Ziare.com

Bunul-simt - paradigma si paradox

de Nicoleta Beraru, Scriitoare
Luni, 13 Iulie 2020, ora 11:44

   

Bunul-simt - paradigma si paradox
Nicoleta Beraru
"Bunul-simt e darul de a simti bine, de a discerne, de a-si reprezenta, de a imagina adevarul, de a indrazni", spune Alexandru Paleologu in Bunul-simt ca paradox.

Citeste toate textele scrise de Nicoleta Beraru pentru Ziare.com

Foarte apropiat de frantuzescul bon sens, bunul-simt romanesc este si echivalentul expresiei pe care o propune limba neerlandeza - gezond verstand - care se traduce in romaneste prin perceptie sanatoasa. Putem deci gandi ca perceptia lumii poate fi mai putin sanatoasa, nesanatoasa, sanatoasa, mai sanatoasa sau foarte sanatoasa... si ca fiecare popor sau grup vorbitor al unei anumite limbi alege sa-i zica dupa cum simte in limba sa, in functie de cutura in care traieste determinata de traditiile, obiceiurile, normele si valorile ei.

Ca inidivizi, gandirea (sau negandirea) in nuante ne situeaza in tabara persoanelor cu simt comun, al majoritatii, sau a celor cu bun sau foarte bun simt. Tine de puterea fiecaruia din noi de a putea sau nu cobori in adancimea lucrurilor, a situatiilor si de a face o analiza profunda a acestora. Lumea nu este o pelicula alb-negru; are atatea culori si nuante pana la plus infinit. Despicarea firului in patru e extenuanta, se sprijina pe o gandire analitica intensa si solicita multa energie. Exprimarea acestui fel de gandire se face cu mai multa grija decat atunci cand situezi lucrurile in zona alb-negru, care deseori este exprimata printr-un limbaj peremptoriu, primar.

Raportandu-ne la ce se intampla in zilele noastre, cand traim in plina perioada de criza, cand vietile ne sunt amenintate de un dusman pe care nu il putem vedea, auzi, mirosi, simti - virusul Covid-19 - observam cum unii simt deosebit de bine si pentru ei insisi si pentru cei din preajma lor si cum altii nu simt nici macar pentru ei ceva cat de firav.

Pentru cei din urma, nu numai ca dispar nuantele, prin acestea fiind anulata existenta bunului simt - ca functie, nu ca antonim al nesimtirii - ci asistam la o agresivitate ce atinge paroxismul: jurnalisti injurati si amenintati (de exemplu: zdreanta, sa vedem daca ai curajul sa deschizi gura aici), cadrele medicale sunt facute criminali, oamenii se razboiesc la propriu, sprijinindu-se pe... nimic. Jignirile curg impudice: "bai jigodie, in Europa nu se mai poarta masca", (oare? ). Ca educatia e lipsa, ca a dat gres la unii, ca autoritatile si o parte insemnata din mass-media au dat-o in bara in gestionarea acestei crize, e adevarat. Dar cum simtim noi, ca indivizi, cum ne manifestam, e la fel de important.

Unii - inca nu foarte multi - ies in strada sa strige ca ei nu cred in Covid, ci in Dumnezeu - o punere pe tusa totala a logicii. Apropos, o mica anecdota: in The Daily Show with Trevor Noah, un cetatean american, evanghelist, este intrebat de ce participa la o anumita manifestatie organizata impotriva masurilor de securitate impuse pentru prevenirea infectarii cu coronavirus. Raspunsul - confuz - al acestuia este ca virusul nu ar exista si ca oricum el, cetateanul, e ocrotit de Isus Hristos, deci nu exista pentru el niciun risc de imbolnavire. Raspunsul lui Trevis: da, dar si de hoti va poate ocroti Isus. De ce aveti nevoie de arme de foc?

Am dat acest exemplu simplu pentru a ilustra fisura de logica: unii dintre noi, din pacate prea multi, alegem sa credem in tot felul de teorii simpliste, altii in teorii ale complotului, in loc sa acordam mai multa incredere specialistilor in domeniu - oamenilor de stiinta, virusologilor, medicilor. Mai rau, cei din urma, care-si pun vietile in pericol ingrijindu-ne, umbla injurati si umiliti de toti nestiutorii cu clont mare.

Iata ce spune Umberto Eco in Cimitirul din Praga cu privire la comploturi: "Oamenii nu cred decat in ceea ce stiu deja si aici e frumusetea Formei Universale a Complotului." Portretul raspandit in lume al evreilor, pe care Umberto Eco il prezinta cu ironie, zeflemisind cand spumos, cand subtil prejudecatile care au afectat inca din Evul Mediu destinul istoric al acestui popor, este un exemplu edificator:

- "Pe cine urasc? Pe evrei, as zice inca de la inceput. (...) Despre evrei nu stiu decat ce am aflat de la bunicul meu: sunt un popor de atei prin excelenta, ma invata el. (...) Bunicul imi descria ochii acestia care te spioneaza, inselatori de te fac sa-ti pierzi sangele din obraji, acest suras vascos, aceste buze de hiena ridicate pe dinti, aceste priviri grele, vicioase, tampe, (...) Si cand am ajuns destul de mare ca sa inteleg, (bunicul) imi amintea ca evreul (...) este adulter de neoprit la imperechere - datorita circumciziei, care ii face mai erectili, cu acesta disproportie monstruoasa intre nanismul staturii si maciuca cavernoasa a excrescentei lor semi-mutilate. (...) Din intamplare, n-am intalnit niciodata unul."

Nu ar trebui niciodata sa uitam ca aceste prejudecati au stat la baza persecutarii evreilor si au culminat cu Holocaustul. Gandirea bazata pe ce am auzit eu prin vecini duce la dezastre istorice.

Vorbind despre valori si norme democratice in cursurile mele, atrag atentia cursantilor, inca de la inceput, asupra confuziei pe care, imi ingadui sa spun, toti o facem si chiar des, intre opinie si adevar. Ce este opinia? Ce este prejudecata? Ce este adevarul (sau faptul)? Concentrandu-ne pe deosebirea dintre adevar, opinie, prejudecata, putem aprecia ca oamenii cu bun-simt sunt de cele mai multe ori oameni inteligenti, cu trairi interioare intense, cu o imaginatie bogata, cu empatie, capabili de analize fine, nuantate.

Gandirea nuantata, opusa celei brute, alb-negru, e un atribut al omului cu bun-simt, care se va putea situa cu intelepciune vis-a-vis de o situatie ambarasanta. Un om cu bun-simt nu-si va impinge opinia pana la limita insuportabilului in polemici nesfarsite, nu va impune convingerile sale, invesmantandu-le in straie cu paiete si artificii de spectacol, nu va pune cu insolenta cuvintele si gandurile sale in gura sau pe seama altuia, vrand astfel sa transforme opinia personala intr-un adevar de necontestat. Se va indoi de multe ori, punand in balanta pro-ul si contra, oferind uneori imaginea modesta a unui nestiutor. Dar tocmai cumpanirea aceasta, aceasta absenta aparenta in dialog, aceste indoiala si intarziere a raspunsului, il fac mai valoros, caci rezultatul gandirii sale va oferi infinit mai multa bogatie si indrazneala decat orice teorie pripita, nascuta din nestiinta, frustrari si dorita de a impune si domina.

A ne burzului in public, inarmati cu aroganta mojiceasca, cu grobianism de zile mari, manifestandu-ne barbar, fara pic de cumpatare nu este o solutie. Cred ca acum tocmai pastrarea sangelui rece, chibzuinta, simtirea buna in legatura cu ce se petrece cu noi in lumea aceasta complexa ne mai poate inca salva.

Analiza cuplata la intelepciune a informatiei, increderea pe care o acordam specilistilor in domeniul sanatatii are o stransa legatura cu simtirea buna a calamitatii pe care ne e dat sa o traim. Stiu ca toate acestea presupun efort: un efort de inteligenta, de analiza, de integritate, de cinste, de incredere, de putere de decizie, de fermitate.

"Exista (si cat de des) inteligenta fara bun-simt, dar bun-simt fara inteligent nu." (Alexandru Paleologul)

Acest articol este doar o opinie.

Nicoleta Beraru este scriitoare si profesoara, stabilita in Belgia. Anul trecut a lansat cartea "Luluta si Petrisor", un volum despre suferinta familiilor de romani care au emigrat.

Despre ce vrei sa scriem?
Urmareste Ziare.com pe Facebook  si pe Instagram  Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.

Sursa: Ziare.com

Articol citit de 3306 ori

Urmareste Ziare.com pe

Urmareste stirile Ziare.com pe Facebook
Nu exista comentarii postate de utilizatori.


Platforma pentru solutionarea online a litigiilor