Cazul Ursu: In 2020, Justitia din Romania falsifica istoria

Joi, 23 Ianuarie 2020, ora 15:12
5524 citiri
Cazul Ursu: In 2020, Justitia din Romania falsifica istoria
Foto: Arhiva Pixabay

Moartea lui Gheorghe Ursu a fost un accident, isi motiveaza Curtea de Apel Bucuresti sentinta de achitare a asasinilor disidentului anticomunist. O palma data romanilor, istoriei si justitiei.

La 30 de ani de la caderea dictaturii, justitia din Romania continua sa protejeze tortionarii regimului Ceausescu, sa falsifice istoria si sa batjocoreasca memoria colectiva.

Securitatea nu a vrut sa il ucida pe Gheorghe Ursu. Omul a murit, da, dar doar asa, un pic din greseala. L-a batut, ce era sa faca si ea, biata Securitate? Si de fapt nici nu a mai putut sa il bata, pentru ca el, Gheorghe Ursu, a decis cu de la sine putere sa se prabuseasca mort! Cat dispret fata de organele statului in exercitiul functiunii. Sa-l tortureze? Ce motiv ar fi putut avea?

Ziua de 22 ianuarie 2020 este ziua in care justitia romana si-a batut joc de romani, de istorie si dintr-o singura lovitura. Motivarea judecatoarei care a decis ca asasinii inginerului si scriitorului Gheorghe Ursu nu trebuie condamnati este nu numai o noua executie sumara a disidentului, ci ingroapa demnitatea ca element fundamental al unei comunitati si, deopotriva, definitioriu pentru practicarea meseriei de judecator. Este o crima in masa contra constiintei unei natiuni si un omor sadic al meseriei pe care judecatoarea Mihaela Nita o practica.

Textul motivarii sentintei spune, intr-o fabuloasa negare a realitatii, ca "Ursu nu a fost disident", ci un privilegiat al regimului, deoarece a putut sa isi intalneasca in afara Romaniei fiul stabilit in Statele Unite.

Are lectura motivatiei cumva rezonanta acelui mesaj transmis de politistul englez care a comentat achitarea traficantilor de copii din Tandarei: "Ma tem pentru poporul roman"?

"Motivarea sentintei mi se pare mai greu de acceptat si de inteles decat chiar sentinta in sine", a comentat, pentru Deutsche Welle, Germina Nagat, membru in Colegiul Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii. "Afirmatia ca Ursu nu a fost disident nu este doar o eroare factuala si o insulta la adresa unui om care a murit ucis in batai in arestul fostului Minister de Interne, ci si o eroare grava de rationament", adauga fosta sefa a Directiei de Investigatii din CNSAS.

Motivarea, completeaza Germina Nagat, dovedeste "cata lipsa de experienta este in sistemul juridic romanesc in materia drepturilor omului! Nu se cunoaste deloc, nici chiar superficial, modul de lucru al aparatului represiv comunist, ca forma extrema de incalcare sistematica a drepturilor omului. Si lipseste cu totul punerea in context a uciderii lui Gheorghe Ursu".

Sa punem, asadar, in context uciderea, in beciurile Securitatii ceausiste, a lui Gheorghe Ursu. Ar fi ramas una dintre numeroasele faradelegi necunoscute, cu probe temeinic dosite si in buna masura chiar distruse, curand dupa evenimentele din 1989, de catre securisti si profitorii aparatului politic al fostului partid unic.

Nu a fost asa gratie fiului lui Ursu, care cu tenacitate a refacut, lacrima cu lacrima, calvarul parintelui, si catorva prieteni pe care Ursu a refuzat sa-i tradeze in beciurile Securitatii. In beciurile acelui regim dictatorial care pedepsea opiniile critice la adresa puterii, califica drept act criminal si atac subversiv la adresa oranduirii orice gand abatut de la dogma, sanctiona nerespectarea luptei de clasa ca subminare a partidului unic.

Beciuri in care sfarseau toti cei care nu se impacau cu sistemul sau aveau curajul sa slalomeze printre sabloane, care sperau ca ideile lor sa circule libere, care cautau alte raspunsuri.

Astfel de oameni se numesc disidenti

Orice om care se opune unui sistem totalitar este un disident. Romania anilor dictaturii de tip sovietic nu a fost prea generoasa in indivizi care sa-si fi riscat viata contrazicand regimul, contestand putreziciunea angrenajului politic, aratand ca regele e gol, cerand drepturi.

Cei mai multi dintre romani s-au facut mici, s-au inchis in false microuniversuri private si au defilat umili prin spatiul public. Gheorghe Ursu nu a facut-o. A avut curajul sa trimita "emigratiei romane reactionare" scrisori in care denunta abuzurile regimului ceausist, iar acestea au fost citite pe post la Radio Europa Libera. Si si-a notat, cu meticulozitate, fiecare derapaj, cruzimile cotidianului, barbaria de zi cu zi a acelei lumi despotice. Pentru ca samavolnicia, spera Ursu, sa nu ramana nepovestita generatiilor urmatoare.

L-au zvarlit in beciuri, caci in temnita le-a fost frica sa-l trimita. Nu puteau sa il retina pentru textele "defaimatoare" transmise in Vest. Nici pentru ideile "dusmanoase" din jurnalul de sertar, descoperit dupa ce a fost turnat la Securitate de doua colege.

Nici pentru ca asculta posturi de radio interzise. Pentru ca detinea 18 dolari a fost Gheorghe Ursu saltat. Si aruncat intr-o celula cu violenti infractori de drept comun santajati si asmutiti impotriva lui de militie si de politia politica.

Acesta este contextul.

Gheorghe Ursu nu a fost disident. Nu a fost doar un disident. A fost definitia insasi a disidentei romanesti.

In beciurile Securitatii, Ursu a fost torturat. Exista confirmarea medicilor, exista confirmarea martorilor. Pentru judecatoarea Nitu, tortura nu este o crima impotriva umanitatii, ci doar un tratament neomenos - si, asta, pentru ca magistratul a considerat de cuviinta sa le aplice celor doi tortionari ai lui Ursu legea mai favorabila.

In secolul 21, la 30 de ani de la inceputul constructiei statului de drept in Romania, legea aceasta "mai favorabila" inseamna Codul Penal din 1968. O mie noua sute saizeci si opt! "Notiunea de crima impotriva umanitatii nu se rezuma la ucidere, in sensul de suprimare a vietii. Or, se pare ca judecatoarea intelege lucrurile doar literal. Componenta torturii din definitia crimelor impotriva umanitatii a ignorat-o cu totul", puncteaza Germina Nagat.

Judecatoarea Nita nu este un snowflake nascut intr-o lume fara telefoane cu disc, casete video, jocuri pe dischete sau scaune de masina pentru copii. Si chiar daca s-ar fi nascut in democratie, este cel putin nedemn pentru un judecator sa nu inteleaga istoria recenta a propriei natiuni.

Nu aceasta este justitia in apararea careia atati romani au iesit in ultimii trei ani in strada si la urne. Mai trist este ca stirea zilei pe 22 ianuarie 2020 a trecut neobservata, ca si cum nu s-ar fi intamplat.

O liniste pentru batranetile cu pensii speciale ale tuturor tortionarilor ramasi nepedepsiti, ai caror copii au gasit calea spre succes in odinioara hulitele "capitalism" si "democratie". Si nici doamna judecator nu o va duce cu mult mai rau, la pensie.

Cristian Stefanescu

Citește și:
Colegul de bancă din liceu al lui Lucian Bode, pus șef la Imigrări. Șirul lung de funcții în care a fost numit ilegal: ”Nu au fost verificate de nicio instituție a statului”
Colegul de bancă din liceu al lui Lucian Bode, pus șef la Imigrări. Șirul lung de funcții în care a fost numit ilegal: ”Nu au fost verificate de nicio instituție a statului”
Austria a dat vot negativ pentru aderarea României și Bulgariei la Spațiul Schengen, iar motivul invocat a fost cei peste 75.000 de migranți ilegali din Austria care nu au fost înainte...
Miniștrii României nu se mulțumesc cu un singur job. Lista politicienilor care încasează bani din mai multe surse
Miniștrii României nu se mulțumesc cu un singur job. Lista politicienilor care încasează bani din mai multe surse
Miniștrii României încasează lunar aproximativ 2.500 de euro pentru a lua cele mai bune decizii pentru cetățeni din fruntea ministerelor pe care le conduc, însă nu toți trăiesc doar din...