Inginera chimista Mariana Vasile, angajata la o sucursala din Ploiesti a Inspectoratului General de Stat pentru Controlul Calitatii Marfurilor, a descoperit, la inceputul lunii decembrie a anului 1984 cat de nociv era parizerul.
Mihai Demetriade, consilier superior la Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitatii - CNSAS, relateaza povestea inginerei si povesteste cum a descoperit aceasta ca parizerul era cancerigen, dar si cum au musamalizat comunistii intreaga poveste.
Romania anilor '80 traversa o perioada crunta, in care alimentele de baza fusesera rationalizate, iar magazinele erau goale. Din cand in cand, multimea statea la coada la parizer si salam, insa putina lume si-a pus problemna ce contineau acestea.
Inginera Mariana Vasile a avut curiozitatea sa verifice ce contineau 49 de probe luate din preparatele din carne care se comercializau in Bucuresti si Ploiesti, salamuri, mezeluri, parizer etc. Ea a descoperit detalii socante, iar totul a ajuns de la Emil Macri (seful Directiei a II-a a DSS), Iulian Vlad (adjunctul ministrului de Interne), pana la Postelnicu si Ceausescu, scrie Demetriade.
Pentru a reduce importurile de adjuvanti alimentari, pe fondul politicii generale de reducere a cheltuielilor valutare, oficialii romani au luat decizia in 1982 ca in fabricarea mezelurilor sa foloseasca un adeziv "alimentar" produs de Combinatul de Ingrasaminte Chimice Valea Calugareasca. Era vorba de fosfoliant.
Inginera a trimis probele la Institutul de Igiena si Sanatate Publica din Bucuresti, la laboratorul I.G.S. si LAREX si la laboratorul de analize a produselor de origine animala - OBOR. Rezultatele au aratat ca Mafrilena Vasile nu se inselase.
"Continutul de fluor era de 112-289 mg/kg fata de 30 mg/kg admis, de la peste trei la aproape zece ori mai mult, generand, astfel "efecte toxice cumulative".
Continutul de elemente radioactive depasea cu mult limitele normelor sanitare astfel: Uraniu-238 fata de 0,1 pCi/g admis, probele contineau 3-7,3 pCi/g (mai exact de la 30 de ori la 73 de ori mai mult!].
Radiu-226 fata de 0,002 pCi/g admis, in probe se putea gasi 0,05-0,12 pCi/g [de la 25 la 60 de ori mai mult!]. Toate astea produceau "efecte cancerigene si teratogene (malformatii congenitale)".
In plus, continutul de plumb era de 1,14-1,52 mg/kg fata de 1,0 mg/kg admis.
Continutul de arsen al probelor fusese de 0,89-0,96 mg/kg fata de 0,15 mg/kg admis [adica de sase ori mai mult!]. Continutul de nitriti, de asemenea, depasea limitele admise", noteaza Mihai Demtriade.
Fosfoliantul, mai scrie el, se folosea in preparatele de carne in Republica Socialista Romania din 1982, fara ca produsul sa fi fost vreodata omologat ca unul destinat utilizarii in productia alimentara. Desi stia cat este de toxic, ministerul Sanatatii avizase folosirea lui pentru un an, termenul fiind ulterior prelungit, la insistentele ministerului Agriculturii, sub presiunile sistemice ale partidului.
"Din cauza radioactivitatii foarte mari, leziunile provocate de fosfoliant erau ireversibile. De la cele cancerigene si teratogene, amintite mai sus, la leziuni asupra celulelor tubilor renali si nefrite (inflamarea rinichilor). Pentru copii si femeile gravide efectele erau extrem de grave", puncteaza Demetriade.
Inspectoratul General de Stat pentru Controlul Calitatii Produselor si Serviciilor nu a interzis folosirea lui, desi se stia cat de toxic este. La randul lor, institutiile de control, in frunte cu ministerul Agriculturii si Industriei Alimentare nu au intervenit, cedand presiunillor politicilor partidului.
Afacerea a fost integral musamalizata. "Nu au existat raspunderi si vinovati. Nimeni nu a aflat despre asta in presa. Adevarul, transformat in folclor urban, a fost septizat prin umor si nepasare. Urmele totalitare se vad insa in statisticile incidentei cancerului, o boala care a explodat in ultimul deceniu comunist", incheie Demetriade.
Mai puteti citi:
nu are uraniu si novichok Vezi tot