Adevar si exagerare in atitudinea fata de coronavirus: Cum au ajuns unii sa goleasca supermarketurile, iar altii sa rada de ei Interviu cu psihologul Daniel David

Romanii care au golit rafturile din supermarketuri, pregatindu-se de o carantina cauzata de coronovirus au devenit tinta ironiei celorlalti, care pretind ca actioneaza rational si se tin departe de contagiunile de masa. De ce pana si un virus devine prilej de polarizare sociala?

In principal, explica pentru Ziare.com psihologul Daniel David, de la Universitatea Babes-Bolyai din Cluj-Napoca, pentru ca Romania inca e terenul unor schimbari in societate, in care o cultura colectivista se confrunta cu una a autonomiei.

Pe tot acest fundal, nici mass-media nu s-a descurcat mai bine in a nu alimenta panica, iar autoritatile nu beneficiaza de incredere sociala si atunci nu ii pot asigura pe oameni ca nu e nicio catastrofa iminenta.

Daniel David este profesor de stiinte cognitive clinice la Universitatea Babes-Bolyai (UBB) din Cluj-Napoca si autorul unei cercetari de psihologie a poporului roman - Psihologia poporului roman. Profilul psihologic al romanilor intr-o monografie cognitiv-experimentala -, derulata intre anii 2005 si 2015, care ofera un profil psihologic al romanilor ce contrazice sau contextualizeaza cliseele care circula despre acesta.

De ce polarizeaza pana si o tema care la prima vedere e neutra, in sensul ca nu cere o adeziune ideologica, cum e aceea a coronavirusului? Unii iau cu asalt supermarketurile, ceilalti ii ironizeaza pe primii si tot asa.

Romania este din punct de vedere psiho-cultural intr-o faza de "lupta" si schimbare paradigmatica, ca sa extind conceptul lui Thomas Kuhn de la revolutiile stiintifice la societate. Paradigmele care se afla in "lupta" nu sunt doar diferite, ci adesea sunt incompatibile (ex. in termenii psihologului olandez Hofstede: colectivism vs. autonomie; concentrarea vs. descentralizarea puterii sociale; control comportamentului prin pedepse vs. controlul prin recompense; evitarea incertitudinii vs. imbratisarea acesteia ca oportunitate de dezvoltare).

Aceasta polarizare la nivel global are rolul de factor predispozant pentru polarizare la mai multe subniveluri sociale.

Cand apar o serie de factori declansatori (ex. cativa se aprovizioneaza atipic) si favorizanti (ex. frica de coronavirus si efectele sale sociale) pe acest fond predispozant polarizat/polarizant, se declanseaza astfel de fenomene.

Astfel, unii, in logica mai colectivista, apeleaza la mecanisme automate de modelare, renuntand la gandirea reflexiva si facand apoi in masa acelasi comportament, iar altii, in logica autonomiei, se opun reflexiv acestui lucru si/sau reactioneaza mai personalizat si nuantat.

Atunci cand se creeaza o stare de panica sociala, unde e de cautat declansatorul? De ce, de pilda, anxietate in fata coronavirusului, nu si a virusului gripal? Exotismul e o explicatie exhaustiva?

In primul rand, explicatia tine de faptul ca mass-media pune lupa pe fenomen, adesea fara precautii suplimentare. Dar acest fenomen - legat de sanatate/boala si de viata/moarte - nu poate sa fie tratat mediatic ca altele, legate spre exemplu de distractie sau politica. Asadar, si in acest proces se promoveaza fakenews, se maximizeaza negativul (ex. golirea magazinelor, totusi, nu a fost un fenomen global), se minimizeaza pozitivul (ex. mortalitatea este mai scazuta ca la alte infectii din anii trecuti) si se ajunge usor la gandirea totul sau nimic (ex. "daca am boala s-a terminat" - asta desi simptomele sunt adesea moderate, iar cei mai multi se vindeca).

Acestea amorseaza apoi mituri sociale (ex. pericolul asiatic pentru civilizatia Vestului) si totul duce la catastrofare si panica, cu potentiale implicatii sociale negative majore.

Ceea ce nu-i o problema pentru reflectarea media a politicii, poate sa fie pentru reflectarea vietii/sanatatii oamenilor.

Punem uneori felul patimas de a reactiona pe seama latinitatii noastre. Dar iata ca italienii nu au fost atat e patimasi in reactia la epidemie. Unde e diferenta: la om, la cultura sociala, la "sistem"?

Diferentele sunt la toate nivelurile. In cazul nostru, atributul psiho-cultural legat de evitarea incertitudinii ne predispune sa interpretam incertitudinile ca pericole si catastrofe. Iar scorul nostru de evitare a incertitudinii este usor mai ridicat decat cel al Italiei, ca sa stau langa exemplul pe care l-ati ridicat.

In plus, profilul nostru colectivist (definit psihologic), inca mare pe alocuri, stimuleaza reactii de masa, asta in timp ce in Italia, unde scorul de colectivism este mai scazut in favoarea celui de autonomie, indivizii autonomi reactioneaza initial mai divers si mai nuantat.

Am avut cazul din metroul din Bucuresti, unde cativa oameni au dat jos o persoana asiatica. Nu iti mai poti drege vocea intr-un loc public, fara sa atragi priviri furioase. E o lipsa de empatie aici, un fel de dezumanizare. E mecanismul fricii? Cum functioneaza frica? Cea individuala, cea colectiva.

La noi cred ca aceasta situatie a putut sa fie facilitata de colectivismul psihologic inca puternic in anumite segmente, in care cei care nu sunt "de-ai nostri", mai ales daca sunt si straini, sunt potentiale pericole (ei sunt "ceilalti").

Aici, acest factor psiho-cultural predispozant, in interactiune cu un factor declansator (ex. prezenta unei persoane asiatice intr-o zona aglomerata), pe fondul unor conditii favorizante (ex. frica la nivel social de boala venita din Asia), ar putea furniza o mare parte din explicatia necesara pentru acest eveniment regretabil si de neacceptat intr-o lume modena.

Care e insa rolul autoritatilor atunci cand e vorba despre linistit anxietatea sociala?

Sa iasa in fata cu explicatii coerente, la intervale regulate, sa prezinte echilibrat informatiile (ex. fara a maximiza negativul si fara a minimiza pozitivul), iar unde sunt probleme sa vina cu procedurile asociate de urmat.

Deoarece romanii nu au o incredere foarte mare in institutiile statutului, trebuie angrenate in acest proces si autoritati internationale (ex. ce spune OMS-ul) si experti/specialisti acceptati social.