moartea unui om ca urmare a torturii? Cat de cinica este totusi aceasta "motivare"?!

Andrei Ursu: Este exact aceeasi pozitie cu a securisitilor care au incercat sa minimizeze opozitia lui Gheorghe Ursu, inducand ideea ca, daca nu ar fi fost disident, nu ar fi avut interesul si nevoia sa il tortureze si sa il ucida. Bineinteles ca la dosar exista un probatoriu care arata exact contrariul. Judecatoarea a avut la indemana tot acest probatoriu, avea dosarul penal in care Gheoeghe Ursu era acuzat de grave manifestari si de propaganda impotriva orandurii, de legaturile cu Europa Libera. Acestea erau cele mai grave acuzatii ale Securitatii pentru acele vremuri. Mai era si "pusca cu luneta". Aveam eu si cu tatal meu un plan, e drept, iluzoriu, sa asamblam o pusca cu luneta din piese separate aduse din strainatate. El spunea ca daca ar fi avut-o, l-ar fi impuscat pe Ceausescu. Am inteles ca si Radu Filipescu se gandea la asta, si multa lume...

Ziare.com: Era un vis al exasperarii in Romania comunista, sa fie impuscat cu pusca cu luneta dictatorul Nicolae Ceausescu. Dar v-as intreba, pentru ca ati vorbit si despre aceasta continuitate a Securitatii, despre fostii securisti deveniti generali. Astazi, la peste 30 de ani de la caderea comunismului, fosta Securitate este preocupata de a se disculpa, de a-si ascunde urmele. Reteaua fostei Securitati a preluat economic si politic Romania, dupa 1989. In ultima dumneavoastra carte, "Tragatori si mistificatori", cu o prefata de Dennis Deletant, pe care ati scris-o alaturi de Roland Thomasson si Madalin Hodor, demonstrati ca, desi exista probe, marturii despre vinovatia Securitatii pentru crimele inainte de 22 decembrie, dar si dupa fuga lui Ceausescu, acestea sunt ignorate de procurorii militari. Dupa 30 de ani sunt inca preocupati sa isi ascunda urmele?

Andrei Ursu: Da, pentru ca sunt multi si pentru ca atunci erau tineri. Cei care au tras la Revolutie, si inainte de 22 si dupa, erau oameni bine antrenati, erau din USLA, Directia 5, erau in trupe de comando, in cadrul Securitatii municipiului Bucuresti. Toti faceau parte din reteaua Luptei de rezistenta de pe teritoriul vremelnic ocupat de inamic. Deci nu era oameni de birou, nu erau colonei care acum sunt la pensie sau au decedat. Sunt oameni inca in forta, vinovati de crime impotriva umanitatii, chiar daca se ascund sub acest "au executat niste ordine". Lupta de rezistenta trebuia amorsata de Securitate pentru a-l salva pe Ceausescu si a-l aduce la putere in cazul unei revolte populare. Exact asa cum s-a intamplat la Reolutie. Ei bine, acesti oameni sunt multi, sunt in toata tara, aveau misiuni de lupta in jurul obiectivelor importante. MapN, CC, TVR, in jurul multor unitati miliare aflate pe culoarele de evacuare ale lui Ceausescu. Erau mai multe astfel de coridoare, cu nume de cod, care includeau Targoviste, Buzau, Galati, Braila, dar si unitati ale Securitatii din care sa fie condusa lupta de rezistenta.

Ei bine, toti oamenii acestia au atacat intr-un mod organizat. In volumul al doilea la care lucram, vom adauga foarte mult material fata de ceea ce am scris pana acum. Vorbim despre armamentul USLA pe care nu l-au predat decat in ianuarie 1990 catre armata, armament specific, gloante de calibru pe care Armata nu il avea, si care au fost gasite de medici in trupurile victimelor. Arme cu amortizor, cu luneta pentru ochire pe timp de noapte, cu infrarosii, arme cu pat rabatabil pentru a fi usor ascunse. Toate aceste probe dovedesc ca a fost o operatiune de anvergura care nu a reusit tocmai pentru ca poporul roman a avut un moment de eroism admirabil. A fost un moment la care ar trebui sa ne gandim bine cand catalogam poporul nostru ca ar fi fost prea supus dictaturii. Din nefericire, strategia aceasta a lui Ceausescu si a Securitatii de a minimiza opozitia a reusit timp de multi ani. La Timisoara a fost nevoie de cateva zeci de oameni pentru a aprinde flacara si foarte multi sa se mantuiasca de frica, cum au spus chiar timisoarenii. Si apoi sa se propage in toata Romania. Acesta a fost factorul care a dus la victoria Revolutiei. Sa nu uitam si ca Armata romana era o forta mai mare numeric decat Securitatea.

Armata a trecut intai tacit si apoi explicit de partea Revolutiei. Cand spun tacit imi dau seama ca este o pozitie cumva nepopulara. Securitatea a dat vina pe Armata, a fost una din metodele propagandei securiste de a se dezvinovati. Felul in care au facut-o a fost unul complex. Securistii se ascundeau in dispozitivele Armatei, se imbracau in uniforme de soldati, erau identificati pentru ca nu aratau ca soldatii, aratau de 25-35 de ani, haine nou-noute. Apoi, trageau din masini, din blocuri, din spatele gardurilor unitatilor. Vorbim de o operatiune complexa de false flag, o operatiune de transfer, de externalizare a vinovatiei de la Securitate catre Armata. Operatiunea a inceput chiar de la Timisoara, iar dupa 22 decembrie, la Bucuresti au folosit acelasi aparat de deziformare pentru a arunca vina asupra Armatei. Aceasta, desi trecuse de partea Revolutiei, a fost gasita vinovata pentru ca ar fi tras "intre ei" si in revolutionari. "Ne-am impuscat intre noi ca prostii", asta ar fi fost concluzia tragica, profund rusinoasa si nedreapta daca o acceptam in continuare. Romanii s-au ridicat impotriva unuia dintre cele mai atroce regimuri de represiune din lagarul comunist si au invins, iar Armata a trecut alaturi de popor.

Armata nu a putut fi ideologizata la fel cum a fost cu Securitatea. Vorbim despre un milion de ofiteri si subofiteri si soldati in armata care nu au tras. Iar soldatii erau oameni din popor. La Timisoara au tras unii militari mai zelosi, mai speriati de securisti, sau infiltrati de "rezidenti", din cadrul Armatei. La Timisoara, au iesit in strada peste 100.000 de timisoareni, a fost ceva incredibil. A fost salutar curajul timisorenilor. In aceste conditii, Armata nu tras asa cum i s-a ordonat, si cum ar fi putut sa o faca. Desi generalii care au venit la Timsioara pentru a transmite ordinul lui Ceausescu, vorbim de Milea, Stanculescu, Ilie Ceausescu, Gusa, au transmis ordinul. Trebuie spus ca pe masura ce ordinul cobora in grad, de la rangul superior la inferior, si se poate vedea asta in documente si marturii, ordinul nu a fost executat decat intr-o mica masura. Altfel ar fi fost mult mai multe victime. Trebuie sa ne gandim ca Armata avea logistica necesara, erau cu tancurile pe strazile Timisoarei. Dar securistii au tras la greu, fie din Dacii sau ARO, din dispozitive, fie din case, ascunsi. Am vorbit cu martori, avem marturii incluse in carte. Concluzia noastra e ca fost o camuflare a represiunii organelor de MI de la Timisoara care s-a continuat la Bucuresti pe 21-22 decembrie. Apoi, dupa 22, s-a continuat clandestin, cu lupta de guerila urbana a grupurilor de luptatori din rezistenta pe teritoriul vremelnic ocupat, cum se numeau.

Ziare.com: Intelegem asadar ca, in legatura cu incercarea Securitatii de a-si sterge urmele si acum, putea vorbi despre o solidaritate de sistem? Din moment ce ei sunt aceeasi.

Andrei Ursu: Asa este. Multi m-au intrebat ce e cu toata aceasta liota de generali de securitate care vor sa ii salveze pe acesti tortionari ai tatalui meu....

Ziare.com: Cui foloseste?

Andrei Ursu:

Andrei Ursu: Trebuie sa intelegem ca nu este o chestiune "sentimentala", ci este vorba despre pielea multora din ei. Pentru ca se poate stabili un precedent juridic. Ca sa probezi crima impotriva umanitatii trebuie sa demonstrezi existenta unei situatii-premiza, conform fie articolului 439 CP, fie articolul 358 din codul vechi in vigoare in anii 80. Situatia-premiza presupune o represiune sistematica si generalizata impotriva unui grup de oameni care se opune acelui sistem, din motive politice. Pentru asta se lupta ei - se demonstreze ca nu ar fi existat o represiune generalizata impotriva opozantilor. Si aici avem motivarea judecatoarei Nita. Ea s-a facut vuvuzeaua Securitatii achitandu-i - prin acea monumentala falsificare a istoriei noastre. Adica, pretinde ca pe vremea lui Ceausescu nu ar fi exista o represiune violenta - nici la Brasov, nici la Revolutie, nici cu Gheorghe Ursu, nici cu detinutii de la Aiud. Nimic din toate astea. Nici in legaura cu cei trimisi in spitale psihiatrice, nici Vasile Paraschiv.

Ziare.com: Au fost doar congresele si cele doua ore de program tv...

Adrian Ursu: Da, doar congresele si "influentarea pozitiva". Judecatoarea a folosit terminologia securistica - in motivare apare asa: "Securitatea a folosit influentarea pozitiva". Pervers i-as spune. Securitatea folosea termenul pe o linie larga, incercau si cu binisorul, va mai publicam cate o carte, un articol, pentru scriitori se folosea asta pentru a-i ademeni de partea lor. Dar influentarea pozitiva inseamna pana la urma amenintare - la o discutie la Securitate si prelucrati despre cum sa devina "prietenosi" fata de regim.

Ziare.com: Pentru ca vorbim despre terminologia specfica, se vede in documentele CNSAS: "influnetarea pozitiva", "avertizare", "prelucrare", "destramarea anturajelor", "scoaterea din zona", toate astea de fapt arata munca de securitate, gradele de "prelucrare".

Andrei Ursu: Da, este munca de securitate care folosea in toate astea frica, amenintarea, posibilitatea violentei, violenta era substratul...

Ziare.com: Si ultima masura...

Andrei Ursu: Da, violenta era la nevoie folosita, frica era generalizata. De aceea nu multi s-au ridicat. Dar pana la urma am explodat si ne-am revoltat, ne-am mantuit de frica. Frica in care am trait nu era "de influentare pozitiva", ci era amenintarea cu teroarea, cu arestarea, cu bataia, cu disparatia.

Ziare.com: Pentru ca stiai ca este posbil sa dispari. Pentru ca vorbim de frica, as aduce in discutie filmul din 2019 al regizorului Andrei Cohn - "Arest" dupa cazul Gheorghe Ursu. Ati fost nemultumit de felul in care regizorul a vazut/a pus in film uciderea lui Gheorghe Ursu in arestul Securitatii. Pe de alta parte, as spune ca filmul nu este o biopicture, regizorul nu si-a propus asta, nu si-a propus sa respecte fidel datele, ci mai degraba o radiografie a starilor umane pe care le-ar fi putut simti/trece personajul/orice personaj aflat intr-o asemenea situatie, nu doar Gheorghe Ursu. Cat despre "umanizarea" tortionarului, nu credeti ca si acesta are o perspectiva? Nu ma refer la "disculpariile" tipice din procese, ci pur si simplu. Regizorul a vrut sa il arate si pe acesta.

Andrei Ursu: Nu am date ca sa imi pot imagina cum ar fi arata un tortionar "umanizat". Nici regizorul nu cred ca neaga ca l-a luat ca model pe Clita. Acum zece ani, Andrei Cohn ne-a contactat si ne-a spus de intentia lui de a face un film despre tatal meu. La acel moment era foarte impresionat de personajul Clita ca tortionar al Securitatii, care i se parea personaj principal. Insa Clita a jucat un rol mai important in mistificarea cazului Gheorghe Ursu. In toti acesti ani nu am apucat sa explic destul de bine si de clar de ce Clita a fost un instrument al securitatii mai ales dupa anii 90. Conform martorilor, pe 15 noiembrie 1985, Gheorghe Ursu a fost scos din celula si dus la Parvulescu. A fost adus seara in patura pentru ca nu se mai putea misca. Acuza dureri abdominale, avea echimoze severe, varsaturi cu sange. Lovitura fatala, conform certificatelor medicale si martorilor s-a produs in ancheta la Parvulescu.

Deci, nu Clita l-a lovit mortal, ci Parvulescu. In anii 90, nu exista incadrarea de crima impotriva umanitatii. Nimeni nu spera atunci ca in Romania se va aplica aceasta lege, nu era asimilata codului penal. De aceea, singura incadrare penala pentru care se considera ca putea fi condamnat un tortionar era omorul. In clipa in care l-au scos pe Clita sa ia asupra lui omorul, practic Clita a scapat Securitatea de acest caz, i-a scapat pe Pravulescu, pe Hodis. Asa ar fi ramas Securitatea "curata". Faptul ca a fost crezut a facut parte din scenariul pus la cale de Securitate. L-au invatat ce sa spuna, i-au dat documente la studiu. El singur spunea asta, ca l-au invatat sa spuna ca el l-a batut pe Gheorghe Ursu, l-a torturat pentru scrisorile trimise la Europa Libera. Ca sa dea credibilitate ideii ca el l-ar fi omorat. Stiind ca nu vor putea fi condamnati pentru instigare la tortura. Si nici el pentru "lovituri cauzatoare de moarte", care erau amnistiate sau prescrise.

Asta a fost manevra cu Clita. Acuzatia de acum din proces este doar de tortura. A ramas autoritatea de lucru judecata in momentul in care Clita a fost condamnat pentru omor. Este o nedreptate uriasa si ma doare ca in cauza asta chiar daca ei l-au ucis, nu sunt judecati pentru asta. Povestea lui Clita a fost preluata cu multa usurinta si de un alt regizor, probabil ca la indicatiile Securitatii. Domnul Andrei Cohn a fost foarte impresioant de figura lui Clita si a incercat sa ii patrunda psihologia. Ca idee artistica nu imi dau cu parerea. Problema filmului este ca indirect acrediteaza naratiunea falsa a lui Clita. Si aici ati sesizat foarte bine, Securitatea recurgea la violenta doar daca considera ca victima este un pericol pentru sistem, tocmai pentru ca Ceausescu nu dorea sa aiba probleme de imagine, sa fie acuzat de represiune violenta.

Nu se ajungea la tortura si asasinat doar pentru ca ascultai Europa Libera sau spuneai bancuri. Ii speriau, ii avertizau, dar cu arestare si batai si disparitie - asta erau cazurile dure de "propaganda impotriva oranduirii socialiste". Pentru cazurile in care considerau ca era improtant ca victima sa dispara pentru ca erau siguri ca victima nu se va "reforma"/conforma, nu putea fi reeducata. Scrisoarea de la Europa Libera era considerata extrem de grava in ochii Securitatii. Insa mai mult, Gheorghe Ursu il acuzase direct pe Nicolae Ceausescu de ordin criminal - ma refer la acel ordin de a nu mai consolida cladirile cu risc seismic din Bucuresti. Era un pericol pentru ca acel ordin afecta zeci de mii de locatari care aflasera ca ramasesera in pericol, fara aceea posibilitate de consolidare.

Ziare.com: Cu atat mai puternic pentru ca posibilitatea ca acesta masura si efectele negative sa iradieze in populatie, era un pericol potential.

Andrei Ursu: Da, Securitatea si Ceausescu vedeau in asta potentialul formarii unui curent social, a nemultumirilor, asta era chiar un pericol. Acest criteriu e important. Au incercat, si se vede asta din documentele din dosar, au incercat sa il faca pe Gheorghe Ursu sa recunoasca ca ar fi primit bani de la Europa Libera pentru aceea scrisoare. Daca ar fi reusit, asa cum au declarat martori la proces, tatal meu ar fi ramas viu. Ar fi servit si propagandei cum ca Europa Libera plateste cetatenii ca sa denigreze regimul ceausist. Ar fost o lovitura de imagine, il compromiteau pe Gheorghe Ursu, dar compromiteau si postul Europa Libera, dusmanul principal al regimului.

Ziare.com: Pentru ca suntem in zona filmului, dar se leaga si de Gheorghe Ursu, dar si cu tema cenzurii/a controlului total, discutam inainte de interviu despre filmul "Meandre", 1967, care va fi difuzat de Digi24 - regizor Mircea Saucan, un alt indezirabil al regimului comunist, despre care ati spus ca era prieten cu tatal dumnevoastra. Trebuie spus ca, la fel ca Gheorghe Ursu, Saucan devenise indezirabil din cauza filmelor sale. Filmul despre care vorbim este o capodopera, a fost retras imediat de pe ecrane. Saucan a decis sa paraseasca Romania in 1987, dupa 7 ani de somaj impus. Nu mai putea lucra pentru ca era un "indezirabil", un "paria". Asta inseamna ca Saucan era in tara atunci cand tatal dumnevoastra a fost ucis in beciurile Securitatii.

Andrei Ursu: Da, facea parte din grupul de prieteni ai tatalui meu, alaturi de Anatol Vieru, Sorin Vieru, Mirel Iliesu, Radu Cosasu si altii. Saucan era un om extrem de cald. Ii tin minte si familia. Vorbea parca in versuri, dar era si o unda tragica in felul lui de a fi in anii aceia. Nemaiputand sa filmeze, asta il afectase si sufleteste, toata aceasta prigoana. Era constient de talentul lui, si faptul ca nu mai putea sa lucreze il afecta cu atat mai mult. "Meandre", da, este o capopera, se ridica la valoarea altei copodopere - "Reconstituirea" in regia lui Lucian Pintilie. Sunt doua filme de varf ale cinematografiei romanesti. Nu a fost lasat sa mai faca film, iar el a refuzat sa faca orice compromis profesional. Il afecta enorm, dar nu s-a lasat dus de val - sa faca filme la comanda, cum ar fi putut sa faca. A plecat indurereat din tara. A stiut si de situatia tatalui meu.

Ziare.com: Ca sa vorbim in "limbajul Securitatii" si pentru ca ati insirat numele prietenilor tatalui dumneavoastra, Securitatea a incercat sa "destrame anturajul"?

Andrei Ursu: Da, a incercat, dar nu a reusit in intregime. Parvulescu a propus sa fie chemati unii dintre prietenii sau pentru a da "explicatii", dar niciunul nu a fost cu adevarat anchetat...

Citeste si https://ziare.com/stiri/securitate/35-de-ani-de-la-moartea-lui-gheorghe-uirsu-sri-condamna-crimele-securitatii-1644585

Ziare.com: Poate pentru ca Securitatea, cum spuneti, era preocupata de imaginea din exterior, sa nu dea prea mare importanta mortii lui Gheorghe Ursu, sa nu "exagereze", sa nu arate "urat" in afara?

Andrei Ursu: Este posibil. Au reusit sa bage frica-n oase cu moartea tatalui meu. Este omenesc. Unii s-au speriat inca inainte ca el sa fie omorat. Trebuie spus ca a fost anchetat si in stare de libertate, si a simtit ca era de datoria lui sa ii anunte pe toti, mai ales ca erau mentionati in jurnalul lui. Se ducea la fiecare, pe masura ce era anchetat, si le spunea, simtea ca trebuie sa le spuna. Cu acesti prieteni, tatal meu a incercat sa organizeze o mica grupare de rezistenta intelectuala. A incercat sa ii atraga pe Nina Cassian, pe Geo Bogza, Gheorghe Bratescu, Dan Desliu, chiar si pe Jebeleanu care era delegat in Marea Adunare Nationala, dar si la Congres, a incercat prin ei sa ajunga sa citeasca un manifest antitotalitar in cadrul Congresului al XIII-lea al PCR.

Deci, planuri isi faceau in acel grup. Nu s-au materializat, nu au ajuns la mari comploturi, dar spiritul exista. In acest context, considera ca trebuia sa ii puna in garda. Am gasit si note de TO/Tehnica Operativa, mai toti prietenii tatalui meu erau ascultati, erau considerati "ostili", cu "conceptii dusmanoase". Am gasit ca aveau dosare de cel putin 10 volume, de la Nina Cassian pana la Radu Cosasu si Mirel Iliesiu. Securitatea stia tot ce vorbeau. A fost un joc ingrozitor in care lantul se inchidea. Unii s-au dezis de tata, era poate de inteles, insa cei mai multi au ramas alaturi de el si asta e remarcabil. Au avut un curaj extraordinar pentru acele vremuri. Sorin Vieru, Lidia Iliesu, Nina Vieru, Iordan Chimet, si altii, oameni minunati, care ne-au sustinut moral chiar si dupa moartea tatalui meu. Anturajul a fost oarecum destramat, nu s-au mai "manifestat cu atitudini ostile" regimului. Moartea lui Gheorghe Ursu a bagat frica in oase tuturor celor care stiau despre uciderea lui in beciurile Securitatii. Si asta era indejauns pentru Securitate.

Citeste si https://ziare.com/stiri/magistrati/probele-ignorate-de-magistratul-care-i-a-achitat-pe-ofiterii-de-securitate-parvulescu-si-hodis-judecati-pentru-moartea-inginerului-gheorghe-ursu-1617381

Germina Nagâț, votată în plenul reunit al Parlamentului pentru încă un mandat de 6 ani la CNSAS
Germina Nagâț, votată în plenul reunit al Parlamentului pentru încă un mandat de 6 ani la CNSAS
La propunerea USR, Germina Nagâţ a fost votată, în plenul reunit de marţi al celor două Camere, pentru încă un mandat de şase ani în conducerea Colegiului Naţional pentru Studierea...
Ciucă, la 20 de ani de la intrarea României în NATO: ”Aceste două decenii au fost cea mai bună perioadă din istoria noastră”
Ciucă, la 20 de ani de la intrarea României în NATO: ”Aceste două decenii au fost cea mai bună perioadă din istoria noastră”
Preşedintele Senatului, Nicolae Ciucă, afirmă vineri, la 20 de ani de la admiterea României în NATO, că aceste două decenii au reprezentat cea mai bună perioadă din istoria noastră, pe...
#Gheorghe Ursu proces, #CNSAS, #Securitatea, #Ceausescu, #dictatura Romania, #Andrei Ursu proces tortionari , #CNSAS