Ce anticorpi are Estul si Vestul nu, in pandemia de SARS-CoV2? Plus: De ce ne temem de anexarea Transilvaniei, un mar otravit pentru Ungaria, dar lasam Moldova in inapoiere Interviu

Duminica, 10 Mai 2020, ora 15:45
34960 citiri
Ce anticorpi are Estul si Vestul nu, in pandemia de SARS-CoV2? Plus: De ce ne temem de anexarea Transilvaniei, un mar otravit pentru Ungaria, dar lasam Moldova in inapoiere Interviu

Romania a reusit sa combata pandemia de Covid-19 mai bine decat Franta, Italia, Marea Britanie, spun autoritatile. E aici in joc o mica-manipulare, remarca istoricul Lucian Boia, care ne indeamna sa privim mai degraba inspre noua linie de demarcatie din Europa: Vestul lovit dramatic de SARS CoV2 si Rasaritul, aparent mai norocos.

La Editura Humanitas a aparut un nou volum semnat de Lucian Boia, Romanii si Europa O istorie surprinzatoare, de la care pornind s-a nascut un dialog despre lepadarea de comunism odata cu lepadarea de regimul Dragnea si proclamarea, o data in plus, a unei europenizari in care e si noroc, si adaptabilitate. Dar Romania devine mai europeana in vremuri in care Europa si Uniunea Europeana se schimba, desi inca se lasa macinata de teme interne, reale sau politizate, cum e aceea a federalizarii sau cea a pierderii Transilvaniei.

Reala e mentinerea Moldovei in inapoiere, or, abia asta nu se potriveste sintagmei de stat national unitar, spune istoricul.

Dar macar sta Romania mai bine decat ceilalti in problema pandemiei? Depinde ce grafice citesti, iar Lucian Boia a citit in oglinda statisticile Vestului si pe cele ale Europei Central-rasaritene.

Lucian Boia, si-a demonstrat Romania pe deplin apartenenta la Europa?

Eu cred ca da. Sigur, la Europa in sens larg, fiindca uneori cand spunem Europa ne referim strict la modelul occidental, ne referim la Uniunea Europeana, iar Europa e cea mai larga. Oricum, e o combinatie de civilizatie occidentala si de civilizatie orientala, deci cred ca Romania e una dintre tarile care a asimilat cele mai multe elemente europene, prin ambele parti ale continentului, si dinspre Apus, si dinspre Rasarit.

Citez aici titlul unui volum pe care l-ati scris, Romania, tara de frontiera a Europei. Nu geografic, dar cultural, simbolic, s-a mutat frontiera aceasta mai spre centru?

Cand am alcatuit sintagma aceasta, Romania, tara de frontiera a Europei, nu m-am referit la asezarea Romaniei chiar la marginea Europei. Se intampla ca este la marginea Uniunii Europene, dar nu la marginea Europei. Am vrut sa spun ca Romania are conditia unei tari de frontiera, s-a aflat mereu la frontiera: in Antichitate, la frontiera Imperiului Roman, apoi la frontiera Imperiului Bizantin, apoi la frontiera Occidentului, apoi aici, intre marile imperii, Rus, Habsburgic, Otoman, mereu am avut conditia asta de frontiera.

Tara de frontiera a Europei nu se refera la asezarea ei la marginea Europei, Europa socotind-o pana la muntii Urali. Nu acolo se afla Romania, dar conditia ei este de tara de frontiera in raport cu diversele formule de civilizatie pe care le-a cunoscut si le cunoaste Europa.

E si un avantaj aici, nu-i asa? In acest mix.

Eu mi-am spus parerea despre romani si istoria lor in "De ce este Romania altfel", insa Romania poate fi privita sub multe unghiuri si nu numai Romania. E distinctia pe care trebuie sa o facem intre istoria ca proces obiectiv si istoria ca recosntructie intelectuala. Istoria este una singura ca proces obiectiv, dar in ceea ce priveste istoria pe care o reconstruim noi, pornind de la istoria reala, aceasta e de multe feluri si poate fi privita sub multe unghiuri.

Privirea mea in De ce este Romania altfel a fost ceva mai critica, acu, in cartea asta recenta, vreau sa arat tocmai partea buna a lucrurilor si mai ales capacitatea asta extraordinara a romanilor de a alege elemente de civilizatie, de a le turna, de a le aseza in propria civilizatie, o capacitate extraordinara. Am luat de peste tot, din Apus, din Rasarit, din Europa Centrala, cred ca nu ne-au scapat prea multe parti ale Europei pe care sa nu le fi utilizat in vreun fel in toate imprumuturile culturale si de tot felul pe care le-am facut.

In primul rand, am vorbit despre limba romana, care este o limba extraordinara.

Desigur, e o limba romanica, insa dincolo de asta, este un amestec extraordinar cu o multime de inflexiuni de origine slava, dar si greceasca, si de origine turca, maghiara, apoi avem o gramada de neologisme, luate din franceza initial, acum mai recent din engleza. E spiritul asta, nu as spune de imitatie, poate fi o exprimare peiorativa, de adaptabilitate.

Limba romana este, cred ca nu exagerez, limba cea mai amestecata a continentului european: limba romanica, dar cu o multime de influente de tot felul, si rasaritene, si apusene, o limba extraordinara, care dovedeste capacitatea romanului de a se adapta, de a prelua, de a integra tot felul de elemente de cultura si de civilizatie.

Vorbiti in acest nou volum de la Editura Humanitas, "Romanii si Europa O istorie surprinzatoare", despre adaptabilitatea romanilor. Pe seama ei puneti si europenizarea, trecerea de la salvarii turcesti la costumele occidentale.

E un carusel uluitor, romanii s-au integrat mai intai in spatiul cultural slavon si bizantin, sigur, dar elementele bizantine au fost preluate mai ales prin slavii sudici, prin bulgari, ca sa spunem mai direct. Dupa aceea, avem perioada fanariota mai ales, cu o puternica influenta greceasca si turceasca si de aici facem saltul spre Occident, care este uluitor. Pe parcursul secolului al XIX-lea, in cateva decenii, nu mai mult, societatea romaneasca se rupe de Orient si se orienteaza puternic, decisiv, spre lumea occidentala.

Vorbeau greceste, ca limba de cultura, acum vorbesc frantuzeste, se imbracau in vestminte orientale, acum se imbraca dupa moda occidentala si asa mai departe.

Dar la fel de usor, spuneti, daca nu chiar mai usor, s-au adaptat la comunism.

Daca sunt adaptabili, se adapteaza la orice. Si la comunism, desi a fost o schimbare a elitelor, nu sunt aceiasi romani, sa zicem, care s-au orientat spre comunism, dar intr-adevar, s-a preluat modelul comunist in varianta cea mai apropiata de modelul dominant, sovietic.

Dintre cele doua straturi suprapuse ce a iesit astazi?

A iesit o societate care nu functioneaza chiar teribil, prea am luat din toate partile, dar o societate totusi interesanta, care isi dovedeste in continuare capacitatea de adaptare, uitati-va la milioanele de romani pe care ii intalnesti acum in toate partile Europei.

E o adaptabilitate remarcabila si in perspectiva unei Uniuni Europene care se va consolida, sper, romanii vor avea un rol tocmai prin capacitatea asta de a primi de peste tot elemente de cultura si civilizatie.

In aceste timpuri in care e zvon de schimbare, romanii ar putea avea un avantaj. In fond, ei au o cultura a adaptarii la schimbare. Ar putea fi un avantaj?

Da, cert este, nu spun ca istoria va reporni de la zero, dar e o linie de fractura in prezent, intre trecut si viitor. Istoria merge tot mai repede, intr-o directie nu tocmai cunoscuta, dar suficient de cunoscuta pentru a putea trage concluzia ca va fi altceva decat ce a fost. Se creeaza un nou context de civilizatie.

Intr-adevar, romanii au un atu, ramane sa-l si foloseasca. Au atuul acestei cu totul remarcabile disponibilitati, adaptabilitati.

Am putea spune ca felul in care romanii au respins in cele din urma regimul Dragnea/PSD e o inclinare a balantei inspre Europa? Sa se fi desprins Romania de mostenirea comunista? A fost un moment decisiv?

E greu de spus in ce masura e un elemnt decisiv. Sunt lucruri contradictorii, totusi. Usurinta cu care Dragnea a reusit sa puna stapanire nu doar pe partid, ci si pe guvernare si pana la urma pe intreaga tara e totusi o chestiune nelinistitoare.

Romanii inca sunt predispusi sa accepte destul de usor o conducere autoritara si, pe de alta parte, a fost si replica, constiinta civica care a dovedit ca este in progres. Avem si de o parte, si de alta argumente pentru a sustine ca nu suntem intru totul copti pentru democratie, dar pe de alta parte, totusi, societatea romaneasca, poate cu pasi mai mici, merge in directia cea buna.

E de vazut care va fi directia cea buna, care va fi directia dominanta, noi nu stim, fiindca viitorul se anunta foarte, foarte diferit fata de tot ce stim din istorie si foarte diferit si de prezent. Va fi o alta lume, pana la urma, si fiecare va avea un rol mai mare sau mai mic, vom vedea.

Vorbim despre Europa si Uniunea Europeana intr-un moment greu, statele europene sunt lovite de o pandemie la care nimeni nu se astepta.

Asta dovedeste inca o data ceea cea am spus si scris de multe ori, ca despre viitor nu stim nimic. Facem tot felul de ipoteze, proiectam prezentul in viitor, dar nu stim cum va arata viitorul si pandemia asta a venit ca un exemplu foarte bun care ilustreaza si justifica interpretarea asta a mea.

Nimeni nu s-a gandit la asa ceva. Bine, in contextul multor scenarii de viitor, se vor fi gandit unii, dar in constiinta publica nu a existat o asemenea temere, ca intreaga civilizatie nu doar europeana, ci pana la urma intreaga planeta sa fie lovita de o asemenea epidemie. Istoria viitorului este surprinzatoare.

S-a vorbit despre lipsa de solidaritate din interiorul UE, despre diferente intre state. Se vad aceste diferente mai vii acum, in criza?

Sigur ca a fost initial o reactie de autoaparare, dar Uniunea Europeana, dupa o perioada de deruta, dupa o manifestare poate prea nepotrivita a inchiderii intre propriile granite, a inceput pana la urma sa se dumireasca si in prezent Uniunea Europeana actioneaza solidar in aceasta chestiune.

A fost o deruta, nimeni nu se astepta la asa ceva.

In aceasta masura de inchidere temporara a frontierelor, putem vedea pericolul unei intoarceri la Europa nationalismelor?

Eu nu stiu ce se va mai intampla, nu ma pot pronunta cu privire la viitor, pot sa imi exprim doar speranta ca nu se va reintoarce Europa la era nationalismelor care au provocat atat de mult rau, cele doua razboaie mondiale si asa mai departe.

Eu sper, pentru ca alta sansa decat sansa unitatii europene nu au tarile din Europa. E marea sansa a tuturor. Daca iarasi fragmentam continentul, o sa se ajunga la o stare de anarhie si la pierderea statutului international al acestui continent.

Singure, tarile europene, chiar cele mai mari si mai puternice, au ramas, la scara planetara, destul de mici. Alta sansa decat unificarea reala si tot mai temeinica a continentului european nu cred ca exista pentru noi.

Cum se vede Romania in aceasta poveste a pandemiei? Daca ne uitam inspre autoritati, ele ne spun ca stam foarte bine, cu decese mult mai putine decat in state vestice, Italia, Franta, Marea Britanie, Spania.

Aici pot sa va dau o serie de cifre. M-am uitat joi, sper ca nu s-au modificat prea mult, banuiesc ca sunt valabile.

Sa luam numarul de decese la un milion de locuitori, mi se pare ca acesta e elementul cel mai caracteristic, pana la urma oamenii raman in viata sau nu, decesele dau cel mai bine intensitatea fenomenului epidemic.

Romania are 45 de morti la milionul de locuitori si putem sa comparam cu situatia din tarile occidentale. Italia - 491; Marea Britanie - 443; Franta - 395; Spania - 553; Belgia, recordul absolut - 720.

Si atunci suntem tentati, si liderii nostri politici au ilustrat aceasta tendinta, sa aratam ca stam mult mai bine. S-ar putea considera ca am stiut sa indiguim fenomenul acesta mai bine decat altii, ca am luptat cu succes impotriva pandemiei.

Nu spun ca nu au fost si masuri bune, sunt convins ca au fost, dar daca ne uitam la tarile care ne inconjoara, atunci vedem urmatorul lucru: Romania - 45 de morti la milionul de locuitori; Bulgaria - 12. De obicei, cele doua tari, Romania si Bulgaria, erau privite impreuna, fiindca dupa foarte multi indicatori sunt pe ultimul si penultimul loc in Uniunea Europeana. Ei bine, acum Bulgaria a trecut cu mult inainte si e una dintre tarile cel mai putin atinse de pandemia actuala.

Mai sunt exemple din zona. Ungaria are nu cu mult mai putine decat Romania, 40 de decese la milionul de locuitori; Cehia are 25, Serbia, in afara UE, dar in zona noastra, are 23; Ucraina - doar 8.

Bun, dar tentatia Romaniei, l-am auzit si pe presedintele Iohannis, este de a se compara cu statele vestice.

Da, dar nu prea are rost. Am vazut si eu cand a prezentat acel grafic, in care frapa amploarea fenomenului in Italia, Marea Britanie si altele, iar Romania era mult mai putin atinsa sau poate ca ar fi fost mai tare atinsa, dar a stiut sa faca fata fenomenului. Aici e marea sau mica manipulare, cum sa spun: iata, stam mult mai bine decat tarile occidentale.

Sigur ca stam incomparabil mai bine decat tarile occidentale, insa s-a petrecut un fenomen: Europa este taiata in doua. Tarile occidentale au suferit foarte mult, au multe decese, si intreg spatiul central si est-european, din Cehia si in Polonia pana la Romania si Bulgaria, a cunoscut o presiune epidemica mult mai blanda decat cea care s-a manifestat in Occident.

Iata si Polonia - 19 decese la milionul de locuitori, fata de Romania, 45.

Toate tarile se afla intr-o situatie mai buna in Europa rasariteana si as spune ca, dintre ele, Romania se afla in situatia cea mai putin buna. Vedeti cum ajungem la concluzii diferite: daca facem comparatia cu Occidentul, stam minunat, daca ne comparam cu partea Europei unde ne aflam, de fapt, si impartasim conditii apropiate de la o tara la alta, stam mai putin bine.

Nu stiu cum se poate interpreta diferenta asta enorma dintre Occident si Europa Central-rasariteana.

Unii ar spune, poate, ca Occidentul, cunoscand o speranta de viata mai mare decat in Romania si in celelalte tari din zona rasariteana, are o populatie imbatranita, care e tinuta in viata printr-un sistem medical si sanitar mult mai performant decat cunoaste Europa rasariteana, dar care a oferit pandemiei victime nenumarate. Oamenii foarte varstnici, care sunt tinuti in viata cu medicamente, cu tehnologie medicala mult mai eficienta decat avem noi aici, au cazut usor victime unei epidemii, in timp ce la noi am putea spune ca majoritatea acestora erau deja morti. Sunt mai putini cei care au pierdut batalia cu epidemia.

Ar fi o explicatie, dar poate sa nu se adevereasca. Aici trebuie facute cercetari serioase si se vor face. In orice caz, problema nu e Romania versus Europa occidentala, ci intreg spatiul in care se afla si Romania, fata de Europa occidentala.

Nu am competenta, ar fi o impertinenta din partea mea sa vin cu o demonstratie, insa cred ca am aceasta competenta ca, uitandu-ma pe statistici, sa vedem cum se contureaza foarte clar aceste doua spatii europene: Occidentul lovit puternic si partea central-rasariteana cunoscand o agresiune mai blanda.

Ramane ironic ca intr-o epoca in care vorbeam despre inteligenta artificiala si prelungirea vietii, de strategii de intinerire, sa fim doborati de un virus.

Mai credeti in povesti cu prelungirea vietii? Nu cred ca avem de-a face cu o mutatie semnificativa in conditia umana. Pur si simplu, medicina, organizarea sanitara si asa mai departe sunt de natura sa prelungeasca viata omului, dar e o prelungire oarecum artificiala.

Si acum sub aceasta lovitura a unui virus nou si agresiv, se vede artificialul prelungirii vietii, in sensul ca a devenit o vulnerabilitate.

Se vede, pentru ca sunt oameni care in mod normal nu ar fi trait atat, daca nu ar fi fost toate mijloacele astea artificiale de tinere in viata: medicamente, operatii complicate, progresele medicinei.

In rest, suntem departe de a fi ajuns la nu stiu ce recorduri de longevitate.

Eu am oferit un scenariu oarecare, cercetatorii trebuie sa se ocupe serios de problema pandemiei si sa dea, sper, un raspuns la aceasta deosebire dintre cele doua Europe.

In ce ne priveste, nu pot sa nu remarc macar mica manipulare care s-a petrecut. Daca ne comparam doar noi cu Occidentul sigur ca putem spune: iata ce bine au actionat romanii, au reusit ce nu au reusit nici italienii, nici britanicii, nici francezii!

E si asta o optiune, cum vorbeam la inceput: ne plasam intre occidentali, cu ei ne comparam.

Da, doar ca noi nu suntem occidentali, noi suntem orientali. Se degajeaza foarte bine cele doua Europe, in raport cu aceasta pandemie. Trebuie sa se gaseasca o explicatie. Am sugerat un scenariu doar.

Am amintit de presedintele Iohannis si am mingea la fileu. Vorbiti si in aceasta carte despre acest bau-bau al federalizarii, care e din cand in cand scos de la naftalina, cu referire la Transilvania.

A facut presedintele o declaratie care a iscat cateva controverse. A vrut sa taxeze adoptarea tacita la Camera Deputatilor a unui proiect pentru autonomia Tinutului Secuiesc - care a cazut in cele din urma in Senat - si a aruncat o sageata catre Viktor Orban la Budapesta. A lasat sa se inteleaga ca ar fi o intelegere intre premierul ungar si PSD.

Cred ca acestea sunt lucruri de interpretat prin prisma anului electoral in care suntem sau de care ne apropiem, pe fundalul unei solicitari care nu e de ieri, de alaltaieri, e de destula vreme, a unor maghiari, privitoare la autonomia Tinutului Secuiesc. Nimeni nu s-a referit la vreo autonomie a Transilvaniei sau la o desprindere a Transilvaniei de Romania.

Asta, in masura in care cineva ar mai crede in asa ceva, e o simpla fictiune, pentru simplul motiv ca realitatea demografica a Transilvaniei este de asemenea natura incat, chiar daca prin absurd Ungariei i-ar oferit cineva - cine sa-i ofere? - Transilvania, Ungaria ar trebui sa o refuze.

Elementul romanesc de la unirea din 1918 si pana astazi s-a tot consolidat in Transilvania. In ultimul recensamant al Imperiului Austro-ungar din 1910, populatia de limba maghiara a Transilvaniei - criteriul era limba, nu etnia, in recensamintele respective - se ridica cam la 30%. Ungurii aveau o majoritate absoluta in mediul citadin, romanii erau foarte putini la orase. Acum, populatia maghiara a scazut chiar putin sub 20% si orasele sunt toate predominant romanesti, mai putin cateva orasele din Harghita si Covasna.

A evoluat situatia demografica a Transilvaniei foarte in favoarea romanilor si lucrurile nu mai au cum sa fie intoarse.

Daca ungurii ar pune mana pe Transilvania - sunt in plina fictiune aici - ar trebui sa isi faca de lucru cu o populatie romaneasca in cea mai mare masura. Or, romanii, care erau cam 57% in perioada interbelica, se apropie acum de 80%. Transilvania a fost puternic romanizata. Ea avea si inainte o populatie romaneasca majoritara, dar acum majoritatea e mult mai mare.

Chestiunea asta nu poate fi interpretata decat in plan politic, sunt lovituri politice date dintr-un motiv sau altul, dar nu rezista o asemenea schema catusi de putin. Revenind la solicitarea autonomiei Tinutului Secuiesc, aici ungurii au tot insistat, romanii bineinteles ca nu sunt de acord, Constitutia nu lasa nicio posibilitate de realizare a unui asemenea proiect.

Pe de alta parte, nu ar trebui sa mintim, spunand, cum i-am auzit pe unii sau pe altii, ca Uniunea Europeana nu cunoaste sau nu agreeaza autonomiile pe criterii etnice. Asta nu este adevarat. Ne putem uita si la Spania: ce s-a intamplat in Catalunia nu s-a referit la autonomie, Catalunia voia independenta, fiindca autonomia provinciala o au de mult timp. Catalunia, ca si celelalte regiuni din Spania, are propriul Parlament regional, un guvern.

Bun, dar asa e structurat statul spaniol. Romania se defineste si s-a organizat ca un stat unitar.

Mai dau si alte exemple. Scotia, in raport cu Marea Britanie. Scotienii dispun de o autonomie larga, unii dintre ei vor acum independenta.

Belgia e, de asemenea, impartita intr-un sistem de autonomii.

Dar Franta nu are nicio pretentie, nici teritoriala, nici macar simbolica, asupra Waloniei si nici Olanda asupra partii flamande.

Mai e si exemplul Italiei, Tirolul de Sud, care are o majoritate germana si iarasi e o autonomie pe criterii etnice. Si Sardinia, unde oamenii vorbesc limba lor, sarda, are un statut de autonomie provinciala.

Am dat aceste destul de multe exemple, pentru a arata ca modelul acesta exista, poate sa ne placa sau nu. Ca romani, nu ne place.

Fireste ca putem sa privim catre modelul celalalt: Franta e reprezentanta cea mai stralucita, un stat unitar national in toata splendoarea lui. Franta nu recunoaste nici macar minoritatile, nu exista minoritati in Franta. Sunt modele divergente, dar nu putem sa alegem doar ce ne convine si sa spunem ca modelul celalalt nu exista. Exista si nu s-a intamplat nici o nenorocire acolo unde a fost aplicat.

La fel si in ansamblu, vorbim despre modelul federal. Romanilor li se pare ca aud ceva cumplit. Germania este un stat federal, si Austria, si SUA sunt o federatie. Nu sunt chiar tarile cele mai nenorocite de pe lume.

Ce nu imi place mie e manipularea, si in privinta pandemiei actuale, si in privinta autonomiei pe criterii etnice.

Asta nu e de natura sa ne impiedice sa ne organizam asa cum credem de cuviinta, daca romanii nu vor federalizare, nu vor autonomie pe criterii etnice, nu vor fi si gata, exista si altele.

Presedintele Iohannis a trimis o sageata direct catre Viktor Orban, care a dat un raspuns cumva si prin postarea unei harti a Ungariei Mari.

Eu nu stiu ce este in capul lui Viktor Orban, dar sunt convins ca daca are cat de cat ratiune politica si pare a fi un om inteligent, indiferent de orientarile politice care sunt mai putin convenabile, nu se poate gandi la anexarea Transilvaniei.

Asta e o imposibilitate si ar fi o nenorocire si pentru Romania, dar o nenorocire mai mare pentru Ungaria. Ar fi un cadou otravit, dar suntem in plina fictiune.

Pur si simplu s-au dat niste lovituri politice, prin invocarea Transilvaniei si a Tinutului Secuiesc. Sa nu ne isterizam pe teme care nu reprezinta mare lucru, ci doar demonstratii politice.

Vorbiti de o federalizare mai degraba interna, lipsa autostrazii rupe Moldova.

S-ar putea ca la un moment dat in evolutia Uniunii Europene, frontierele nationale sa se estompeze cat mai mult si sa fie mult mai prezente autonomiile regionale si cooperarea in Europa sa fie mai putin de ordin national, cat de ordin regional. Asta e posibil, dar peste o jumatate de secol sau poate mai repede sau mai incet, Transilvania sa isi afirme autonomia in cadrul Uniunii Europene. Si in cadrul Romaniei, sa spunem, dar nu stiu in ce formula, e totusi o fictiune.

Atunci nu va mai fi o Transilvanie ungureasca, asa cum se manifesta temerea acum, ci va fi Transilvania noastra, romaneasca, si cu populatia maghiara de rigoare, care e departe de a fi majoritara.

Sunt discursuri foarte frumoase despre unitatea nationala romaneasca, dar in mod practic, vad ca nimeni nu se ocupa serios de asta: vezi ramanerea in urma a Moldovei, vezi si autostrada care o fi fost iar inmormantata, cine stie daca si cand se va face, pana la urma lasam sa se creeze niste clivaje si diferente uriase. Daca ne uitam la PIB-ul pe cap de locuitor, cred ca in Transilvania e cel putin dublu fata de cel al Moldovei.

Asta nu e admisibil, cel putin din punctul de vedere al dorintei romanilor de a avea un stat national unitar. Nu poti sa iti bati joc de o provincie ca Moldova si sa se creeze asemenea contraste in interiorul propriei tari.

Mi-ati spus intr-un interviu ca va caracterizeaza vocatia libertatii. Cum s-a impacat asta cu masurile de restrangere a unor drepturi, pentru a limita pandemia?

Prost, dar am suficienta constiinta ca sa-mi dau seama ca nu trebuie sa exagerez, la randu-mi. Insa nu imi place deloc. Au fost si excese, cum e chestiunea amenzilor, care a depasit masura. E foarte corect sa dai amenzi, dar trebuie sa te uiti putin si la cuantum.

Am inteles necesitatea unei asemenea stari de urgenta, chiar daca mie personal nu imi place, dar aici nu e in joc libertatea mea, ci e in joc Romania si, de fapt, intreaga lume.

Exista acest pericol, a aparitiei unor regimuri si lideri de tip autoritar, care sa profite de fricile oamenilor?

Sunt covins ca se poate. Ce va putea sa fie foarte grav e combinarea mai multor crize de feluri diferite si care sa-si dea mana si sa se potenteze reciproc. Sa nu uitam ca ne aflam poate in plin dezastru climatic, incalzirea globala e ceva mult mai grav, cred eu, decat aceasta pandemie. Iar daca le mai si combinam cu problema imigrantilor, a invaziei care s-ar putea petrece la un moment dat din motive de saracie, la care se adauga si razboaiele si motivele climatice, presiunea va creste.

Am intrat intr-o faza istorica cu multe incertitudini si nu stim unde vom ajunge.

Citeste si:
Cenzura odioasă impusă de „infamul Doi și-un sfert”. Istoricii nu mai pot cerceta documentele sensibile din istoria României
Cenzura odioasă impusă de „infamul Doi și-un sfert”. Istoricii nu mai pot cerceta documentele sensibile din istoria României
Istoricii și cercetătorii români acuză serviciul de informații al Ministerului Afacerilor Interne că le-a „tăiat” accesul la studiul documentelor sensibile din trecutul recent al țării...
Judecătorul Dănileț, sistemul mafiot și cine mai trebuie să se teamă
Judecătorul Dănileț, sistemul mafiot și cine mai trebuie să se teamă
Judecătorul Cristian Dănileț a fost dat afară pentru a doua oară din magistratură. Politicienilor nu le place de el, pentru că explică prea mult, desface firul în patru când explică...