Preotul Francisc Dobos: "Dumnezeu nu e Bau-Bau. Pai, de cand in fisa postului lui Dumnezeu e batutul?"

Francisc Dobos, preot la Parohia Catedralei romano-catolice Sfantul Iosif, din Bucuresti, a acordat un interviu pentru Ziare.com, prin care si-a propus sa le transmita oamenilor o parte a sa mai putin cunoscuta. A vorbit despre familie, despre relatiile sanatoase, despre iubirea fata de Dumnezeu, a povestit cum a ajuns pe aceasta cale, dar a raspuns si unei intrebari pe care multi oameni si-o pun adesea, si anume: "Cum ne dam seama ca exista Dumnezeu?".

Familia - un copil mai mult iubit decat certat

Parintele Francisc Dobos isi descrie familia ca fiind una "normala si jucausa". Pentru el, normalitatea nu inseamna doar sa nu faci rau, ci sa faci bine.

"Parintii mei nu m-au educat doar sa am grija, sa nu sparg, sa nu rup. Asta nu inseamna ca nu am fost corectat, dar am fost mai mult iubit decat certat, iar lucrul acesta isi pune amprenta. Un copil asculta cand il certi daca i-ai spus de zece ori mai mult ca il iubesti, ca ai grija, ca e important pentru tine. Astea sunt, in fond, greutatile adultului. Cand duce cu el greutati sau rani nevindecate, necicatrizate, ale copilariei, pentru ca nu a fost iubit, primit, acceptat. Acestea se rasfrang asupra adultului", explica preotul.

Formarea: "M-am format deformat"

Francisc Dobos, nascut in Bucuresti, a studiat la Institutul Teologic Romano-Catolic din Iasi, iar apoi si-a continuat studiile la Roma, obtinand o licenta in comunicare institutionala. A fost hirotonit preot in 2002 si a slujit initial la Ploiesti, urmand sa se mute in Bucuresti. A fost purtatorul de cuvant al Arhidiecezei Romano-Catolice de Bucuresti din 2011 pana in ianuarie 2020. In prezent, este preot la Parohia Catedralei Sfantul Iosif, din Bucuresti.

In interviul pe care i l-am luat, parintele Francisc nici nu a mentionat aceste aspecte, ci a pus mai mult accent pe formarea umana, pentru ca nu totul este doar educatie.

"In fond, ne formam deformandu-ne, cu ghilimelele de rigoare, adica ne formam si cand ne lovim, cand intampinam rezistenta. Formarea nu e doar educatie, e si formare umana", spune preotul.

Francisc Dobos a crescut alaturi de doi frati si spune ca prin relatia cu ei a invatat, de fapt, relatia cu societatea ca adult.

"Eram trei frati. Este o binecuvantare, sa fie mai multi in familie. Felul acesta, de a deveni responsabil si de ceilalti, de a te certa, conflictele copilariei cu fratii, inveti de fapt relatia cu societatea ca adult. Adica nu ti se cuvine totul, nu ti se cuvine toata atentia, toate cuvintele, toata iubirea. Ea trebuie nu doar primita, ci si impartita", mai spune Francisc Dobos.

Inceputul de drum. "Pfff, cine, eu, sa ma fac preot? Nu"

Parintele Francisc povesteste ca nu si-a dorit de la bun inceput sa fie preot. Totul a pornit de la o simpla intrebare:

"O maicuta, in curtea parohiei, m-a intrebat daca nu vreau sa ma fac preot. Am zis, cine, eu? Nu, n-am vrut niciodata".

Mai apoi, ideea a prins radacini, iar Francisc Dobos a inceput sa se gandeasca la ea, poate inconstient la inceput, El atrage atentia asupra importantei puterii cuvantului.

"Intrebarea s-a cuibarit acolo si a dospit. Ce inseamna puterea cuvantului. Dumnezeu da fiecaruia dintre noi o misiune fara sa ne dam seama, prin atitudinea pe care o avem, prin intrebarile pe care le punem, prin felul de a fi alaturi de anumite persoane. Fiecare avem ingerii nostri fara aripi", spune Francisc Dobos.

Cu toate ca nu si-a dorit de la bun inceput sa urmeze aceasta cale, a avut mereu o relatie cu Biserica si cu Dumnezeu. Face parte dintr-o familie credincioasa, iar fiecare duminica avea un singur ritual, Sfanta Liturghie. Dar nu ca obligatie, spune el, ci "ca respiratie".

"Toata copilaria, toata adolescenta, duminica primul gand era Sfanta Liturghie, nu exista altceva. Dar nu era obligatie, era respiratie. Poti sa traiesti fara sa respiri? Nu pot sa-l privatizez pe Dumnezeu, in sensul de a-l exclude ca sa nu ma duc la biserica si sa nu am de-a face cu popii, ca eu il am pe Dumnezeu prin fibra optica si nu trebuie sa ma duc nicaieri", adauga Francisc Dobos.

El isi aduce aminte si de momente mai putin placute, cand el si familia lui erau numiti de catre vecini "pocaiti".

"Duminica, ne spalam, ne imbracam, ne incolonam si mergeam la biserica. Vecinii ziceau: ia uite, pocaitii, pocaitii. Nu erau usor de dus cuvintele astea pe la colt, ale vecinilor, asa, de cartier", mai povesteste Francisc Dobos.

Biserica si Soarele. "Nu poti sa te bronzezi daca nu stai la soare"

Preotul nu contesta faptul ca Dumnezeu este peste tot, dar pentru a explica nevoia de a merge la Biserica, face o comparatie:

"Soarele e pe cer, dar ma frecventeaza pe mine? Adica, daca nu ma pun la bronzat, nu ma bronzez. Vrei sa fii bronzat, te pui la soare, dar te protejezi, doar la anumite ore. Adica nu trebuie sa fii bigot, sa rupi Biserica si sa devii acolo taliban spiritual, dar nici sa te feresti de spatiile sacre. Ca Dumnezeu sa intre in viata mea, trebuie sa fac si eu ceva, sa-mi deschid ochii, inima, sa fac pasii aceia", declara Francisc Dobos.

Crestinismul - o intalnire cu Dumnezeu, nu o doctrina

Francisc Dobos spune ca nu ar trebui sa asociem crestinismul doar cu o doctrina, fiind mult mai mult de atat.

"Crestinismul nu este doar o doctrina. Daca nu devine o intalnire cu Dumnezeu, il putem lasa intr-o carte. Nu trebuie ca doar sa citesc despre crestinism, ca nu este doar o dezvoltare personala. Este despre sensul vietii. Duhovnicul nu e un fel de spiritual make-up artist. Adica nu asta e scopul, doar sa infrumusetam anumite zone din interiorul nostru, ci sa primim si sa dam sens", explica Francisc Dobos.

In plus, spune ca a fost provocat adesea sa iasa dintr-un crestinism cuminte si ca a avut nevoie de timp pana a invatat relaxarea, in primii ani fiind "exagerat de bigot".

"Au fost oameni, prieteni, preoti, care nu m-au lasat in pace si care m-au provocat sa ies dintr-un crestinism cuminte, caldicel, birocratic, fara gust, anost. Adica atat de cuminte ca nu mai devine relevant. Si atunci am riscat. In primii ani eram exagerat de bigot, rigid, adica daca eu am ales drumul asta spre Dumnezeu, eram intransigent cu mine, dar si cu ceilalti. Pana am invatat relaxarea. Nu trebuie sa stau incordat in viata spirituala. Ca viata sa aiba sens, nu trebuie sa stau incordat pentru ca dai in hernie spirituala, adica se rupe ceva in tine si atunci nu traiesti umanitatea cu ceilalti, traiesti doar o morala sau o viata moralizatoare. Morala facem intotdeauna. Cineva n-a facut ceva bine. Nu trebuie sa iti traiesti viata doar ca pe o morala", povesteste Francisc Dobos.

Pentru a exemplifica mai bine, el face comparatia cu dintii de lapte ai copiilor, care cresc, iar apoi se schimba cand vine momentul potrivit.

"Primii dinti ai copiilor cad atunci cand cresc ceilalti. Fa sa creasca ceva bine, iar ceea ce creste rau se da de-o parte. Nu trebuie sa stam cu sfoara de clanta ca cineva sa traga crezand ca o sa dispara un viciu sau o realitate, crezand ca doar asa ne schimbam. Nu, ramanem stirbi, ramanem cu o lipsa", spune Francisc Dobos.

Chemarea - Nu vine un zburator, nu iti bate cineva la usa

Intrebat daca a simtit o chemare, parintele Francisc povesteste ca lucrurile nu functioneaza chiar asa: "Nu e ca un cioc-cioc. Nu zici: Da, poftim, intrati! Cum a fost la mine, dintr-o intrebare. Nu vrei sa te faci preot? Si iei o bucatica de drojdie care dospeste si asa incepe toata povestea. Cum lucreaza Dumnezeu? Iaca, asa. Ce, a trimis un zburator? Nu. El trimite oameni senini, care sa te provoace", povesteste Francisc Dobos.

Ce a scos pandemia de COVID-19 din credinciosi?

Pandemia de COVID-19 a provocat multe schimbari in societate, iar credinciosii au fost nevoiti sa stea acasa pentru a preveni raspandirea virusului. Totusi, acest lucru ar fi avut si urmari pozitive.

"Au constientizat setea de Dumnezeu. De abia acum, cand nu puteai sa mergi la Biserica, pentru ca devenise, poate, un gest automat, incepe sa iti lipseasca. Chiar daca nu toata lumea revine fizic din prudenta, pandemia a dezvoltat apropierea de Dumnezeu in online, care nu este maxima, dar este necesara. Cand vorbesc la telefon cu mama, nu e acelasi lucru ca atunci cand ma duc sa o imbratisez acasa. Dar asta nu inseamna ca apropierea prin telefon nu exista. Asa si cu Dumnezeu. Nu il privatizez, sa il tin acasa, pe balcon sau in sufragerie. Asta nu inseamna ca popii il au si ca ii dau drumul ca la robinet, daca va dam noi aveti, daca nu, nu", mai spune Francisc Dobos.

Programul rabla relational

Parintele Francisc aduce in discutie "programul rabla relational", referindu-se la momentele in care oamenii il vad pe Dumnezeu in alti semeni de-ai lor, intr-un mod exagerat, ei fiind, la finalul zilei, tot oameni.

"De multe ori gresim pentru ca facem Dumnezeu fie din lucruri, fie din persoanele pe care le iubim. Si cand vedem ca persoanele pe care le iubim sunt oameni, ca si noi, intervine programul rabla relational, adica dam de-o parte si o luam de la capat, cerem iarasi dumnezeire de la alti oameni", spune Francisc Dobos.

Dumnezeu nu e bau-bau

De-a lungul timpului, am auzit adesea expresii precum "te vede Dumnezeu si te pedepseste" sau "te bate Dumnezeu". Preotul sustine ca oamenii nu trebuie sa fie buni de frica.

"Poate ca preotii au zis, doar ca sa ii tina buni pe oameni, ai grija ca te bate Dumnezeu. Pai, de cand in fisa postului lui Dumnezeu e batutul? Nu trebuie sa ii tii pe oameni buni doar cu nuiaua. Daca noi il predicam doar ca pe cineva care sta acolo sa ne prinda cand gresim, atunci nu, nu am nevoie de un asemenea Dumnezeu. Sa traiesc intr-o teroare constanta doar ca sa nu gresesc? Responsabilitatea mea, a preotului, este ce fel de Dumnezeu predic. Nu vreau un Dumnezeu bau-bau, nu vreau sa ii sperii pe oameni", adauga Francisc Dobos.

Conteaza motivul pentru care ajungi la Dumnezeu?

Preotul mai spune ca sunt multe cai prin care poti ajunge la Dumnezeu si ca cel mai adesea nu ajungi direct din iubire. In plus, spune el, nu conteaza care e motivul, conteaza ce faci dupa ce l-ai descoperit.

"Ajungi la Dumnezeu si prin disperare, nu ajungi direct din iubire. Pana nu ai dat cu capul de viata sau de opusul ei, de moarte, de probleme de sanatate, de lipsa locului de munca, ai vazut ca nu mai esti iubit, ca nu mai esti acceptat, ca nu iti mai merge nimic. De multe ori ajungi la Dumnezeu ca sa te vindeci", exemplifica Francisc Dobos.

Intalnirile cu Papa

Parintele Francisc Dobos i-a intalnit pe Papa Ioan Paul al II-lea, pe Papa Benedict si pe Papa Francisc. El povesteste ca, daca Papa te-a privit si ti-a zis doua vorbe, nu inseamna ca esti centrul Universului, dar ca astfel de intalniri te schimba prin caldura si bucuria pe care le provoaca.

Isi aduce aminte cu drag de o intalnire cu Papa Benedict, pe strada, din perioada in care studia la Roma.

"Cea mai frumoasa intalnire pe care am avut-o cu Papa Benedict a fost pe strada, in fata la Bazilica Sfantul Petru din Roma. El venea de la munca. Noi, cativa studenti, ne intorceam acasa. Eram la inceput, timorati, asa, doar am salutat. El ne-a oprit si am stat de vorba. Ne-a intrebat ce facem, de unde suntem. Pe noi ne-a mirat lucrul acesta. Cu toate problemele pe care le poate avea. Umanitate, asta ne-a transmis", povesteste Francisc Dobos.

Cum ne dam seama ca exista Dumnezeu?

Francisc Dobos confirma ca este o intrebare pe care oamenii o pun si sustine ca intreaga lume este patrunsa de prezenta lui si ca cel mai simplu raspuns ar fi "prin oameni".

"Calea lui Dumnezeu este omul. Cum imi dau seama de Dumnezeu? Prin oameni", spune preotul.

Casatoria nu trebuie sa fie un lacat pe viata celuilalt

Francisc Dobos spune ca, prin casatorie, nu trebuie sa pui lacat pe viata celuilalt si ca iubirea nu ar trebui sa fie de unica folosinta: "Casatoria nu este un sigiliu sau un lacat pe viata celuilalt. Trebuie sa fie "te iubesc atat de mult incat e totul". Nu inseamna ca toti se potrivesc, sau ca merge totul, iar daca vrei sa ai toate garantiile, nu le vei avea. Atunci cand incepi sa iubesti, si daca vrei sa iubesti total, nu iti e teama sa il iei pe celalalt total".

Facebook-ul, un alt instrument de a vorbi despre Dumnezeu

Francisc Dobos este foarte activ pe Facebook, unde este citit de foarte multi credinciosi si nu numai. Mai mult, este foarte apreciat si oamenii raspund pozitiv la ceea ce posteaza. Preotul declara ca nu trebuie sa ii fie frica sa iasa din tipar sau sa ii fie teama ca o sa fie judecat.

"Hristos nu ne-a trimis sa fim cuminti, nu cumintenia aceea care e doar lipsa raului, ci sa facem bine, iar binele e provocat. Pai, daca as sta doar in Biserica, asteptand ca lumea sa vina, asa ar fi stat si Hristos, se punea in fata templului din Ierusalim si gata. Daca ar fi trait Sfantul Petru astazi, nu ar fi avut cont de Insta? Sau, fac o aroganta, cred ca se punea si pe TikTok, nici pe ala nu l-ar fi ratat. Orice cale poate sa devina un instrument de a vorbi despre Dumnezeu", spune Francisc Dobos.

Intrebat ce sfat ar da oamenilor, a raspuns ca el nu da sfaturi decat daca i se cer si ca si el, la randul lui, are nevoie de sfaturi. Totusi, spune ca cel mai important ar fi "sa deschida papilele".

"Sa isi dezvolte papilele relationale si spirituale, pentru ca atunci se deschide o lume infinita. Dau exemplul unui misionar care a incercat sa dea bomboane unui copil. Nu le-a luat, pentru ca nu vazuse in viata lui o bomboana. Asa si cu Dumnezeu. Dezvoltati papilele, creativitatea, deschideti ochii, vizitati dincolo de turism, vizitati interiorul vostru si inima voastra. Si sa il lase pe Dumnezeu sa creasca in ei", concluzioneaza parintele Francisc Dobos.

Dilema preotului care vrea să candideze pentru primăria Sucevei. "Va trebui să aleagă între cariera politică și preoție"

Partidul Alianța pentru Unirea Românilor Suceava a ales un preot să candideze pentru funcția de primar al municipiului Suceava. Cătălin Axinte este preot slujitor la Biserica Sf. Mina din...

Horoscop zilnic. Marți, 16 aprilie. Zodia care va câștiga niște bani

Astrele au pregătit noi provocări pentru zodii, unele fiind mai norocoase, iar altele mai puțin. Toate previziunile despre dragoste, bani sau job, în horoscopul zilnic. Berbec: N-ar fi...