Amendamentul la Legea Educatiei. Cateva observatii polemice

Cateva observatii cu privire la toata povestea legata de amendamentul la Legea Educatiei. Mai precis, cateva observatii legate de protagonisti si de situatia creata. Am sa incep cu initiatorii legii.

Nu stiu cine sunt, nu ii cunosc personal, nu cred ca m-am intersectat vreodata cu ei in vremea cand eram implicat in politica. Deci vorbesc in necunostiinta de cauza cu privire la persoane. Dar sunt in cunostiinta de cauza, ca toata lumea, cu privire la modul in care au gandit si actionat, la consecintele pe care le-au generat si la modul in care au gestionat public toata povestea. Si tot ce pot sa spun este ca un caz de malpraxis mai mare sau de gafa politica mai mare, rar se poate vedea.

Ideea ca poti sa iei o tema atat de importanta, de sensibila si de controversata in actualul mediu politic si ideologic international si sa o duci intr-un proces legislativ cu consecinte serioase, tratand tot demersul cu o asa lejeritate, iresponsabilitate si spirit de improvizatie, sfideaza nu doar prezumtia de inteligenta politica dar si prezumtia de instinct politic elementar. Sa fii pe punctul de a genera o asemenea dezbatere publica fara sa fi gandit nici macar o clipa cum arata pasul doi, fara sa te fi consultat, fara sa te fi pregatit, fara sa fi avut nici cea mai mica preocupare pentru gestionarea chestiunii, este ceva care te umple de perplexitati. O asemenea iresponsabilitate este antologica. Nu poate fi decat contemplata in stupefactie muta.

Sa pui in miscare atata emotie publica, sa obligi atatia oameni sa se agite, sa ia pozitii si sa se expuna intr-un mediu ultra-toxic, pentru ca apoi in faza a doua, tot ce poti oferi este o scrisoare deschisa cu elemente de plagiat, sfideaza imaginatia. Nu e vorba de a te compromite pe tine, e vorba de a compromite si de a-ti bate joc de publicul de buna credinta ce te sustine si de cauza pe care afirmi ca o sustii.

Consultarea cu stakeholder-ii, tatonarile cu opozitia, cu posibilii aliati, mobilizarea resurselor logistice si mediatice accesibile pentru sustinerea demersului, organizarea unui plan in acest sens, sunt lucuri de manual elementar in politici publice. Nimic din astea nu s-a intamplat. Sau daca s-a intamplat, s-a intamplat in secret in bucataria unde, pe coltul mesei, oamenii astia au pus la cale aceasta initiativa antologica.

Raul facut propriei cauze de acest pompierism, care a fost preferat modului serios de a face lucrurile, e greu de evaluat. Ar fi putut oamenii astia testa intai ce zice, in general, mediul academic despre o asa initiativa? Ar fi putut. Ar fi putut sa se consulte in particular cu acei oameni din mediul intelectual si academic care ar fi avut o deschidere sa ii asculte si sa dea un sfat, sau o reactie? Ar fi putut. Au facut-o? Nu.

Au preferat sa arunce bomba si apoi sa se holbeze tamp la ce se intampla, satisfacuti de isprava lor. Iar cei care au iesit in apararea initiativei s-au trezit intr-o buna zi, fara foc de avertisment, cu bomba detonata si obligati sa explice ce si cum. Si au fost nevoiti sa spuna: "Da, e adevarat ca legea e cam prost facuta dar sa vezi ca asa si pe dincolo...". Bravo. Excelent lucrat.

Iar cand s-a dovedit ca era totusi de nevoie si de o faza doi, dincolo de asta cu aruncatul pisicii in curtea Parlamentului, tot ceea ce initiatorul si statul major au putut face a fost un plagiat. Mai mult, au mai creat si situatia de a-l expune si compromite pe cel plagiat, generand perceptia ca ar fi fost consultat si ar fi contribuit la o initiativa si un material scris, despre care el aflase doar din presa. Stupid si iresponsabil.

Sa fac o paranteza aici si sa subliniez ca ceea ce am spus mai sus si ceea ce voi spune in continuare NU este o pledoarie pro domo. Nu am niciun interes si nu am nicio intentie sa revin in vreun fel in vreo forma politica, nici macar in calitatea de consilier, nici macar in calitate de formator de opinie politica electorala. Ceea ce am spus mai sus si voi spune mai jos este pur si simplu un set de observatii de natura analitica, un comentariu detasat si fara niciun fel de intentie individuala pragmatica sau lucrativa.

Cum ar arata in mod normal o astfel de initiativa: In mod normal un partid politic, asa cum este PMP, ar fi trebuit sa fie asociat cu o centrala de idei sau think-tank de partid sau macar un grup de lucru alcatuit din oameni cu o anumita pregatire intelectuala si ideologica. Orice partid ar trebui sa aiba o astfel de structura organizationala. Acesta ar fi fost locul natural de intalnire, de interfata, intre activul de partid si diferitii actori sociali, expertii mediului academic, specialistii din diferite sectoare ale economei si societatii etc. Acela este forumul institutional firesc in care ar fi trebuit sa se dea un feedback pe proiectul de lege si sa discute elementele strategice si tactice legate de promovarea acestuia. Din pacate, o astfel de entitate nu exista pe langa PMP asa cum dupa stiinta mea, nu exista nici pe langa celelalte partide.

In trecut PMP ar fi avut ocazia sa o faca, avand la un moment dat una dintre cele mai consistente garnituri de intelectuali publici si oameni din mediul academic asociati cu acest partid. De ce n-a facut-o? Nu stiu. Nu sunt eu care trebuie sa raspunda la acesta intrebare. Fapt e ca nu are asa ceva desi ar fi avut toate elementele umane si materiale ca sa o faca. Azi PMP ia initiative legislative. Iar armatura tehnica, polemica si intelectuala a demersului se reduce la un material care trebuie sustinut cu "Da, e adevarat ca legea e prost facuta dar sa vezi ca asa si pe dincolo..." si un plagiat ordinar. Si asta spune tot. Nu cred ca mai este nevoie se elaborez.

Ramane acum sa zic ceva despre partea cealalta.

In ceea ce ma priveste, am intrat in toata discutia asta, pe substanta, constatand ca exista nenumarate teme ce se amestecau haotic in disputa. Si am zis: Nu ma intereseaza chestiunile legate de (a) o miscare politica, (b) o ideologie; (c) un program academic, (d) un program curricular (e) o disciplina in interiorul unui program academic (f) o tema in interiorul unei discipline etc. Discutati astea cat vreti. Am luat pozitie publica si e stiut ce am spus despre libertatea academica de nenumarate ori. Am spus-o si e bine stiuta public pozitia mea despre libertatea gandirii.

Ca ma intereseaza este o teorie specifica din interiorul unei discipline sau program de cercetare, anume teoria la care se facea referire in disputa. Si am propus ca cineva sa ne spuna tuturor, celor neinitiati, ce este cu aceasta teorie. Iar daca e o problema cu ea, sa vedem care este si de ce e blamata de initiatorii legii. Mi se pare normal, nu? Sa stim despre ce vorbim. Sa nu ne certam absurd pe ceva ce nici macar nu stim cum arata, sau daca stim, poate ca stim din surse distorsionate. Sa auzim de la sursa, de la un expert roman ce si cum, cineva care nu poate fi banuit ca vorbeste in necunostiinta de cauza.

In plus este si o curtoazie minima pentru public. Daca afirmam ca partea adversa face afirmatii neadevarate despre teoria X, sa facem un efort si sa explicam publicului ce e teoria aia si de ce afirmatiile sunt neadevarate. Poate tie ti se par evidente anumite teorii dar publicului si nespecialistilor nu. Asadar nu cred ca am adus un afront nimanui sugerand aceasta lamurire si aceasta procedura academica.

In plus, am mai adaugat ulterior o curiozitate intelectuala cu privire la un element central al acestei teorii. Dat fiind faptul ca estenta ei, a teoriei incriminate, se pare ca este de natura taxonomica, am cerut sa fiu ajutat sa inteleg care este metodologia si logica in care se contruiesc taxonomiile si tipologiile in acesta teorie. Era o intrebare de bun simt, in primul rand o curiozitate intelectuala. Nu sunt specialist, spre rusinea mea nu ma pot tine la current cu evolutiile la varf in alte discipline si as vrea sincer sa stiu.

Nimic din cele de mai sus nu s-a intamplat. Nimeni nu a venit cu o prezentare a teoriei si nimeni nu mi-a dat o indicatie viabila cu privire la aspectul tehnic, metodologic de factura taxonomica, cu privire la care am cerut indrumare si lamurire. Asadar, avem o disputa nationala despre o teorie pe care adeptii ei nu pot sa o prezinte iar adversarii ei zic ca pot, dar adeptii zic ca o prezinta distorsionat. Si cu asta s-a spus cred cam tot despre fondul stiintific al chestiunii.

S-a mai intamplat insa altceva in acesta pasionala intamplare academic-taxonomica in care m-am trezit implicat. Si asta e foarte important: Am fost, pentru intrebarile si sugestiile intelectuale de mai sus, insultat, infierat si atentie: Amenintat. Ocazie cu care am aflat si care ar fi functia acestor programe sau departmente intr-o universitate, in viziunea unor autosesizati ca parte vatamata, in reactie la sugestiile si intrebarile mele strict intelectuale si academice.

Asadar notati: Aceste unitati sau programe sunt, in viziunea acestor indivizi care ameninta cu ele, locurile unde delatorii se duc si toarna pe cei care in viziunea delatorilor se abat de la anumite linii de gandire sustinute inchizitorial, abatere care cere o sanctiune sau o reprimare disciplinara si institutionala pentru delict de gandire sau de opinie.

Eu cred insa ca asta este o calomnie la adresa menirii unor programe si unitati academice de acest fel. Si ma bucur ca foarte multi dintre colegii si foarte multe dintre colegele mele din mediul academic care au fost martori, nu au ezitat sa intervina si sa puna la punct cu fermitate lucrurile, dand astfel confirmare intuitiei profunde pe care am avut-o in acesta privinta in apararea acestor programe. Pentru ca in joc nu era atat de mult ideea penibila de amenintare cu delatiunea. In joc era modul profund distorsionat, abuziv, negativ si abject moral in care a fost prezentat rolul pe care l-ar juca aceste programe si departamente intr-o universitate.

Ar fi fost incorect si nedrept sa se arunce asupra acestor centre si programe de studii suspiciunea ca nu ar fi nimic altceva decat forme noi ale vechilor unitati de invatamant politico-ideologic sau comisariate ideologice plasate in facultati si universitati, si care prelucreaza delicventii ideologici aducandu-i pe linia dreapta. Eu nu cred asta! Si vocea mea se ridica ferm, cu tarie, impotriva acestei abuzive interpretari care aduc atingere onoarei si integritatii si imaginii acestor programe. Si ma bucur ca nu am fost singur in a respinge aceasta pozitie. Vocile colegelor si colegilor mei, atat de ferme si clare in a fi cu totii pe aceeasi pagina, mi-au redat increderea ca doar impreuna vom reusi.

Pentru ca trebuie sa ne gandim si la asta: Porumbelul iesit din gurita sau pana (inocenta altfel, strict intelectual vorbind) a partii autosesizate in a-si expune opiniile totalitare si abjecte despre menirea si rostul unor programe academice, face cat confirmarea a 10 acuzatii abstracte aduse de intiatorii avortonului legislativ ce a generat toata povestea asta. Sa ne imaginam ce ar fi daca oamenii ar incepe sa creada in mod eronat, ca programele se studii respective sunt folosite in modul inchizitorial, neacademic si ideologic, sugerat de acesti indivizi. Cu asa aparatori, nu mai e nevoie de dusmani.

Repet: in opinia mea nu asta este menirea acestor programe si ele nu trebuie maculate cu aceasta asociere ideologic-propagandista-comisariala de trista amintire. Si inchei acest text ridicandu-mi inca odata, mai tare, mai puternic vocea, in apararea liberatii academice, a libertatii de gandire si a acestor programe, departamente etc. in fata celor care cu vorba sau cu fapta insinueaza lucruri dezonorante si calomnioase precum cele mai sus pomenite.

A venit momentul concluziei.

Suntem asadar, stimati cititori, noi cei care sustinem libertatea academica si de gandire si bunul simt in general, prinsi la mijloc. Pe de o parte initiatorii legii, personaje care fara sa inteleaga prea bine ce fac, cum fac si de ce, au pornit la lupta si au dat mobilizare generala dupa care acum stau si se intreaba ce mai e de facut dupa ce pisica a fost invartita de trei ori peste cap si aruncata peste gard si arma secreta, plagiatul, a fost folosita. Pe de alta parte, avem porumbeii care cred ca menirea unor programe si unitati academice este de centre de delatiune si indoctrinare si care se agita, ameninta, vitupereaza si spun prostii si inanitati care alimenteaza exact temerile celor de la punctul unu. Si asta pentru ce? Pentru o teorie pe care adeptii ei nu pot sa o prezinte iar adversarii ei zic ca pot, dar adeptii zic ca o prezinta distorsionat.

Sa fim scuzati, dragi cititori, dar nu e vina lor. E vina noastra ca ne lasam antrenati intre ei: Se merita reciproc. Ar trebui sa ii lasam in plata lor sa se bucure reciproc unii de ceilalti cu frenezia cu care ii vedem ca se agita acum. Iar noi sa ne vedem de ale noastre.

Aici se incheie, sper, polemica mea cu aceste doua grupuri. Si as vrea, daca se poate sa nu mai am de a face de acum inainte, nici cu unii, nici cu altii.

Acest articol a fost publicat si pe marginaliaetc.ro

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.

PNL ar putea avea propriul candidat în cursa pentru Primăria Capitalei. Cum s-a ajuns la această concluzie

Eventualitatea retragerii lui Cătălin Cîrstoiu din cursa pentru Primăria Bucureşti ar complica lucrurile pentru cei din Alianța PSD-PNL. Nicolae Ciucă, preşedintele PNL, a afirmat, joi...

Primar bătăuș, susținut în continuare de PNL după ce a fost filmat cum agresa un cetățean. ”A fost sub imperiul unei mari emoții” VIDEO

Cazul primarului din comuna Spermezeu, cercetat penal după ce a agresat fizic un cetăţean, în luna februarie, va fi discutat în forurile de conducere ale PNL Bistriţa-Năsăud, a declarat...