De ce mi-e frica de inceperea scolii

Sunt departe de a fi vreun entuziast al scolii online. Atunci cand mi s-a cerut parerea, am incercat, ca in toate cele, sa fiu echilibrat, sa vad ce a adus bun aceasta mutare a invatarii in digital, dar sa arat si ce anume se pierde cand ceva se castiga.

Nu am inventat noi roata,copiilor le e mai bine la scoala. Cel putin deocamdata. Nu cred ca in lume exista in acest moment cineva care sa recomande, pe temeiuri pedagogice, mutarea exclusiva a scolii in mediul online. De aceea, in principiu, as putea sustine o forma hibrida incepand din toamna, cu o parte dintre elevi si profesori interactionand fata in fata si cu altii ramanand acasa. Marturisesc insa ca astept nu cu emotie, nu cu ingrijorare, ci de-a dreptul cu frica inceputul scolii.

Cred ca sunt sanse mari ca scolile sa devina spatii redutabile de propagare virala si cred ca exista sanse de reinchidere rapida daca lucrurile vor continua in cheia lautareasca si confuza de pana acum. Incerc sa redau pe scurt motivele pentru care sunt mai mult decat ingrijorat cu privire la inceperea scolii:

1.Orice scenariu hibrid ar trebui sa fie gandit plecand de la principii prudentiale si de la un crez de tip minimax: cel mai mare beneficiu in conditiile unui risc minim. Asta nu se poate realiza decat schimband actualul tipar (complet rigid) de interactiune. Se pot gandi evident variante mai bune decat simpla impartire a elevilor in cei ce vin si cei ce nu vin la scoala. De exemplu, li se poate permite profesorilor si elevilor din categoriile de risc sa ramana acasa. Profesorii ramasi acasa ar putea acoperi parte din activitatile online, dar ar putea ajuta si la digitalizarea, stocarea, organizarea si arhivarea lectiilor si activitatilor de invatare. La nevoie, pot fi angajati profesori noi, care sa ajute la sprijinirea acestei complexificari a activitatii. Elevii nevoiti sa ramana acasa (as lasa strict la aprecierea parintilor acest lucru, in functie de riscul asociat copilului insusi si/sau celor care interactioneaza cu el) sa aiba posibilitatea sa sustina evaluari pentru promovarea anului scolar. Cum avem o intreaga traditie a preferarii solutiei celei mai convenabile si mai simple administrativ si nu a celei mai profitabile si sigure pentru oameni, n-am niciun motiv sa stau linistit. Probabil vor fi preferate variante otova, lipsite de nuante si complicatii practice si legislative.

2.Orice scenariu hibrid presupune o capacitate reala de a identifica, urmari si asimila informatiile stiintifice relevante pe masura ce apar si de a schimba tiparele de actiune in timp real. Stam foarte prost la ambele capitole. Fie ca deciziile vor fi luate la nivel de scoala, fie ca vor fi luate mai centralizat, e de asteptat sa gasim selectare proasta si tardiva a informatiei stiintifice dublata de paralizie decizionala sau decizie iresponsabila (luata la presiunea parintilor mai vocali, a profesorilor mai vocali, conform intereselor politice etc). Dupa decenii intregi de centralism si de obedienta pe linie ierarhica, dupa decenii intregi in care au fost promovati mai degraba zbirii si catelusii ascultatori, ma intreb cum vom avea din toamna mii de supercampioni ai deciziei autonome, suple si informate.

3.Orice scenariu hibrid presupune intelegerea corecta a pericolului si colaborare intre partile implicate. La primul aspect stam iarasi foarte prost. Procentele celor care neaga existenta virusului sau/si a pericolului real este enorm in Romania. Cat despre cultura colaborarii, ea este pur si simplu inexistenta. Ne asteptam sa colaboreze copii fortati la competitii absurde inca de la clasa pregatitoare, parinti certati dintotdeauna la usile cancelariilor (sau, dimpotriva, periati excesiv) si eventual profesorii care nu lucreaza aproape niciodata impreuna (eventual pe la cate o activitate demonstrativa)?

4.Orice scenariu care presupune prezenta elevilor la scoala presupune responsabilitate. Responsabilitate in respectarea regulilor, responsabilitate in urmarirea respectarii lor, disponibilitate de a nu ascunde informatii relevante. Ma intreb cati parinti vor ascunde simptomele usoare ale copiilor trimitandu-i totusi in salile de clasa atunci cand ele vor aparea. Mentionez ca informatiile cu privire la cat de contagiosi sunt copiii sunt contradictorii, inclusiv in randul celor foarte mici.

5.Dificultatile de ordin practic: cum se va proceda cand, inevitabil, vor aparea cazuri de infectari? Se va apela la scenarii preventive, la anchete epidemiologice la nivel de scoala, pe carantinare partiala in functie de expunere? Cum se va proceda cand inevitabil vor aparea elevi sau profesori cu simptome care ar putea proveni de la alte infectii, dar care sunt comune cu infectia cu SARS-CoV-2? Desigur, cel mai prudent ar fi ca acesti elevi si profesori sa ramana acasa pana la disparitia simptomelor. Dar asta ar necesita responsabilitatea de la punctul 4 (improbabila) si, desigur, existenta unui sistem online prin care elevul sa aiba acces la continuturile pe care le pierde nevenind la scoala, iar profesorul carantinat sa poata ramane util.

6.Mi-e frica de alianta sinistra, distopica dintre slabiciunea si oportunismul politicienilor romani si slaba informare si lipsa de responsabilitate a celorlalti oameni implicati. Cand politicieni care au interesul sa prefere variantele cele mai simple (si mai periculoase) vor intalni oameni superstitiosi, slab informati, obedienti si iresponsabili (si nu e nevoie sa fim toti asa, e suficient ca asta sa fie majoritatea care decide sau pune presiune pe decizia oficiala) nimic bun nu se poate intampla.

7.Mi-e frica de decizii inconsistente si nefundamentate. Astfel, Institutul National de Sanatate Publica face recomandari care sunt greu de inteles doar in baza logicii, de exemplu recomandarile cu privire la masti sau privind prezenta la scoala (chemam integral copiii din primar mizand pe masuri evident inaplicabile de distantare, in vreme ce universitatile, care lucreaza cu adulti, in principiu responsabili, lucreaza aproape exclusiv online.

Cred ca, pe 2 august, data la care scriu acest articol, este deja foarte tarziu sa nu avem niciun plan adecvat. Cred ca trebuie sa gandim variante suple, care sa nu permita niciun risc care poate fi evitat. Cred ca trebuie stabilite principii rationale si sustinute stiintific pe baza carora sa se ia deciziile la nivelul scolilor. Altminteri, exista mari sanse ca ele sa fie luate de oameni care minimizeaza riscul la presiunea altor oameni care-l minimizeaza (iar asta va fi calea sigura spre catastrofa). Cred ca guvernul trebuie sa vina cu limite clare ale deciziilor la nivel de scoala (de exemplu, optiunea pentru ramanerea acasa acolo unde se poate sa nu depinda de scoli; de asemenea, cred ca toate intalnirile administrative, deloc putine, consilii profesorale, CA-uri, ar trebui sa se desfasoare online etc). Cred ca Guvernul ar trebui sa asigure deja surse de finantare in regim de urgenta, nu doar pentru tablete si device-uri digitale, ci si pentru personal didactic suplimentar, amenajare de spatii suplimentare, parinti siliti sa ramana acasa cu elevi din categorii de risc etc Teoretic este posibila o redeschidere a scolilor pe baza unor planuri flexibile si care sa fie adaptate permanent in baza unor rationamente bayesiene pe masura ce vom sti tot mai multe. Este si ceea ce recomanda expertii.

Mi-e frica insa ca aproape nimic din toate acestea nu se va intampla. Mi-e frica ca va prevala iarasi cultura lui "las' ca merge si asa" si "cum o vrea Dumnezeu". Mi-e frica de inconsistenta romaneasca. Mi-e frica de slugarnicie, analfabetism stiintific, lipsa de solidaritate si de responsabilitate. Nu sunt neaparat un fricos,dar, pentru prima data, atat pentru mine si pentru ai mei (categorie imi care imi includ elevii si colegii)

Mi-e frica.

Doru Castaian este profesor de stiinte socio-umane la Liceul de Arte "Dimitrie Cuclin" din Galati, profesor asociat la Facultatea de Filosofie, Istorie si Teologie din cadrul UDJ Galati, autor, publicist, cronicar de carte, traducator.

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.

Două fete, de 6 și 11 ani, atacate cu un cuțit în apropierea unei școli din Franța. Primele informații despre agresor

Două fete de 6 și 11 ani au fost transportate la spital joi, 18 aprilie, după ce au fost atacate cu un cuțit de un bărbat, în apropierea unei școli. Incidentul a avut loc în orașul...

Întrebări și răspunsuri legate de înscrierile la creșă și grădiniță. Ministerul Educației vine în ajutorul părinților

Ligia Deca, ministrul Educației, a anunțat marți seară, 16 aprilie, că reprezentanții forului pe care-l conduce pregătesc un material cu cele mai frecvente întrebări și răspunsuri legate...