Dupa 38 de ani, asteptam marele cutremur tot cu mainile in san

Miercuri, 04 Martie 2015, ora 09:15
3060 citiri
Dupa 38 de ani, asteptam marele cutremur tot cu mainile in san
Foto: Arhiva (Libertatea)

De la 4 martie 1977, ziua cand urgia seismului lovea o buna parte a teritoriului tarii, si pana in prezent, n-a fost edil de seama al Capitalei care sa nu fi tras clopotelul de alarma, ca sa stim cam ce ne asteapta in cazul in care pamantul se zguduie iarasi.

Chiar zilele trecute, primarul general, simtind ca se apropie ziua cand ne aducem aminte de data fatidica din '77, a prezentat un raport asupra vulnerabilitatii Bucurestilor la seism si masurilor ce trebuie luate pentru limitarea pagubelor.

Sa ne ferim de haos si dezastru. In principiu

Ba a consemnat si pe Facebook, propria opinie despre seisme: "Un cutremur loveste fara avertisment, lasand in urma haos si dezastru. Nivelul pierderilor de vieti omenesti si al pagubelor economice provocate de un cutremur poate capata dimensiuni dramatice".

Asta o stiam si singuri, dar cum se face ca, in cateva decenii, niciun edil n-a facut mare lucru ca sa limiteze pagubele, dezastrele si dramaticile lor dimensiuni?

Cei mai multi s-au plans ca n-au avut bani. Mai exact banii pe care i-au avut abia vor ajunge pentru terminarea bordurilor (pe ici, pe colo, inca se mai lucreaza la ele!), pentru magistrala nord-sud care va subtraversa Palatul Parlamentului, pentru eventuala autostrada suspendata, pentru romantica telegondola si multe altele, toate aflate pe agenda edilului sef.

Nu zic ca nu sunt si ele necesare, dar parca nu le-as compara cu pierderile de vieti omenesti (cateva mii, nu mai mult), cu haosul sau cu dezastrul, lucruri cu care de altfel ne-am obisnuit de pe vremea cand se produceau chiar si fara seisme. Eventual numai cu mineri.

Culmea: sa te prabusesti, dupa ce te-ai anvelopat

Ma intreb chiar, asa ca pentru mine, ce-i mai important pentru natie: salvarea de vieti omenesti sau economisirea de combustibil? Nu mi-as pune intrebarea atat de dur, daca n-as sti ca, in capitala noastra expusa la risc, nu s-au gasit fonduri pentru refacerea structurilor de rezistenta, dar s-au gasit berechet pentru anvelopare, iar executantii s-au infipt gramada, mai ceva decat la bordurarea strazilor.

Sa fim intelesi, izolarea termica n-o contesta nimeni ca necesitate, dar mi s-ar parea ca punem carul inaintea boilor daca - Doamne fereste - s-ar prabusi ce am anvelopat, numai pentru ca nu ne-a dat prin cap sa consolidam mai intai si apoi sa anvelopam, nu invers.

De altfel, pentru anvelopare s-au folosit fonduri europene si nu cred ca cei de la Bruxelles s-ar fi opus sa ne ajute si la finantarea consolidarilor de rezistenta, daca le-ar fi cerut cineva fonduri.

Banuiesc ca, la Bruxelles, sunt oameni care judeca dupa un exemplu pe care il aplica insusi Dumnezeu: dau, dar nu baga in triasta.

Locatarii sunt de vina!

Ce e drept, in ultimul sau raport, domnul Oprescu nu s-a prea plans de lipsa fondurilor. A dat vina pe locatari: nu se pot face consolidari cata vreme acestia prefera sa moara in casa lor decat s-o paraseasca pe durata lucrarilor.

E ca si cum, daca ei s-ar muta maine, poimaine ar putea incepe lucrarile de consolidare. Cred ca domnul Oprescu glumeste. Sau n-a aflat ca multe expertize sunt elaborate demult. Poate chiar inainte de '90, atunci cand s-au intocmit primele liste cu constructiile periclitate.

De atunci si pana acum, s-au schimbat multe din punct de vedere tehnic. In unele blocuri s-au facut lucrari de infrumusetare, nu de consolidare: gresie, faianta, amenajari de balcoane, ba chiar si compartimentari sau modificari interioare - cu sau fara autorizatie. Toate acestea modifica felul cum e solicitata structura de rezistenta.

In plus, a plouat, a nins, a inghetat, au mai urmat si alte cutremure mai mari sau mai mici. Nimeni nu garanteaza ca fisurile nu s-au adancit, ca in structura nu s-au produs deplasari, ca una peste alta, expertizele vechi nu mai sunt de actualitate. Trebuie re-evaluate.

In asemenea situatie, succesiunea suna cam asa: actualizarea expertizei, elaborarea documentatiei de executie, obtinerea fondurilor, asigurarea spatiilor de trai pentru cei care-si parasesc locuinta provizoriu si mutarea lor inapoi. Urmeaza taierea panglicii si ciocnirea sampaniei.

Hai, sa fim seriosi. E mult mai simplu sa bordurezi, sa urbanizezi si chiar sa anvelopezi in draci. Iar cand se apropie amintirea acelui 4 martie 1977, sa mai inventariezi inca o data ce e de facut, amintindu-le bucurestenilor cat de mare e vina lor, ca inca nu s-au mutat.

Asta e si o masura de prevedere: daca o fi sa se intample, vei avea mai mult curaj sa le atragi tuturor atentia: "Pai, nu v-am spus eu?".

SUA, mesaj puternic de apreciere și susținere pentru România, la 20 de ani de la aderarea la NATO FOTO
SUA, mesaj puternic de apreciere și susținere pentru România, la 20 de ani de la aderarea la NATO FOTO
România a jucat un rol crucial în promovarea securităţii şi cooperării în cadrul NATO, contribuind la operaţiunile de menţinere a păcii şi sporind interoperabilitatea între statele...
Optimismul lui Rareș Bogdan pentru europarlamentare: „Obţinem 20 de mandate. SOS-ul doamnei Şoşoacă nu va intra în PE”
Optimismul lui Rareș Bogdan pentru europarlamentare: „Obţinem 20 de mandate. SOS-ul doamnei Şoşoacă nu va intra în PE”
Prim-vicepreşedintele PNL Rareş Bogdan a declarat vineri, 29 martie, că alianţa PSD-PNL poate lua la redistribuire 20 de mandate de europarlamentari. Europarlamentarul susține că AUR va...
#risc seismic Bucuresti, #cutremur 4 martie 1977, #Sorin Oprescu cutremur Bucuresti, #expertizare constructii cutremur , #cutremur