Povestea dramatica a tanarului roman de culoare devenit arhitect de succes in Italia. A fost abandonat de parintii biologici si a suferit cumplit in Romania postdecembrista

Dorin D'Angelo Rossi, un tanar de culoare cu origini romane, este un arhitect apreciat in celebra statiune italiana Como, dar in spatele succesului sau se afla o poveste trista.

Dorin s-a nascut in Romania, cu cateva luni inainte de Revolutie, mai precis in martie 1989. La doar cateva luni de la nasterea sa, viata i s-a schimbat, asa cum s-a schimbat si istoria tarii sale de origine. Daca Revolutia din Decembrie 1989 a dus la caderea regimului totalitar, pentru micul roman nu a adus nimic bun. Cel putin nu in prima faza, cand mama lui a decis sa-l trimita la un orfelinat, abandonandu-l cand avea sase luni. In ce priveste tatal, acesta reprezinta o un semn de intrebare, pentru ca nu l-a recunoscut dupa nasterea sa. O singura certitudine are: tatal sau provenea dintr-o tara africana, insa Dorin nu va sti niciodata cu exactitate de unde.

Trei decenii mai tarziu, la 31 de ani, el se poate mandri cu studii universitare la o prestigioasa universitate, la Milano, si cu un job care l-a ajutat sa se realizeze financiar si profesional.

Tara lacrimilor si a suferintei

Dorin D'Angelo Rossi este un arhitect in plina afirmare la Como, in Italia, insa drumul sau pana aici a fost unul anevoios, in special in copilarie.

Abandonat cand abia avea o jumatate de an, Dorin a trait pana la un an si jumatate intr-un orfelinat in Bucuresti. Destinul i-a zambit atunci cand un cuplu de italieni a decis sa faca pasul cel mare si sa-l adopte. De aici incep si primele sale amintiri, vagi de altfel. Un orfelinat plin cu copii tristi, foamete si frig. Si durere. Toate acestea au devenit insa amintire din momentul in care a fost luat si dus la Milano de parintii sai adoptivi.

"M-am nascut in Bucuresti, dar cand aveam 6 luni am fost abandonat de mama si am ajuns la un orfelinat in localitatea Vidra. Mama era romanca si era alba, tata era de culoare, dar nu m-a recunoscut dupa nastere, asa ca in dreptul sau nu a aparut nicio cetatenie. Nu-mi aduc aminte mare lucru despre Vidra si copilaria mea dinainte de a ajunge in Italia, poate doar fragmente de amintiri. Acum stiu insa ca e un loc rustic, cel putin din ce am putut vedea de curand folosind Street View de la Google", a spus tanarul.

Nu stie prea multe despre tara sa de origine, iar putinele lucruri pe care le stie i-au fost povestite de parintii sai adoptivi. Asa a aflat povestea trista a unui Bucuresti sarac, cu oameni imbracati in haine ponosite si privind in jos, parca fara speranta.

"Mama mi-a povestit ca atunci cand au venit sa ma duca in Italia, au stat mai multe zile la un hotel din centrul Bucurestiului. Insa saracia era atat de mare incat ospatarul le-a spus ca in bucataria restaurantului nu mai exista nimic de mancare. In Romania acelor ani era greu sa gasesti ceva sa pui pe masa, era o saracie lucie", povesteste el.

Ajuns in Italia, viata lui a luat o turnura fericita. Parintii adoptivi i-au acordat toate afectiunea de care avea nevoie, iar in curand a reusit sa lase in urma crampeiele de amintiri triste din Romania. Iar anii de liceu au fost nemaipomeniti pentru el. A facut liceul la Como, iar ulterior a fost admis la Institutul Politehnic din Milano, pe care l-a absolvit cu brio.

A iesit din cosmar ca sa-si traiasca cel mai frumos vis

Logic, Dorin a pierdut aproape orice legatura cu Romania, tara in care s-a nascut, dar si in care s-a consumat drama abandonarii sale. Si nici nu ar prea avea motive sa dea timpul inapoi, cu atat mai mult cu cat nu mai stie nimic despre mama sa naturala, iar despre tatal sau nu a stiut niciodata nimic. Spune insa ca nu-i judeca, chiar daca nu poate sa-i inteleaga. Dupa atatia ani, nici nu mai are in plan sa faca un astfel de efort, inutil de altfel.

Singura sa legatura cu Romania il reprezinta o tanara romanca. Cei doi au devenit prieteni buni, iar pe langa faptul ca s-au nascut amandoi in Bucuresti mai au si un alt punct in comun. Ambii au fost abandonati in acelasi orfelinat si au fost infiati cam in acelasi timp de doua familii italiene.

Arc peste timp, ei s-au regasit in Italia, la Como, iar uneori mai vorbesc despre tara in care s-au nascut si se intreaba cum ar fi fost daca n-ar fi fost abandonati de familiile lor si daca ar fi primit o sansa. Nu-i da numele ca sa o menajeze, dar spune ca este poate cea mai buna prietena a sa. "Cu ea am mai stat si am mai vorbit despre Romania si despre trecutul nostru. Sunt lucruri care cumva ne leaga si ne unesc, suferinta initiala, dar si sansa pe care viata ne-a oferit-o totusi, cand am fost adoptati si am avut astfel norocul sa crestem in familii care ne-au iubit si ne-au ocrotit", mai spune el.

Intr-o zi, poate ei isi vor infrunta trecutul si vor vizita Bucurestiul. Il vor vedea probabil cu alti ochi si vor descoperi o lume diferita de cea in care au trait primii ani din viata si un adevarat cosmar.

Româncă ucisă în Italia de bărbatul pe care îl îngrijea. Bătrânul s-a sinucis după ce a împușcat-o VIDEO

O româncă de 57 de ani a fost ucisă în Italia de bătrânul pe care îl îngrijea și cu care avea și o relație amoroasă. Femeia a fost împușcată atunci când a decis să-l părăsească...

Datoria publică a Italiei a depășit 3.000 de miliarde euro, de opt ori PIB-ul României. Economia acestei țări este esențială pentru supraviețuirea zonei euro

Datoria publică a Italiei a continuat să crească în luna noiembrie a anului trecut, când a trecut de 3.000 de miliarde euro și a stabilit un nou maxim istoric, a anunțat miercuri Banca...