Imunizarea colectiva este o solutie intens vehiculata ca raspuns la depasirea pandemiei. Implicatiile acesteia in ceea ce priveste pierderea de vieti omenesti ar putea fi uriasa, ceea ce ii face pe cercetatori si pe oamenii de stiinta sa priveasca problema cu scepticism sau chiar sa o conteste in totalitate.
La suprafata, pare un proces simplu, care ne scuteste de a mai respecta orice masura de preventie si ne permite sa ne intoarcem la ritmul nostru de viata "normal".
Dar, ce este de fapt imunizarea colectiva si ce spune comunitatea stiintifica internationala despre ea, pe baza studiilor efectuate pana acum?
Organismul nostru dezvolta imunitate la virus prin producerea de anticorpi. Anticorpii sunt proteine care sunt produse de un tip de celula imuna numita celula B.
Daca un virus intra in organism a doua oara, anticorpii neutralizanti prind virusul si il impiedica sa penetreze celulele. Si asta opreste infectia.
Exista diferite tipuri de anticorpi. "IgM" este primul care se formeaza si prezenta sa indica o infectie. Pe masura ce infectia se elimina, anticorpii IgM se descompun si nu mai pot fi detectati.
Odata ce are loc acest proces, se formeaza anticorpi "IgG" care pot persista in sange luni de zile. Prezenta anticorpilor IgG confirma o infectie anterioara si imunizarea organismului.
Celulele B se maturizeaza si formeaza celule plasmatice care locuiesc in maduva osoasa, unde produc anticorpi impotriva infectiilor pe care le-am avut. Aceste celule plasmatice pot persista ani de zile.
Imunizarea colectiva se intampla atunci cand suficient de multi oameni au dezvoltat imunitate la o anumita boala infectioasa, astfel incat riscul transmiterii ulterioare in comunitate este fie eliminat, fie redus semnificativ.
Acest lucru necesita ca un anumit procent din populatie sa fi fost expus si infectat cu boala - in acest caz, COVID-19 - astfel incat sa dezvolte imunitate impotriva acesteia sub forma de anticorpi. Anticorpii previn reinfectarea pentru o anumita perioada de timp si impiedica transmiterea bolii catre alte persoane.
Imunizarea colectiva este calculata din asa-numitul numar reproductiv al epidemiei, R0, un indicator al numarului oamenilor la care persoana infectata a raspandit virusul.
Un R0 sub 1 sugereaza ca numarul de cazuri este in scadere si este permisa ridicarea restrictiilor. Un R0 peste 1 indica faptul ca numarul de cazuri este in crestere, necesitand probabil prelungirea starii de urgenta sau inasprirea masurilor sanitare.
Termenul este imprumutat din studiul demografiei, unde este folosit pentru a indica rata natalitatii.
Numarul se calculeaza pe baza caracteristicilor bolii, de exemplu, cat de usor se transmite infectia de la o persoana la alta, impreuna cu elemente ale comportamentului uman care determina cat de des vor intra in contact persoanele bolnave si susceptibile.
Numarul rezultat este menit sa ajute la modelarea evolutiei unei epidemii.
Daca 1.000 de persoane s-au imbolnavit de gripa sezoniera al carei R0 este estimat la 1,3, este de asteptat ca acestea sa infecteze alti 1.300 de oameni.
O lucrare publicata anul trecut in Emerging Infectious Diseases, un jurnal academic, mentioneaza ca indicatorul este important, dar avertizeaza asupra posibilitatii de a fi "interpretat si aplicat gresit".
Nu exista un consens cu privire la modul de masurare a acestuia. O mare parte din calcule se bazeaza pe presupuneri si pe factori umani care se pot schimba in mod imprevizibil.
Din acest motiv, cele mai multe boli sunt incadrate intr-un interval numeric si nu sunt reprezentate de o singura cifra. Pentru SARS, acest interval numeric se incadreaza intre 2 si 5, ceea ce este o diferenta foarte mare.
Calculele initiale pentru atingerea pragului de imunizare colectiva se faceau plecand de la ipoteza ca fiecare membru al comunitatii avea aceeasi susceptibilitate la virus si se amesteca aleatoriu cu toti ceilalti membri ai comunitatii.
"In realitate nu se intampla asa", a spus doctorul Saad Omer, directorul Institutului Yale pentru Sanatate Globala, pentru The New York Times. "Imunizarea colectiva ar putea varia de la un grup la altul si de la o subpopulatie la la alta".
De exemplu, un cartier in care locuiesc preponderent persoane varstnice poate avea contact redus cu exteriorul, dar acestea contracteaza infectia mai repede atunci cand sunt in preajma persoanelor infectate, in timp ce, adolescentii pot raspandi virusul si sa ramana in acelasi timp sanatosi. Virusul se misca incet in zonele suburbane si rurale, unde oamenii traiesc la distanta, dar strabate orasele si gospodariile pline de oameni.
Odata ce sunt luate in considerare variatiile in densitate si demografie, estimarile pentru imunizarea colectiva nu mai sunt valabile. Unii cercetatori, care de altfel constituie o minoritate, au sugerat ca cifra pentru imunizarea colectiva s-ar putea incadra intre 10 si 20% din populatie.
Raportarea la un oras sau o tara ca o multitudine de subgrupuri, delimitate de varsta, rasa si nivel de activitate sociala, ar putea ajuta, de asemenea, guvernele sa ii protejeze pe cei cu imunitate scazuta, a spus doctorul Manoj Jain, expert in boli infectioase la Universitatea Emory, pentru The New York Times.
Acest aspect ar contribui la conturarea unei strategii de vaccinare: in loc sa vaccineze toate grupurile, guvernele i-ar putea identifica si imuniza pe cei mai susceptibili de a fi expusi in zone cu un grad inalt de raspandire a virusului.
Un studiu efectuat in India vine sa sustina teoria subgrupurilor. Cercetatorii au descoperit ca prevalenta COVID-19 este mai mare in comunitatile sarace. Acest lucru s-ar datora densitatii populatiei si lipsei facilitatilor sanitare precum toalete si apa potabila.
O investigatie recenta condusa de Spitalul Schwabing din Munchen, Germania, vine sa contrazica ceea ce se stia pana acum despre supravietuirea anticorpilor, produsi in urma infectiei cu COVID-19, in organism.
Clemens Wendtner, medic al Spitalului Schwabing, a testat imunitatea pacientilor cu COVID-19 dupa ce au fost tratati pentru boala la sfarsitul lunii ianuarie 2020. Testele au aratat o scadere semnificativa a numarului de anticorpi. Wendtner spune ca anticorpii "neutralizanti", care opresc un atac viral, au disparut la patru din noua pacienti care au fost testati, in termen de doua pana la trei luni, potrivit Deutsche Welle.
O investigatie similara efectuata in China a constatat, de asemenea, ca anticorpii la pacientii cu COVID-19 nu persista in sange.
Studiile se afla inca in stadiu incipient, dar aceste constatari initiale sugereaza ca este posibila o a doua infectie. Asta ar putea schimba modul in care expertii analizeaza anumite posibilitati precum relaxarea masurilor de distantare sociala.
Cantitatea de anticorpi generata de organism dupa infectia cu COVID-19 este direct proportionala cu severitatea bolii.
Pe baza experimentelor pe animale si a descoperirilor anterioare privind SARS, medicii presupun in prezent ca pacientii recuperati au un risc scazut de reinfectare.
Cu toate acestea, deoarece nu exista studii pe termen lung, nu este clar cat va dura aceasta stare imunitara. Daca virusul s-ar comporta similar cu SARS sau MERS, imunitatea ar putea dura pana la trei ani.
Un studiu efectuat in China, publicat in revista stiintifica Nature Medicine, sugereaza ca pacientii asimptomatici au un raspuns imun mai slab la infectie si pierd anticorpi mai rapid decat pacientii care au avut un caz mai sever de boala.
Cercetatorii chinezi au extras, de asemenea, anticorpi de la pacienti pentru a testa cat de eficienti sunt acestia in prevenirea patrunderii virusului in celulele umane. Testele au fost efectuate pe celule intr-un laborator, "in vitro". Cercetatorii au testat anticorpi de la 175 de pacienti si aproape toti protejau celulele de infectiile virale.
Dar nu se stie inca daca anticorpii SARS-CoV-2 au aceeasi eficacitate "in vivo" (in organism) ca si in vitro.
Toate aceste descoperiri au implicatii asupra dezvoltarii unui vaccin impotriva SARS-CoV-2. Exista cel putin 130 de vaccinuri la care se lucreaza in acest moment in studiile clinice sau preclinice din intreaga lume.
Dar, avand in vedere ca anticorpii naturali pot disparea atat de repede din organism, ne putem intreba cat timp vor rezista anticorpii produsi cu ajutorul vaccinului.
Expertii din cadrul Organizatiei Mondiale a Sanatatii (OMS) spun ca, pe baza observatiilor facute pe rujeola, imunizarea colectiva se obtine atunci cand aproximativ 95% dintre oameni au imunitate sau anticorpi. Chiar daca 5% dintre copii sunt nevaccinati, acestia se afla intr-o comunitate indeajuns de protejata pentru a impiedica virusul rujeolei sa se transmita de la o persoana la alta.
"Credem ca cel putin 60-70% din populatie trebuie sa fie imunizata pentru a intrerupe cu adevarat lantul de transmisie. Daca permitem ca acest lucru sa se intample in mod natural, va dura mult timp, desigur, dar, mai important, va face multe daune colaterale. Deci, chiar daca 1% dintre persoanele care se infecteaza vor muri in cele din urma, este un numar urias raportat la populatia globala. De aceea, credem ca nu este o idee buna sa incercam sa obtinem imunizarea colectiva, eliberand virusul in randul populatiei, si ca ar trebui sa vorbim despre imunizarea colectiva in contextul unui vaccin. Cu un vaccin putem obtine imunitate si imunizare colectiva in siguranta.", spune dr. Soumya Swaminathan, directorul stiintific al OMS.