Nu vor fi prea multe lucruri, asa ca si textul meu de azi va fi destul de scurt.
Voi retine, in primul si-n primul rand, faptul ca, pentru a o putea vedea pe mama, a fost musai sa completez de fiecare data cate o declaratie-tip.
Nu voi putea uita solidaritatea creata in jurul medicilor.
Va fi greu sa ignoram transformarea presedintelui intr-un actor politic vocal.
Ce va mai macina moara memoriei? O anume atmosfera reunind:
Sirenele salvarilor.
Panourile de plexiglas instalate intre tarabele din piata.
Controversa asupra varstei de 65 de ani.
Absenta glasurilor de copii jucandu-se in strada.
Obsesia primaritei Capitalei de a aparea zilnic pe ecrane, in contrast strident cu mobilizarea micilor organizatii pentru marile cauze.
Mastile uratind chipul femeilor.
Troleibuzele circuland goale la 10 dimineata.
Transformarea proprietatii asupra cateilor intr-un soi de "pasaport" pentru un mic plus de libertate.
Oroarea cu care priveam ecranul televizorului in fiecare zi, la un ceas dupa pranz, ca sa aflu cati semeni de-ai nostri au mai murit in ultimele 24 de ore.
Aparitia unor noi forme ale anticlericalismului, avand drept "varf" propunerea unui scriitor de a nationaliza bunurile Bisericii pentru a depasi criza economica creata de pandemie.
Viteza cu care s-au adaptat colegii din Universitate la predarea online.
Pustietatea strazilor, care te facea sa crezi - imediat dupa caderea intunericului - ca e deja trei noaptea.
Geaca lui Vela.
Un banc: Suntem in 2035. Un ins merge la un interviu pentru job. Un tanar specialist in resurse umane priveste dosarul si-l intreaba: "din CV-ul dumneavoastra lipseste anul 2020. Ce ati facut in acel an?". Candidatul raspunde: "m-am spalat pe maini!...".
Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.