Dupa mai bine de doua decenii, Romania a inceput cu adevarat procesul comunismului.
Prins intr-o eterna tranzitie, statul roman a gasit resursele necesare pentru a investiga din punct de vedere juridic atrocitatile trecutului.
Doi fosti comandanti de penitenciare, Alexandru Visinescu si Ioan Ficior, isi ispasesc in prezent pedeapsa pentru crime contra umanitatii.
Cele doua anchete reprezinta o premiera a justitiei post-decembriste, dupa ce multi ani la rand investigatiile au fost respinse categoric de catre procurori, din motive de incadrare a faptelor sau decesul presupusilor responsabili.
De asemenea, factorul politic a blocat in mod constant politicile de asumare a crimelor trecutului, motivul fiind fara indoiala colaborationismul cu fostul regim.
Este trecutul o tema politica?
Da, si va ramane in continuare astfel. La fel ca oricare alta politica publica, condamnarea trecutului este o politica de stat, un demers care se doreste a fi asumat politic de catre toate partidele de pe scena publica.
Toate fostele tari comuniste si-au asumat politic justitia de tranzitie, printr-o negociere a masurilor de decomunizare. In multe dintre aceste state, politicienii au fost principalii promotori ai asumarii trecutului, dovada implicarii lor fiind votarea unor legi ale lustratiei sau infiintarea de institute specializate pentru investigarea cazurilor de crime si abuzuri, majoritatea acestora fiind sub control parlamentar sau guvernamental, asa cum este si cazul Romaniei.
Ca ne place sau nu, politica trecutului este strans legata de partide si de evolutia lor de dupa comunism.
Daca in alte state, factorii decizionali politici atat de dreapta, cat si de stanga si-au asumat politici indraznete de decomunizare inca din primii ani ai tranzitiei, Romania nu s-a aventurat pe acest drum.
Toate masurile, in mare parte propuse de catre partidele de pe dreapta, au fost rand pe rand blocate sau contestate, motivul fiind implicarea unora dintre politicienii din fruntea statului in evenimentele din 1989, dar si apartenenta lor la structurile de partid si securitate comuniste.
Bineinteles, implicarea unora dintre reprezentantii societatii civile a avut un rol important pentru punerea si mentinerea acestui subiect pe agenda politica si publica, prin presiunea constanta asupra factorilor de decizie.
Avem nevoie de un pact national pe tema trecutului
Politicienii trebuie sa isi asume pactul national cu privire la investigarea crimelor si abuzurilor din perioada comunismului.
Avem nevoie de o politica de stat coerenta si unitara. Evenimentele din anii de dupa comunism, dar si din cei mai recenti arata ca trecutul comunist revine constant in discutiile publice, iar ascunderea lui sub pres sau punerea lui pe o agenda secundara va agrava si mai mult fractura societala.
Intr-o tara in care apar frecvent tendinte nationaliste si nostalgii transmise de cei mai in varsta catre cei din generatiile noi, problema trecutului trebuie sa fie la fel de importanta ca toate celelalte.
Multe dintre explicatiile privind comportamentul nostru din prezent le vom regasi in acest trecut nerezolvat, iar insanatosirea societatii este mai mult ca oricand o necesitate nationala.
Mai mult, evenimentele politice recente din unele dintre tarile europene ne obliga sa acordam o atentie deosebita educatiei pentru drepturile omului, prin raportarea la trecut.
Ce putem face?
Dupa cele doua condamnari, multi se intreaba - ce se va intampla in continuare? Procesul comunismului nu poate si nu trebuie sa insemne doar doua condamnari.
Sunt multe alte cazuri ramase neinvestigate si multe victime care asteapta un raspuns din partea autoritatilor.
Insa, pentru a continua acest proces inceput cu mare dificultate, cred ca avem nevoie de o reforma a institutiilor care se ocupa de trecutul comunist si un document public de actiune in directia asta, asumat de catre toti actorii politici si civici.
Politica de investigare a trecutului este in acest moment fragmentara si secundara la nivel de politici publice, mai ales in domeniul educatiei.
Cateva dintre masurile pe care decidentii si le pot asuma sunt:
Aceste masuri nu sunt nerealizabile, iar amanarea lor va duce negresit la transformarea trecutului intr-o politica a uitarii, cu impact major asupra generatiilor in formare, dar si asupra societatii in anasmblul ei.
Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.