Cultura anihilarii? Sau anihilarea culturii?

"Cultura anihilarii" a forjat o alianta de o bizarerie totala. I-a alertat pe Trump si pe 150 de intelectuali care i se opun. E justa alarma? Da, daca e o anihilare a culturii si a democratiei izvorate din ea.

"Cancel culture" nu e, la prima vedere, "cancer culture". Desi fonetic ambele expresii sunt situate extrem de aproape una de alta, o cultura a cancerului, a celulelor canceroase e cu totul altceva decat ceea ce se intelege, indeobste, prin "cultura anihilarii".

Culturii anihilarii: ce va sa zica?

Asa se traduce notiunea englezeasca de "cancel culture". Cea din urma, inima revolutiei culturale neomarxiste care a acaparat mai nou America, a continuat sa starneasca mari valuri. A prilejuit, in cursul saptamanii trecute, doua luari publice de pozitie extrem de notabile si de apropiate, dar adoptate de tabere politice cum nu se poate mai divergente. Prima i-a apartinut presedintelui Trump si a constituit baza discursului rostit de seful Casei Albe la Mount Rushmore de ziua nationala a SUA.

Pe cealalta si-a asumat-o un prestigios grup de ganditori, scriitori si jurnalisti anti-trumpisti. Ca si Trump, cei 150 de semnatari - in mare majoritate de stanga - ai unei intens controversate si vituperate "Scrisori despre justitie si dezbatere deschisa", publicata de Harper's Magazine, s-au aratat alarmati la culme de cultura anihilarii.

Dar cum de-a ajuns posibila o asociere pe care ar considera-o monstruoasa ambele parti - atat presedintele de dreapta al Americii, cat si involuntarii sai aliati intelectuali frizand extrema stanga, ca Noam Chomsky, care, alaturi de autori celebri, ca Salman Rushdie, Margaret Atwood si J.K. Rowling, si-a plasat semnatura in subsolul extraordinarei scrisori?

Intelegerea insolitei invecinari, generatoare de mortala repulsie in antagonicele tabere angrenate in razboiul civil cu istoria si cultura americana, presupune clarificarea termenilor disputei. "Cancel culture" se defineste ca obicei de a refuza cu fanatism orice cainta si orice iertare. Caci nu iarta, prin definitie, nicio incalcare a unor vremelnice, arbitrare dar, cat timp promotorii lor le considera valide, sacrosanct pazite norme de limbaj recente, tinand de cuceririle de ultim moment ale ideologiei corectitudinii politice.

Violarea lor reala, sau doar prezumata, provocand presupuse angoase minoritarilor, atrage, in contrapartida, cenzurarea, blamarea publica si demiterea cu necrutare a opiniilor considerate la un moment dat incorecte politic si a oamenilor care le exprima.

Intrucat a cotropit mai intai universitatile, apoi mass-media si, in fine, mai toata elita intelectuala, economica si buna parte din cea politica a Americii, pentru ca acum sa faca legea in metropolele cuprinse de anarhie si faradelege constituind bastioane ale stangii si ale Partidului Democrat, acest tip de discurs s-a prefacut intr-o contracultura. A devenit, in fapt, un cancer al culturii.

Intre fapte si aparente: revendicari obsesive si realitati persistente Celulele acestui rac par sanatoase. Revendica, aparent legitim, antirasismul si imputernicirea minoritatilor oprimate, precum si "claritate morala". In fapt, formeaza tumori ale nelibertatii si rasismului, edificand bastioane ale confuziei morale.

Solicita justitie sociala, taierea fondurilor politiilor si lichidarea lor, mai degraba decat reformarea lor. Dar creeaza injustitie si draconice politii ale gandirii si limbajului, stiut fiind ca, spre a-l parafraza pe Orwell, gandirea si limbajul se corup reciproc. Newspeakul rezultat se transforma in ingredientul de baza al unei noi ideologii totalitare, una la fel de aleatorie ca toate celalalte din istorie, toate, ca marxismul, nazismul sau islamismul fundamentalist aparent durate pentru eternitate, dar in fapt, schimbandu-se dupa cum vor muschii liderului suprem.

Si cer viata (preferential, pentru negri, cum implica numele gruparii neomarxiste Black Lives Matter, ale carui litere au fost mai nou vopsite demonstrativ, la New York, de primarul di Blasio, pe asfaltul metropolei in dreptul Turnului Trump), dar obtin moartea drepturilor tuturor, incepand cu decesul celor situate la temelia democratiei, ca libertatea de opinie si de exprimare.

Discursul lui Trump si presa mainstream

In termenii culturii anihilarii transformate intr-un efort de anulare a acelei culturi care a scos la iveala democratiile apusene, Trump e culpabil. Iar "vina" lui, cum altfel, "impardonabila". Nu in ultimul rand pentru ca, in proximitatea amenintatelor sculpturi infatisand presedinti americani pe muntele Rushmore, urmasul lor la carma SUA a ripostat culturii anihilarii sub forma "distrugerii de statui, de catre gloata", calificandu-le drept manifestari ale "unei campanii necrutatoare de anulare a istoriei noastre, de defaimare a eroilor nostri, de nimicire a valorilor noastre si de indoctrinare a copiilor nostri". Si drept iesiri ale unui nou "fascism de stanga". Caci una din "armele politice ale gloatei este sa anihileze cultura, sa demita oameni, sa expuna oprobriului pe disidenti...si sa ceara tuturor supunere totala. Aceasta e exact definitia totalitarismului, unul total strain de cultura si de valorile noastre, care n-are absolut niciun loc in SUA", a spus Trump.

Dar are oare dreptate? Partial n-are, cum am explicat in McCarthyismul 3.0. Fenomenul, cu semn schimbat, e mai vechi. Prea putini au insa sansa si resursele sa transeze aceasta dilema, formandu-si o parere proprie. Caci, in genere, presa apuseana mainstream a tacut, a deformat, a rastalmacit si a vituperat, politic corect, discursul lui Trump, fara sa-l reproduca integral. Si fara sa-l analizeze obiectiv.

In principala emisiune de stiri a primului program al televiziunii germane, ARD, s-a furnizat o condamnare a discursului care nu s-a rezumat sa repete verdictul navei amiral a corectitudinii politice televizate, CNN, verdict potrivit caruia alocutiunea lui Trump ar fi fost "sumbra", ci, in absenta cuvantarii integrale, s-a livrat la pachet si o stire falsa. Conform ei, Trump n-ar fi rostit niciun cuvant despre corona. In realitate, presedintele a mentionat expresis verbis virusul care a iscat pandemia. Ulterior, Tagesschau a criticat intrunirea de la Mount Rushmore ca generatoare de infectii, fara sa critice, din acelasi motiv, si demonstratiile de protest antitrumpiste, ori cele care au degenerat in violente dupa moartea, in custodia politiei, a lui George Floyd.

Dar, confruntata pe de o parte cu amenintarea anihilarii, iar pe de alta cu un Everest al incorectitudinii politice de felul muntelui retoric edificat de Trump impotriva revolutiei culturale si a fascismului stangii, oare ce era sa faca massmedia occidentala? Sa ramana, cum e obligatoriu in democratie, obiectiva? Nu s-ar fi facut impardonabil vinovata, din perspectiva culturnicilor revolutionari? N-ar fi urmat teroarea, blamarea si demiterea vinovatilor?

Ce fac toate acestea cu Trump? Presedintele si-ar putea asigura realegerea prin intermediul voturilor unei clase de mijloc terifiate si oripilate de neoinchizitia si neoiacobismul extremei stangi americane. Iata ce i-a speriat rau pe cei 150 de intelectuali apuseni care au criticat cu o severitate comparabila celei afisate de Trump, cultura anihilarii si paralizia generata de progresiva "restrangere a liberului schimb de informatii si idei, sangele dand viata societatii liberale".

Reactii la scrisoarea intelectualilor de stanga E uimitor ca, dupa aparitia misivei celor 150, refuzand falsa alternativa dintre "justitie sau libertate", corifeii antitrumpismului, ai militantismului transgender si ai feminismului care au criticat in scrisoarea cu pricina "atmosfera sufocanta provocand pagube celor mai vitale cauze ale epocii noastre", s-au vazut ei insisi osanditi din greu? E, din contra, edificator.

Ca presupusi "transfobi", ca figuri de prora si exponenti ai "culturii privilegiatilor" (albi) cu "acces la institutii gata sa-i publice", intelectualii in genere leftisti din grupul celor 150 s-au trezit expusi aceleiasi nemiloase asprimi pe care obisnuiau s-o manifeste ei insisi in raport cu adversarii lor politici. Din progresisti s-au prefacut in reactionari. In retele de socializare cenzurand tot mai riguros opinii conservatoare, dar doldora de ura extremei stangi, s-a cerut, "progresist", ca semnatarii scrisorii sa fie demisi, anulati, privati de dreptul de a profesa si de a publica. Terorizata, una din semnatare s-a speriat atat de rau incat si-a retras semnatura.

S-a demonstrat astfel ce era de demonstrat: cat de justificata e alarma generala. Si cat de importanta e toleranta intr-o societate in care absenta ei, a argumentului si a dezbaterii (autentice, deci libere) ii loveste nu doar "pe cei mai slabi", rapindu-le "capacitatea de participare democratica" la treburile cetatii, asa cum pretinde scrisoarea celor 150, ci pe toti.

Caci aerul pe care-l respira democratia e increderea in naratiunea ei. Si tocmai aceasta incredere intr-o societate si o istorie pana mai ieri de maxim succes, intemeiate pe scrierile biblice, pe un consens asupra unor adevaruri universale, pe iluminism si pe democratia care le garanteaza cetatenilor unei natiuni drepturi inalienabile, se vede actualmente destramata de atacurile furibunde asupra culturii americane si occidentale.

De aici incolo, desprinsa de fapte, dar strans legata de meme invocand fals ba stiinta, ba prezumtive sentimente de "insecuritate", drama americana a luat proportii fara precedent. Polarizarea unei natiuni constituind pivotul lumii libere, conduse de elite cu o gandire si discursuri corupte, imorale, politic autodistructive sminteste si America, si lumea.

Caci amputarea limbii mutileaza gandirea. Iar aceasta schilodire a surpat ce mai ramasese din erodatul centru politic, generalizand, printr-o contracultura de extractie totalitara, mefienta, care anihileaza, vai, sansa oricarei intelegeri si, deci, a oricarei democratii. Ramane sa ne trezim si sa invingem alaturi de americani in razboiul iscat in numele nostru, al democratiei, eticii si memoriei, impotriva democratiei, eticii si memoriei noastre.

Acest text a fost publicat si pe Deutsche

Petre M. Iancu a absolvit Facultatea de Filologie a Universitatii din Bucuresti. Intre 1980 si 1987 a lucrat la studiourile Sahia ca redactor si asistent de regie. In 1987 a emigrat in Germania. A fost redactor la postul de radio german Deutsche Welle, intre 1988 si 1990. A lucrat apoi vreme de doi ani pentru redactia romana a Europei Libere, in perioada imediat consecutiva revolutiei din 1989. Din 1993 pana astazi lucreaza din nou ca redactor la Deutsche Welle. A fost corespondent in Germania al TVR si al revistelor Dilema si 22. A publicat numeroase articole in presa centrala de la Bucuresti, colaborand frecvent si cu ziare din Germania sau Israel.

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.

CTP, după ce a văzut conferința lui Cătălin Cîrstoiu: ”I s-a mai rărit zâmbetul iliescoid...”

Candidatul PSD-PNL la Primăria Capitalei, medicul Cătălin Cîrstoiu a susținut vineri, 19 aprilie, o conferinţă de presă pentru a răspunde acuzaţiilor de incompatibilitate în condiţiile...

De ce Robert Negoiță nu poate fi candidatul coaliției la Primăria Capitalei. „Niciun primar de sector nu are mai multe șanse decât Piedone”

În contextul unei crize generate în alianța PSD-PNL, generată de zvonurile legate de o eventuală retragere a medicului Cătălin Cîrstoiu, primarul de la Sectorul 3, Robert Negoiță, s-a...