Lucian Boia: Noi discutam de Ceausescu, dar cum se poate ca un om ca Dragnea sa supuna o tara? Occidentul e cam departe de Teleorman Interviu

Coruptia si minciuna au devenit, in comunism, strategii generalizate de supravietuire de zi cu zi, si ponoasele le platim si astazi, cand vedem bine, spune Lucian Boia, ca romanii se trag din comunisti mai mult decat din daci. Cultura supunerii, clivajul intre populatia educata si cea cu acces precar la cultura sunt, si ele, teren fertil pentru ca un politician ca Liviu Dragnea sa fi incalecat o tara.

Lucian Boia a terminat de scris primele doua volume de memorii, intitulate "Cum am trecut prin comunism", aparute la Editura Humanitas. Despre cum iti mentii sufletul bun si mintea nepervertita, cand nu gasesti mancare pe rafturile magazinelor, dar securistii te supravegheaza constant am vorbit cu istoricul, la libraria de la Cismigiu, dar, pornind de aici am ajuns la alegerile care vor avea loc in 26 mai si la care, spune Boia, stim ce votam: "pentru ceva necesar, sa scapam de cei care au pus stapanire pe tara".

Asa cum comunistii au venit pe un teren fertil, o Romanie fracturata, majoritar analfabeta, ceea ce a facut ca mediocritatea sa fie usor de incurajat, si Liviu Dragnea, crede Lucian Boia, e potrivit acestei culturi a supunerii in care taranul saruta mana boierului, boierul asculta de domnitorul care ii putea taia capul, iar domnitorul se supunea turcilor, dar fiecare incerca, in acelasi timp, sa il insele pe celalalt.

Un tablou nu foarte optimist, dar de la care pornind trebuie sa intelegem si cat de important e parcursul european al Romaniei.

Iata interviul acordat de Lucian Boia, caruia nu ii place, asa cum ne amintim ca ii placea lui Tudorel Toader, sa isi puna langa nume titul univeristar: "Astea sunt chestii de parvenitism, se mira si ei cat de sus au ajuns. Pe mine nu m-a mirat in niciun fel".

Lucian Boia, ati ales ca titlu pentru aceste doua volume de memorii raportarea la comunism. "Cum am trecut prin comunism". E acest accent pus pe "cum".

Asta e valabil pentru toata lumea care a trait in comunism. Nu ai cum sa faci abstractie, nu e vorba despre o lume normala, banala, pe care poti sa o ignori. Toti cei care am trecut prin comunism am fost marcati si am fost, intr-un fel, legati si de maini, si de picioare, obligati sa strabatem o lume care s-a dovedit a fi construita profund gresit si abuziv. Daca ai trecut prin comunism, nu ai cum sa scrii despre tine fara sa zici ce e de zis, fie si intr-o maniera rezumata, despre comunism.

Dar cum se trece prin comunism?

Se trece incercand sa te adaptezi, fiind foarte prudent. Bine, poti sa fii si erou, atunci te retragi in munti. Recunosc ca nu am avut proiectul acesta. Proiectul meu a fost sa ma manifest ca un om liber.

Acum, toate acestea pot sa para niste lucruri foarte banale, dar eu am facut cate ceva, cu totul in afara cadrului institutional. Tot ce am construit, cu istoricii americani, cu istoricii francezi, cu Comisia de istoriografie, cu Dictionarul marilor istorici, nu am cerut voie de la nimeni sa le fac.

Or, cred ca sunt foarte putini, bine, e cazul lui Vlad Georgescu, care a iesit din tara si a dus lucrurile pana la capat. Eu nu am mers atat de departe, dar cred ca am reusit partial sa ma manifest ca un om liber.

Care a fost momentul in care ati inteles ca traiti in comunism? Sa fi fost momentul in care ati mers cu mama la talcioc, unde, si o imagine puternica, se facea schimb de lucruri, dar si de elite?

Nu m-a invatat nimeni sa fiu anticomunist, asta mergea de la sine, stiam ca comunismul e o porcarie, pur si simplu. Asta am stiut de cand eram copil mic, pentru ca asta era atmosfera in familie. Au fost si oameni arestati si toti erau, in sufletul lor, anticomunisti.

Acel anticomunism primar despre care si vorbiti in carte.

Noi, in familia noastra, am fost complet impotriva. Cand am iesit din comunism, nu am avut nicio dificultate. Problema a fost sa ma adaptez in comunism, dar dupa 1989, nu am avut nici cea mai mica dificultate sa fiu un om liber, pentru ca asa m-am considerat intotdeauna.

Spuneti ca Romania de astazi datoreaza comunismului coruptia - si amintiti un episod al Inspectiei prin tara, se mergea in inspectie si pentru a procura alimente - cat si structurile de putere, supravietuirea lucratorilor din vechea Securitate in noile structuri.

Da, am mai spus-o, ca romanii se trag mai mult din comunism decat din daci si din romani. Sigur ca ne tragem din comunism, dar cu observatia ca si comunismul romanesc s-a construit pe un anumit teren.

Coruptia nu a inventat-o comunismul, si-a pus marca asupra ei, a amplificat-o, a generalizat-o. Daca voiai sa supravietuiesti, mai ales in anii 1980, trebuia sa practici coruptia.

Eu marturisesc, in ceea ce priveste inspectiile, ma interesau foarte mult, pentru aprovizionarea cu cele necesare. Asta e valabil pentru toti si se stia. Si nu cred ca e vorba doar despre invatamant, ganditi-va cand se duceau prin judete sefii si sefuletii de Partid, de Securitate.

Era o coruptie generalizata, pentru ca altminteri cu greu ai fi putut supravietui si fiind generalizata, devenise un fenomen normal. Era normal sa dai ceva inspectorului, sa dai medicului, lucru care a ramas normal pana in ziua de astazi. Ma intreb daca nu se da in continuare, desi acum salariile s-au marit, pentru ca omul stie ca trebuie sa dai.

A spus-o cumva cinic ministrul Sanatatii, zilele trecute, ca romanii corup.

Povestea cu coruptia sigur ca e mai veche, dar comunismul a generalizat-o si a dus-o la paroxism.

O strategie de supravietuire cotidiana, in conditiile unei dictaturi. Dar astazi?

Eu am renuntat la inspectii imediat dupa Revolutie. Si nimeni nu m-a implorat de la Facultate sa le mai fac, ca le-au luat altii.

Daca Romania a ramas cu aceste mosteniri din comunism, cu ce ati ramas dumneavoastra?

Am ramas cu regretul de a-mi fi consumat o buna parte din viata, mai mult de jumatate, intr-un asemenea regim. A trebuit sa ma adaptez, sa trec peste multe obstacole, sa fac lucruri care pot sa fie discutabile. Cineva poate intreba: "De ce ai intrat in partid?" si am explicat cat am putut sa explic. Regret ca am prins o asemenea epoca.

Pe de alta parte, pentru un istoric, a fost o perioada foarte interesanta. Cei din Occident sunt complet naivi, pentru ca nu au trecut prin asa ceva. Cine a trecut prin comunism are experienta si isi da seama cat de departe poate sa impinga omul lucrurile spre rau si spre tot mai rau. Profesional vorbind, din perspectiva de acum, au fost si niste lucruri pe care eu le-am valorificat in cartile mele. Dar bineinteles ca imi pare rau ca am trait in comunism.

Spuneti in repetate randuri acest lucru: La vremea lui, comunismul parea vesnic. Nu se vedea iesirea. Asta vine si ca o justificare, sa spun asa?

Credeti-ma ca eu nu vreau sa ma justific deloc, chiar deloc. De ce, in fata cui? Eu spun lucrurile pe care le consider adevarate si credeti-ma, am incercat sa spun adevarul si numai adevarul, fara exagerari.

Nu numai ca nu am alergat dupa functii si putere, dar am alergat in sens invers, ca nu cumva sa ma ating de lucrurile astea.

Apar aceste doua lucruri, in oglinda: libertatea si Europa. Cat iubeati libertatea, iubeati si Europa, voiati sa o vedeti.

Asa cum am fost anticomunist din familie, sa spun asa, am fost si european.

Sa fie si jumatatea italiana a familiei?

Probabil a contat si faptul ca sunt corcit, roman cu italian, asta iti da totusi o deschidere si intelegere a diversitatii. M-a fascinat de cand eram copil istoria, mai ales istoria Frantei. Daca imi pot permite sa zic ceva despre mine, eu sunt european 100%, nu am nici cea mai mica dificultate, sunt absolut european.

Iar libertatea, asa e, am o tendinta anarhista in mine, nu-mi place sa mi se dea ordine, sa fiu condus. Va dati seama ce mult mi-au placut raporturile cu Securitatea, dar nu aveam ce sa fac. Imi place sa fiu liber si asta inseamna sa nu te conduca altii, dar cred ca inseamna, in paralel, si sa nu-i conduci tu pe altii.

O sa si scriu, pentru ca voi face si al treilea volum - in primele zile dupa 1989, a venit o delegatie la mine, sa-mi propuna sustinerea la decanat. Am zis ca nici vorba de asa ceva, am sustinut-o pe Zoe Petre atunci. Odata ce intr-adevar puteam sa-mi castig libertatea pe de-a-ntregul, nu aveam sa mi-o pierd acum in treburi de putere, administrative.

Nu am ocupat nicio functie, pentru ca nu am vrut nicio functie si atunci nu am a ma justifica in fata nimanui.

Pentru ca am ajuns la raporturile cu Securitatea. V-ati considerat racolat, supervizat?

Interpretarea mea este ca am fost supervizat. Bineinteles ca ei nu spuneau ce urmaresc si eu nu stiu ce s-ar putea gasi despre mine intr-un dosar Lucian Boia, care nu exista la CNSAS. Ce pot sa spun e ca nu mi-a cerut niciodata vreun securist sa fac ceva anume, sa urmaresc pe cineva, nu mi-a cerut niciodata vreun supliment de informatie, vreun detaliu. Sentimentul meu a fost tot timpul ca sunt tinut sub observatie, ca nu cumva sa derapez.

Eu i-am mintit cat am putut, cred ca am si scris undeva ca e datoria omului sa minta intr-un sistem totalitar.

Iata o noua caracteristica a comunismului, dupa coruptia generalizata: minciuna generalizata.

Dar absolut justificata. Un regim totalitar nu merita sa afle adevarul, mai ales ca il poate intoarce impotiva ta. Problema cu minciuna e insa mai delicata: totul e sa nu iti strici tu sufletul, sa nu mai stii la un moment dat ce e si ce nu e adevarat.

Tu sa ramai intreg la minte, sa ai propria ta morala.

Un om fara educatia dumneavoastra si care nu a deprins anticomunismul in familie, era el echipat sa inteleaga raul care se intampla? Sa nu-si strice sufletul si perverteasca mintea?

Nu, probabil ca nu. Eu datorez mult familiei si mediului in care am crescut, unul cu convingeri liberale, europene. Niciodata nu mi s-au tinut prelegeri ideologice in familie, dar asta a fost modelul.

Prima plecare din tara se produce in 1968 si ajungeti in fosta Cehoslovacie, la Praga, un oras pe care nu l-ati iubit din prima.

Eu sunt cam dificil la lucrurile astea, m-am si autoironizat pe tema asta.

Ajungeti acolo dupa Primavara la Praga. Cum se vedea Romania in oglinda?

Romania arata mai prost, sigur. Cehia a fost intodeauna nici macar nu as spune in Europa Centrala, ci Vestica. Daca te uiti pe harta, Praga e mai spre Apus decat Viena. A facut parte din Imperiul German, in Evul Mediu. Se vedea ca e o lume mai evoluata in plan social si cultural.

Am nimerit si peste perioada asta de incercare a cehilor de a scapa de comunism sau de a-l reforma. Si au avut dreptate, dar daca vrei sa reformezi un sistem totalitar, sistemul se prabuseste, atat ne-a putut invata istoria. Rusii au gandit corect, pentru ei, cand au intervenit in 1968.

Inca erau structurile comuniste, mult indulcite, dar daca treaba ar fi continuat asa, se prabusea comunismul si ce bine ar fi fost daca, in loc de 1988 - 1989, s-ar fi petrecut inca din 1968, cand nu se distrusese inca atat de mult din tesatura sociala normala, inca se putea recupera mai mult.

E aceasta teza, vehiculata in comunism, dar si dupa, ca in Romania nu a fost rezistenta. Comparatia se face indeobste cu Polonia, cu Cehia. E o teza valida sau e ea instrumentalizata politic

Cu Polonia nu poti sa compari nicio alta tara. Polonezii s-au manifestat impotriva de la inceput pana la sfarsit, intr-un fel sau altul.

A fost si Biserica catolica, foarte influenta si inflexibila in atitudinea ei. Cardinalul Wyszynski se considera regent al Poloniei. In Evul Mediu, cand erau vacante la conducerea tarii, cardinalul primat, deci Biserica, era cel care asigura continuitatea statului polonez. Si asa au facut si in timpul comunismului.

Polonezii s-au batut si cu nemtii, in 1939, a fost si insurectia de la Varsovia. Polonezii nu se linistesc niciodata, vad ca si acum pun bete-n roate Uniunii Europene.

Romanii, dimpotriva, s-au obisnuit sa rabde, sa accepte. Ascultati: avem fenomenul Dragnea. Noi discutam de Ceausescu, de comunism, dar cum se poate ca un om ca Dragnea sa supuna o tara, asa cum se petrec lucrurile, de doi ani? Inseamna ca romanii nu au, totusi, deprinderea pana la capat a democratiei, nu gasesc maniera in care sa se opuna efectiv unor derapaje. Ne miram de slugarnicia in fata lui Ceausescu, care, oricum, mostenise structurile totalitare, era stapan pe situatie, dar si acum lucrurile se petrec la fel.

Daca o singura persoana - pentru ca de aici porneste totul - in conditiile unui sistem democratic, cu toate micile imperfectiuni, reuseste sa incalece o tara, romanii trebuie sa fie atenti. Nu poate sa mai mearga asa treaba.

Dar de ce e asa? Nu explodeaza mamaliga, se spunea in comunism.

Romanul e obisnuit sa se supuna. Asta a fost istoria timp de multe secole, taranul sa se supuna boierului, intr-un stat care nu avea institutii si structuri solide, boierii in fata domnitorului, care mai taia din ei, din cand in cand, iar domnitorul, si el, se supunea turcilor. Deci toata lumea se supunea, crezand sau fara sa creada. Timp de secole s-a imprimat aceasta convingere, ca e mai bine asa: te supui si in acelasi timp, gandindu-te sa il inseli pe celalalt cat poti.

Un fel de paradigma a puterii, in care Dragnea se potriveste. Dar acum traim in democratie si aici are Liviu Dagnea un discurs antieuropean. Zilele astea anunta ca Uniunea Europeana trimite peste otravit copiilor din Romania. Sa fim atat de creduli, incat sa puteam accepta un astfel de discurs?

Societatea romaneasca - tot m-ati intrebat de comparatia cu cehii - are anumite trasaturi. Cehii aveau o societate mult mai avansata. Ce m-a frapat la ei a fost maniera in care diferentele sociale, distinctiile sociale contau prea putin. Formal, era o egalitate deplina intre membrii societatii, indiferent de avere, o societate in care exista cu adevarat simtul democratic. Nu stiu daca am scris despre asta - Macurek venea la Institut, statea de vorba prieteneste cu portareasa.

La noi e atitudinea asta a multora, atitudinea de parvenit. Au pornit de foarte de jos, dar cand au ajuns sus se uita cu dispret la ceilalti. Asa era si inainte de comunism si asa se explica multe. Fractura sociala a fost si a ramas la noi foarte mare.

Am pornit si in comunism de pe premise fragile.

Da, fiindca pentru unii a fost un soi de revansa, s-au ridicat taranii saraci, muncitorii si au considerat comunismul ca fiind un soi de revansa.

Exista doua Romanii, pana la urma. Peste tot sunt oameni mai bogati si mai saraci, oameni cultivati si mai putin cultivati, dar la noi distanta este foarte mare si continua.

Si de aici si antieuropenismul unora. Ar trebui cercetati la origine, unii s-au trezit mari europeni, dar nu au convingeri europene, ca de unde sa le aiba?

Cand a venit comunismul, Romania nu era, in mare, o tara educata.

Nu era, bineinteles. Aproape jumatate din populatie era analfabeta, iar din partea alfabetizata, mai mult de jumatate era abia alfabetizata.

Asta e problema cu Romania, s-au facut progrese, dar ma intreb daca oamenii acestia mai tineri, mai deschisi reprezinta majoritatea? Banuiesc ca nu. O buna parte din populatie se afla inca in conditii culturale modeste, a unor orizonturi foarte limitate. Din punctul aceasta de vedere, cred ca semanam mai bine cu Rusia, cu Turcia decat cu Franta si Germania.

Spuneti ca fenomenul Dragnea, cum l-ati numit, se asaza pe un palier natural, cumva.

E incredibil cum un om, un singur om, a reusit.

Avem alegeri europene, duminica. Mergeti la vot, presupun.

Da, merg la vot, bineinteles, desi nu votez cu entuziasm, dar stiu macar impotriva a ce voi vota.

Si votati si la referendum?

Normal.

E pe teme de justitie.

Referendumul aceasta e discutabil, cum sunt formulate intrebarile. Dar problema e sa spuneam Da la referendum, nici nu ma mai uit ce scrie in intrebari. De fapt, stim pentru ce votam: votam oarecum pentru altceva, pentru ceva necesar, sa scapam de cei care au pus stapanire pe tara.

In finalul cartii amintiti de intalnirea cu un fost coleg de facultate, devenit securist, si pe care il regasiti si in noua putere, dupa 1989. In comunism v-a rugat sa scrieti o carte in Franta, despre Mihai Viteazul.

Da, Bebe Tanasescu. Oamenii astia nu isi dau seama, sunt limitati in cultura lor, au strict o cultura romaneasca si aceea vai de ea. Pentru mine e o gluma sa imi spui sa incerc sa public o carte despre Mihai Viteazul in Franta. Nu iti publica nimeni asa ceva, ca nu intereseaza pe nimeni ce a facut Mihai Viteazul.

E o forma de nationalism?

E o forma de limitare culturala.

Pe Bebe l-ati vazut recuperat in structurile postcomuniste.

Mi-a telefonat. Eu credeam ca s-a terminat, am fost multi naivi care am zis: Gata, a trecut comunismul. Cert e ca, odata ce omul acela, in ianuarie 1990, m-a cautat insistent, mi-a dovedit mie ca Securitatea e bine merci. A fost dovada pe care as fi dorit sa nu o am, dar uite ca am avut-o. Nu s-a schimbat nimic intre decembrie 1989 si ianuarie 1990, s-a schimbat directia in care actionau oamenii acestia, partial, dar echipa a ramas aceeasi.

Si arhiva. Cum vedeti ca la 30 de ani dupa comunism apar dosare, informatii? Avem doua exemple recente: cel al fostului presedinte Traian Basescu si cazul fostul procuror general Augustin Lazar.

Isi inchipuia cineva, ca fiind rezidentul nostru de la Anvers, nu avea treaba cu Securitatea? Bineinteles ca a avut, dar curatenia radicala trebuia facuta in primii ani. Si cazul Lazar: sigur ca nu e de lauda, dar au trecut 30 de ani, trebuie pusa in balanta si perioada asta, care deja ar trebui sa cantareasca mai greu decat anumite pacate din primii ani de cariera.

Mai este de spus ceva despre comunismul romanesc, mai e o tema penstru societate? Poate e timpul sa apara mai multe marturii, biografii.

Ar fi interesant sa isi scrie fiecare biografia, dar cea corecta. Eu cred ca am scris corect, nu am dat la o parte nimic, din motive tactice sau de imagine.

Pentru unele lucruri, unele poate importante, cum e scena balconului in care Ceausescu condamna interventia trupelor rusesti, nu mai aveti memoria obiectiva. Le recuperati din scrisorile catre mama

Am o corespondenta imensa, sunt sute de scrisori. Memoria iti joaca feste.

Eu nu inteleg, dar am scris in incheiere, despre Catherine Durandin. Ea a venit la noi prin anii 1980, intr-un cadru organizat si eu am fost pus sa ma ocup de ea, sa-i arat unde sunt Arhivele, unde e biblioteca. Am asteptat-o la aeroport, imi amintesc vag, de altfel, cum si pe mine m-au asteptat si m-au plimbat unii, cand am fost la Praga sau la Budapesta. M-am intalnit de cateva ori cu ea.

Nu mi-a spus nimeni, niciun securist, sa aflu ceva de la ea, nici vorba de asa ceva. Am fost reprezentatul facultatii. Ea avea in cap ca vine intr-o tara in care va fi urmarita si probabil ca nu gresea in privinta asta. M-am mai intalnit cu ea de cateva ori, nu mi-a reprosat niciodata nimic, nu mi-a dat ceva de inteles, ne-am vazut si dupa 1989.

Eu nu am citit ce a scris acum, mi-a povestit cineva. Reiese ca eu stateam de garda la hotel. Ea fabuleaza, pur si simplu.

Eu nu am urmarit-o in niciun fel, dar sa-mi fie invatatura de minte sa fiu amabil cu oamenii. Dar despre mine se spun atatea lucruri.

Ca nu iubiti Transilvania. Nici pe Eminescu.

Asta e o tampenie, cu Eminescu. Am scris cartea asta, despre mitul eminescian, care nu e deloc ostila lui Eminescu si pozitiei lui in literatura romaneasca.

Nu iubesc Transilvania? Ce e asta, ca nu o iubesc? Si treaba asta cu iubirea, e un cuvant care nu e prea potrivit cand e vorba de o tara. Una, doua ii auzi spunand ca iubesc Romania. E demagogie.

Nu ati vrut niciodata sa emigrati.

Nu, si am facut bine. M-am gandit, bineinteles, cine nu s-a gandit? O aveam si pe mama aici, nu puteam sa o las. Mie imi place in Romania.

Dupa sase luni in Praga, vi se pareau Bucurestii frumosi.

Da, pentru prima oara mi-am dat seama ca e un oras frumos, cand am vazut un oras in extrema cealalta.

Va mai place orasul?

Asta e locul meu, nu-mi displace si am ales sa traiasc aici. Mie nu-mi place cuvantul "a iubi" raportat la o tara, la un oras. Iubirea se aplica altor raporturi. Si mai ales cand o spui una-doua.

Ar trebui ca si Romania sa ne iubeasca pe noi, ma gandesc. Toti oamenii astia, milioane de oameni care au plecat din Romania, sunt vinovati ca nu au iubit Romania?

A fost aceasta discutie, a vinovatiei difuze, daca aveai chiar si minime legaturi cu Securitatea. Sau, cazul lui Lazar, care a fost in acea comisie de eliberari conditionate de la Aiud.

Problema ar fi aici ca s-a facut procuror. Cine stia despre ce e vorba in comunism ar fi evitat, ar fi ramas avocat macar. Inseamna ca nu il deranja neaparat, dar asta e valabil si pentru Monica Macovei.

Si Norica Nicolai.

Sigur ca judecam comunismul din punctul nostru de vedere, potrivit moralei de astazi, dar, pe de alta parte, ar trebui sa avem o dubla privire: cea critica, dar trebuie sa intelegem si contextul. Oamenii erau prinsi in sistem si nici nu le trecea prin minte ca se va schimba.

Cu totii considerau ca traiau si isi vor sfarsi viata in comunism.

E greu sa treci de la a scrie istoria altora la a scrie istoria proprie?

Nu, ce sa fie greu? Eu asta stiu sa fac, la asta ma pricep cat de cat. Pentru mine asta e conditia naturala, sa scriu, pentru ca daca nu as scrie istorie, ce as face? As trai degeaba.

Ati stiut de la inceput ce vreti sa faceti.

Eu am avut relatia mea cu istoria. Ce am vrut neaparat sa fac a fost sa cercetez trecutul, sa scriu carti.

Nu mi se pare ceva important ca am fost profesor si nu semnez niciodata Prof. Dr.

Tudorel Toader, fost ministru al Justitiei, isi punea titlul universitar pana si pe acreditarile de presa.

Astea sunt chestii de parvenitism, se mira si ei cat de sus au ajuns. Pe mine nu m-a mirat in niciun fel.

Ati ajuns la istoria Romaniei dinspre Europa. Ati descoperit Transilvania dinspre Praga.

Eu ma indragostesc de subiecte. Cand ceva ma intereseaza, ajung sa fiu de-a dreptul obsedat.

E o tema la care ati renuntat?

Sigur, cand nu au fost conditii sa merg in acea directie, cum a fost cu America, in anii 1970.

Sau despre Napoleon al III-lea, un prieten al Romaniei.

Bine, e exagerat sa spunem asta. Avea combinatiile lui, geopolitice si Principatele Romane insemnau ceva atunci, pentru Franta. Problema nu e sa fie prieten ci, in mod obiectiv, Napoleon al III-lea ne-a ajutat si inca e putin spus. Daca nu ar fi fost politica Frantei aici, la gurile Dunarii, nu e deloc sigur ca s-ar fi facut vreodata Romania.

Si daca nu ar fi azi politica Uniunii Europene aici, la Marea Neagra, ar mai fi Romania o tara europeana?

Suntem pe jumatate o tara europeana si ne jucam cu cuvintele, ca suntem in Europa.

Sigur ca suntem in Europa, si Rusia e in Europa. Dar sa precizam despre ce discutam. Discutam despre civilizatia occidentala, in ce masura am preluat-o. Asa si asa stau lucrurile. Ne-am occidentalizat intr-o anumita masura, dar, inca o data: e o masa de populatie mai departe de Occident, si nu numai cea de jos, ci si lideri politici, vezi actuala echipa - vii cu o echipa intreaga din Teleorman, nu e de mirare ca nu mai esti chiar pro-occidental, ca Occidentul e cam departe de Teleorman.

AUR se plânge că George Simion nu are acces la comisia de control a SRI. ”PNL-PSD continuă acapararea statului român”

Deputata AUR Gianina Şerban acuză că, de patru luni, Birourile permanente reunite al Camerei şi Senatului refuză, fără nicio justificare, să numească un membru al partidului în comisia...

Florin Cîțu iese la atac după tensiunile din coaliție privind candidatura lui Cătălin Cîrstoiu la Capitală. Variantele propuse de fostul premier

Florin Cîţu, fost premier și fost lider PNL, a anunțat că sunt probleme privind „candidatura coaliţiei toxice” în persoana medicului Cătălin Cîrstoiu la Primăria Capitalei. El a...