CSAT si formele fara fond ale securitatii nationale

Sedinta CSAT de marti este cea mai importanta sedinta a ultimilor ani. Ea poate fi abordata ca una ordinara, chiar banala, analizand evenimentele de la Caracal doar tactic, pentru a vedea de ce pe plan local si la scara mica Statul Roman nu si-a facut treaba si cine nu si-a facut treaba.

O astfel de abordare, pe langa ca nu este cea corecta, va si esua lamentabil intr-un ping-pong Presedintie-Guvern.

Sau, si eu ader la acest "sau", sedinta CSAT poate fi una de mare importanta pentru viitorul Tarii, daca discutia capata un caracter strategic si subiectul nu va fi doar Caracal ci, dincolo de miza STS, insasi transformarea politicii de securitate nationala intr-o forma fara fond.

Caci asta este principalul risc de securitate nationala cu care Romania se confrunta astazi - degradarea securitatii noastre intr-o forma fara fond. Asta este boala care macina azi statul roman si care are ca simptom si Caracalul.

Distrugerea a inceput in vara lui 2012

Initial, distrugerea politicii de securitate nationala a inceput in vara lui 2012 cu suspendarea presedintelui Traian Basescu si tentativa de diluare a politicii pro-occidentale a Romaniei. Nu s-a oprit nimeni la vremea respectiva sa se uite cu ce oameni urmau sa fie inlocuiti cei ce gestionau securitatea nationala.

Oamenii regimului Basescu, cu optiuni clare pro-occidentale, avand la randul lor o foarte buna cooperare cu Vestul, urmau sa fie inlocuiti de tot felul de aventurieri, unii dintre ei legati prin fire prea putin cunoscute de primele luni de guvernare pro-sovietica a Romaniei, de la inceputul lui 1990.

Atunci, tot printr-un CSAT si o facatura parlamentara, s-a incercat prima lovitura puternica impotriva sistemului de securitate nationala. Dupa lovitura esuata din CSAT, din iulie 2012, speriat de aceasta miscare, Occidentul si-a trimis imediat emisari la Bucuresti pentru ca asa ceva sa nu se mai repete. Iar din vara lui 2012 loviturile la adresa securitatii nationale au tot curs.

Au fost pensionati generalii NATO, generalii Armatei Romane care lucrasera pe mai multe paliere militare in cadrul NATO. Oameni in floarea varstei, cu experienta militara occidentala, interoperabili deja cu camarazii lor din statele NATO, exact cand aveau de dat Tarii ce acumulasera ei mai bun au fost scosi pe linie moarta.

Si in ciuda faptului ca presedintele Traian Basescu s-a opus, trimitand legea inapoi in Parlament, politicienii USL au readoptat-o cu doua treimi din voturi, ocolind vetoul prezidential.

Mai mult decat atat, in urmatorii ani, tot prin pensionare, de data asta anticipata, au fost golite institutiile de securitate nationala de multi, de prea multi, dintre specialistii sai cei mai maturi si mai bine pregatiti.

Momiti cu pensii barosane, multi dintre profesionistii copti, care acumulasera experienta si de care era mare nevoie, au plecat, lasand institutiile statului in mare nevoie de profesionisti.

Insa de departe cele mai puternice lovituri la adresa politicii de securitate nationala au venit dupa 2015. In intervalul acesta de timp avem cateva lovituri administrate de Curtea Constitutionala, de la cartelele prepay pana la tentativele de confiscare a insasi ideii de securitate nationala.

In chestiunea cartelelor si a securitatii cibernetice in ansamblul ei Curtea a refuzat explicatiile tehnice ale institutiilor de specialitate, hotarand, dupa parerea mea, in necunostinta de cauza. Securitatea nationala este cea mai importanta, dar si cea mai politica dintre politicile publice. Politicul este cel care defineste ce este securitate nationala pentru o tara, la un moment dat si tot el o gestioneaza.

Iar aici ai nevoie de flexibilitate si analiza strategica. Agenda de securitate nationala se poate schimba de pe o saptamana pe alta, in functie de evolutiile interne sau internationale. Este o enorma si periculoasa eroare ca agenda de securitate nationala sa fie facuta de Curtea Constitutionala, daca nu cumva este chiar neconstitutional.

Altfel de ce, tot conform Constitutiei, presedintele mai propune si Parlamentul aproba Strategia Nationala de Aparare a Tarii? De ce, tot conform Constitutiei, avem CSAT?

Epoca Dragnea a desavarsit distrugerea increderii

O alta lovitura data securitatii nationale a venit din partea coalitiei de guvernare PSD-ALDE si a lui Liviu Dragnea personal, lovituri sustinute consistent prin desantate campanii de presa ale televiziunilor de casa.

Rand pe rand, mai multe institutii de securitate nationala au fost tarate in tot felul de controverse artificiale, au fost acuzate de tot felul de comploturi imaginare, au fost denigrate, terfelite public, amenintate si intimidate.

Sa ne aducem aminte scandalul artificial legat de SPP si constituirea abuziva a unei comisii parlamentare de ancheta. De decizia absolut jignitoare a renuntarii de catre premier la paza ofiterilor, aruncand nemeritat o umbra de indoiala asupra unei institutii care nu gresise cu nimic.

La ce a dus ancheta parlamentara, care sunt acele adevaruri cutremuratoare care au iesit la iveala? Ne mai miram ca astazi se face acelasi joc murdar cu STS-ul, folosit si el atat pe post de fumigena, cat si ca instrument de razboi politic?

Tot coalitiei de guvernare i se poate imputa diluarea iresponsabila a functiei prezidentiale si contestarea rolului esential in probleme de securitate nationala pentru presedintele Romaniei.

Am ajuns la situatia ridicola, groteasca, ca ministrul Apararii, un copil imatur, lipsit de experienta, dar membru al CSAT-ului prin prisma pozitiei ministeriale ocupate, sa-l actioneze in judecata pe seful sau institutional, pe presedintele CSAT.

Distrugerea increderii dintre membrii CSAT si a coerentei institutionale a acestei atat de importante organizatii a devenit si o vulnerabilitate a Romaniei. Iar denigrarea gratuita a presedintelui, contestarea rolului sau constitutional poate avea efecte perverse pe termen mediu si lung. Sa nu uitam ca presedintele este singurul abilitat constitutional sa iasa in fruntea natiunii pentru a declara intrarea Romaniei intr-un razboi.

Trebuie sa fii omul cuiva

Deprofesionalizarea institutiilor de securitate nationala prin politizare este si ea o cauza a diluarii politicii de securitate nationala, a transformarii ei intr-o forma fara fond. Competenta ta individuala, experienta profesionala, integritatea nu mai joaca niciun rol in numirea cuiva pe functii superioare sau in promovarea in cariera.

Tot ce conteaza este conexiunea politica si, mai ales, cea mai importanta, conexiunea personala. Trebuie sa fii omul cuiva. Am ajuns la situatia absolut aberanta ca, de cate ori se schimba ministrul intr-un minister, chiar daca vine din acelasi partid, tot se schimba si oamenii din functiile mai mici de conducere. Noul ministru vine cu propria clientela dupa el. Cum de altfel se va intampla si in MAI, unde avem un ministru nou instalat.

Pentru ca MAI, mai ales acest minister, nu mai este al Tarii, este pe persoana fizica. Asa se explica si prea multele provizorate de la conducerea principalelor arme ale ministrului. Pe principiul "eu te-am facut om, eu te schimb", functionarii sunt tinuti in lesa ministrului prin aceste diluate forme de sefie.

Poti avea performanta manageriala fara stabilitate in functie si un mandat macar de trei ani?

Pe fondul asta ne mai miram ca am avut un "10 august", in care politicul, prin decizii netransparente, a aruncat complet in aer politica de securitate nationala? Cand statul, cel care trebuie sa apere siguranta cetateanului, se transforma in cel care pune in pericol viata cetateanului, despre ce securitate nationala mai vorbim?

Ce sens are sa mai vorbim de amenintarea rusa cand cetateanul pasnic este batut si gazat, ucis chiar, de catre institutii ale statului, care prin lege ar trebui sa-l apere?

In fine, pentru a nu lungi prea mult aceasta analiza, esentialul fiind deja subliniat, politica de securitate nationala este diluata si prin campanii periculoase, intentionate, de denigrare si defaimare a institutiilor de securitate nationala, folosind ca principal instrument minciuna.

Ceea ce eu am denumit razboiul hibrid romano-roman.

Am mai spus-o, institutiile de securitate nationala nu sunt nici pe departe perfecte. Au si ele uscaturile lor, derapajele lor, bolile lor profesionale, acumulate in timp. Dar per ansamblu isi fac treaba mai competent si mai dedicat decat clasa politica.

Nu am avut an in care, din nefericire, sa nu avem cate un politist sau jandarm, cate un pompier, ofiter de informatii sau militar al Armatei Romane mort la datorie. Daca acceptam ideea ca Romania are si eroi (si tara are eroi), ei sunt si dintre randurile institutiilor de securitate nationala. Nu de alta, dar nu am auzit pana acum ca vreun politician sa-si fi dat viata pentru tara.

Macar pentru acest devotament demonstrat de-a lungul timpului institutiile astea ar merita sa fie criticate pentru ce fac si nu pentru tot felul de acuzatii si realitati false puse pe seama lor.

Continuand sa mintim pe seama lor, ca sa ne razbunam sau pentru interese politice sau chiar mai rau, de grup, vom ajunge sa sapam o prapastie intre acestea si cetatean, spre deliciul anumitor actori internationali care nu prea ne vor binele. Nu exista pericol mai mare pentru o institutie de securitate nationala decat pierderea increderii propriilor cetateni.

Statul Roman nu este inca mort, este doar bolnav. Caracalul este doar un simptom de boala, una serioasa, dar doar boala. Boala este tratabila si inca nu este prea tarziu.

Avem in Statul Roman si institutii care isi fac treaba bine, chiar foarte bine. Statul Roman are si zone de performanta, dar directia in care este impins si modul in care este tratat, daca nimeni nu intervine si daca nu se face nimic, in timp il vor distruge.

Alegerea cruciala din CSAT

Nu stiu ce agenda are CSAT-ul de marti, dar ca fost membru al acestei vitale institutii inteleg perfect greutatea raspunderii pe care fiecare membru o are in acest moment.

Iar ei au in fata lor doua optiuni. Cea tactica, discutia in mic ce s-a intamplat la Caracal. Aruncam in malaxorul presei cateva cadavre de sefi sau sefuleti si mergem mai departe.

Sau, acest mare "sau", ne dovedim oameni de stat, apucam taurul de coarne si salvam Statul si politica lui de securitate nationala, intelegand starea de pericol. Acceptand degradarea securitatii nationale intr-o forma fara fond facem un mare pas inainte.

Plecand de la necesara discutie despre Caracal, trecem din tactic in strategic si discutam si starea actuala a politicii de securitate nationala. Sedinta de marti nu va aduce solutii institutionale, este nevoie de timp, de evaluari integrate, de analize institutionale.

Dar sedinta CSAT de marti poate insemna inceputul adoptarii unei noi atitudini fata de securitatea nationala, ceva similar cu demersul foarte important al adoptarii lui 2% pentru Aparare.

Iresponsabilitatea politicului in administrarea politicii de securitate nationala trebuie sa inceteze. Sedinta CSAT de marti poate fi si momentul unui apel puternic, catre intreaga clasa politica de a nu mai politiza securitatea nationala. Mai ales ca urmeaza trei campanii electorale.

Oricum, marti vom sti daca CSAT-ul este capabil sa salveze Statul Roman si in felul asta Tara sau, meschin si politicianist, va contribui si el la dezmatul politic care distruge Romania institutie cu institutie si isi omoara cetatenii unul cate unul.

Iulian Fota este fost consilier prezidential pe probleme de securitate.

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.

Ciolacu este sigur de victoria lui Firea la Capitală: ”Va câștiga şi cu Piedone, şi fără Piedone”

Indiferent dacă Cristian Popescu Piedone se va retrage sau nu din cursa electorală, Gabriela Firea va fi noul primar al Capitalei, este convins Marcel Ciolacu. Premierul a precizat miercuri,...

Ciolacu susține că nu există riscul ruperii coaliției: ”Ce voiaţi? Să stau la televizor să spun: "m-am gândit eu că e mai bun Piedone"?”

Marcel Ciolacu nu crede că decizia privind candidaturile separate la Primăria generală a Capitalei va afecta în vreun fel coaliția formată din PSD şi PNL. El susţine că membrii alianţei...