Ce ne asumam?

Autor: Ioana Ene Dogioiu, Senior editor
Marti, 21 Aprilie 2020, ora 06:15
33781 citiri
Ce ne asumam?

Ideea atribuita doctorului Streinu-Cercel, de izolare a persoanelor peste 65 de ani inclusiv prin relocare, de exemplu in hoteluri, timp de 3 luni, este, dincolo de orice alte reactii emotionale, absolut nefezabila. Nu ai logistic cum sa reusesti o asemenea dislocare de populatie impotriva vointei majoritatii celor in cauza.

Pe fond, propunerea nu ar fi chiar fara precedent in istorie. Au existat episoade oarecum similare in timpul celui de al doilea Razboi Mondial, evacuarea la tara a copiilor din Londra si a copiilor finlandezi in Suedia, Danemarca si Norvegia.

Chiar daca planul dlui Cercel mi se pare total inaplicabil, delirant unde vorbeste de "guvernul anti-pandemie", nu inseamna ca un plan nu trebuie sa existe si ca putem sa bagam capul in nisip sperand ca ceva o sa treaca deodata de la sine. Eu cred ca trebuie sa privim drept in ochi viitorul si sa-l asumam exact asa cum se profileaza cu datele lui obiective.

Inchiderea economiei nu mai poate dura mult. Si nu doar din cauze subiective, ci economic, deci obiectiv. De ce a explicat foarte clar nu vreun contabil, ci chiar un medic aflat in prima linie a luptei cu Sars-Cov2, prof. Alexandru Rafila:

"Din punctul meu de vedere avem o foarte mare urgenta legata de economie. Ideea ca putem continua asa luni de zile nu e sustenabila economic si trebuie sa facem pasi pentru a reveni incet la normal si sa ne intoarcem la lucru. Daca nu ne intoarcem la lucru, toate masurile pe care ni le imaginam in sistemul sanitar vor fi inoperabile".

Altfel spus, daca sistemul sanitar nu mai poate fi sustinut financiar de bugetul care nu mai incaseaza, cei mai loviti vor fi cei care au cea mai mare nevoie de el, adica persoanele peste 65 de ani si cele cu boli cronice.

Deci dincolo de orice alte considerente economice, redeschiderea e vitala in primul rand pentru ca sistemul sanitar sa poate functiona in continuare pentru tot spectrul de boli foarte intens intr-o tara ca Romania.

Este la fel de clar ca redeschiderea nu poate astepta aparitia vaccinului, poate ca nici macar a unui tratament revolutionar. Deci exista un risc foarte clar ea sa provoace o noua crestere a numarului de cazuri. Mai ales in zona vulnerabila, pentru ca cei activi, care vor circula mai mult, vor putea aduce virusul persoanelor din casa.

Realist, nu le putem avea pe toate. Ce asumam dintre ele? Riscul sa se duca economia in cap si odata cu ea sistemul sanitar? Riscul cresterii numarului de cazuri si decese la persoanele peste 65 de ani? Masuri suplimentare de protectie a persoanelor vulnerabile, inclusiv prin izolarea lor obligatorie?

Eu cred ca aceasta este discutia care lipseste corect, asumat, argumentat din spatiul public si care se poarta cu date si scenarii in alte tari.

Ce ne asumam ca societate dintre relele inevitabile ale viitorului? Asta ar trebui sa ne explice si sa ne intrebe guvernantii, in loc sa arunce tot felul de baloane de incercare pentru a testa reactiile, cu ochii pe sondaje. Chiar si chestiunea cu izolarea +65 e posibil sa fi fost un asemenea balon de incercare.

Mai remarc ca din lungul sir de indignari si enervari lipseste cu desavarsire un subiect: scolile.

Copiii sunt cel mai putin afectati de imbolnaviri, cazurile sunt rarisime. Germania a inchis scolile la mijlocul lui martie cand avea deja peste 5,000 de cazuri de infectare. Noi ne-am repezit sa le inchidem pe 11 martie cand nu aveam decat 48 de cazuri. Germania, cu aproape 140 de mii de cazuri, redeschide scolile pe 4 mai, noi, cu aproape 9.000 de cazuri, inca nici macar nu discutam de aceasta varianta in mod serios.

Si cred sincer ca felul in care Germania trece prin epidemie are o imensa legatura cu felul in care se raporteaza la scoala. Acolo e ultima care trebuie sacrificata, la noi e prima pusa intre paranteze, de parca ar fi un hobby.

Marturisesc ca pe mine ma preocupa cel mai tare ce se intampla cu copiii in aceasta perioada. Mai ales cu copiii din clasele terminale care nu stiu ce se va intampla cu ei, cu munca lor pentru a merge mai departe, cu examenele de care depinde viitorul lor, copii care nu isi mai pot continua pregatirea normala.

Mai ales cu copiii de la tara sau cei saraci, pentru care invatamantul on-line e o poveste. Pentru ei scoala este singura sansa firava de a fi altceva decat forta de munca necalificata, cea pe care o vedeam pe aeroportul din Cluj bulucindu-se sa culeaga sparanghel in Germania. In lunile acestea ei raman si mai mult in urma, pregatirea lor pentru examene, cata era, s-a oprit.

Cred ca redeschiderea cursurilor macar pentru aceste categorii speciale este o urgenta foarte mare pentru care ar trebui cautate febril solutii.

Inteleg preocuparea pentru confortul, drepturile, libertatile, psihicul persoanelor +65. Este legitima. Dar cel putin la fel de legitima mi s-ar parea preocuparea pentru viitorul copiilor.

Si pana cand nu ne vor raporta la scoala cum se raporteaza Germania sa nu ne asteptam sa fim altceva decat furnizorii pentru munca necalificata de care ei au nevoie. Este si aceasta o chestiune de asumare, despre care nu vorbeste nimeni.

Citeste si:
Cum s-a ajuns la război total în PMP. Acuzații de lupte pe funcții și o fuziune eșuată
Cum s-a ajuns la război total în PMP. Acuzații de lupte pe funcții și o fuziune eșuată
Lupta internă din PMP a ajuns la noi culmi după ce actualul și fostul președinte al partidului s-au acuzat reciproc că au avut promise funcții de la PNL ca urmare a unei eventuale fuziuni....
Florin Cîţu, nemulţumit de relația cu PSD: ”Aş vrea mai mult fair-play. E foarte uşor să scriu pe Facebook că propunem să creştem pensiile cu 60%”
Florin Cîţu, nemulţumit de relația cu PSD: ”Aş vrea mai mult fair-play. E foarte uşor să scriu pe Facebook că propunem să creştem pensiile cu 60%”
Preşedintele PNL, Florin Cîţu, afirmă, marţi seară, că este nemulţumit de modul în care se comună în coaliţie, aşteptând mai mult fair-play din partea partenerilor. Cîţu susţine...