Ziare.com

Unul dintre cei doi romani infectati cu tulpina africana: "Mi-am dorit mai mult decat orice sa ma vaccinez"

de Vlad Iacob
Vineri, 05 Martie 2021, ora 16:55

   

Unul dintre cei doi romani infectati cu tulpina africana: "Mi-am dorit mai mult decat orice sa ma vaccinez"
Fosta prezentatoare de la Realitatea TV si Digi 24, Liana Alexandru, este unul dintre cei doi pacienti cu COVID-19 in cazul carora s-a stabilit ca au fost infectati cu tulpina sud-africana a noului coronavirus.

Jurnalista a povestit aventurile prin care a fost nevoita sa treaca in ultimul timp, inainte de a afla ca este infectata cu SARS-CoV-2 si culminand cu problemele de cand primul ei test a fost pozitiv. Liana Alexandra a relatat intreaga aventura pe Facebook si a tinut sa le multumeasca voluntarilor de la Impact Hub, care au ajutat-o, dar si medicului ei de familie.

CITESTE SI: La ce interval dupa imbolnavirea de COVID-19 este indicata vaccinarea: "Ar trebui facuta dupa ce a iesit din convalescenta"


Ea a vorbit si despre birocratia cu care s-a confruntat si despre problemele intampinate pe parcurs, cand testul ei a fost incurcat cu al altei persoane.




"O luna de Covid, incurcaturi si descoperirea tulpinii sud-africane
Aceasta istorisire este o reverenta facuta #voluntarilorDSP care au ajutat statul sa faca fata unei crize sanitare fara precedent. Am inceput prin a fi unul dintre voluntari si am incheiat experienta avand nevoie de ajutorul lor.

Mi-am dorit mai mult decat orice sa ma vaccinez. As fi fost si printre categoriile prioritare daca statul si-ar fi updatat sistemul cu datele pacientilor investigati la privat. As fi reusit chiar si cu o adeverinta de la medicul de familie, daca programarile nu ar fi fost o vreme suspendate. Si, in fine, poate as fi reusit sa ma inscriu pe o lista de asteptare ca sa fac o doza ramasa dintr-un pachet deja desfacut, daca asta ar fi fost o procedura prevazuta de legislatie. Dar, in loc sa ma fi imunizat, m-am infectat. Si, la un an de la debutul pandemiei, am intrat pe lista pacientilor bolnavi de Covid 19.

Cand am lucrat la DSP ca voluntar, obisnuiam sa le spun oamenilor sa nu iasa din carantina cu niciun chip si sa-si monitorizeze starea de sanatate chiar daca se simt bine. Nu doar pentru ca Politia face verificari si da amenzi, ci si pentru ca un contact poate fi purtator asimptomatic, riscand sa se imbolnaveasca si in ultima zi. Acesta avea sa fie si cazul meu.

Eram in a 13-a zi de carantina cand am facut febra. Avand un sindrom genetic descoperit in pandemie, am stat toata perioada cu sabia lui Damocles deasupra capului si ma bucuram ca voi iesi teafara din incercarea asta. In primele zile de carantina, eu si copilul avusesem un pic rosu-n gat, eu, un usor disconfort digestiv, iar copilul, niste dureri musculare. Atat.

Fara vreo nevoie de tratament. Banuiam ca am facut amandoua o forma aproape asimptomatica si aveam de gand sa ne testam mai tarziu anticorpii. Dar, in a 13-a zi, m-a cuprins inca de dimineata o stare de oboseala care s-a transformat dupa-amiaza in febra, mialgii si dureri in gat. Aveam in casa cateva teste rapide pentru astfel de suspiciuni, care iesisera mereu negative. De data asta, testul a iesit pozitiv.

Prima data, am luat legatura cu medicul curant si cu medicul de familie ca sa ma sfatuiesc ce pot sa iau, paracetamolul fiind exclus in cazul meu. Apoi, am sunat la Ambulanta. Am cerut testare si pentru mine si pentru copil, convinsa ca era imposibil ca fetita sa nu fi luat virusul.

Salvarea a venit a doua zi, cu doi ambulantieri, un el si o ea foarte tineri. M-am uitat la acesti pazitori albi, voiajori prin focare domestice de Covid, si am sperat ca macar ei sa fie vaccinati. Sistemul, complicat in mod inutil, ii supraexpune pe acesti oameni. Ii transforma din salvatori in posibile victime, punandu-i ca pe niste contopisti sa stea-n picioare ori pe la mesele bolnavilor in interioare infectate, completand acte peste acte si peste acorduri, fara ca, la final, sa le poata oferi pacientilor dovada testului si fara ca bolnavii sa aiba vreo legatura cu propria proba.

Situatia asta e nefericita si absurda de ambele parti, nu-i de mirare ca ambulantierului meu i-a sarit tandara cand l-am intrebat ce fac daca se incurca probele. Mi-a zis ca asa ceva nu se poate intampla. Ei bine, s-a-ntamplat.

La DSP, voluntarii facusera o procedura speciala pentru cei care nu-si primisera rezultatul. Erau cazuri nenumarate si oamenii sunau innebuniti ca nu stiau daca sunt infectati sau nu. Unora le treceau simptomele si rezultatele tot nu veneau. Altora le veneau rezultatele lor, dar ale copiilor sau ale altor membri ai familiei testati la aceeasi data, la aceeasi ora, in acelasi loc, nu.

Explicatia e ca problele se pun la gramada in saci, se iau cu mana din gramada si se trimit care incotro, la laboratoare de stat sau private. Nu stii ca pacient unde-ti ajunge proba, astepti sa primesti un sms. Dar daca in acest lant uman, un singur om comite o eroare, greseste o cifra, o litera sau orice fel de semn, poti astepta rezultatul mult si bine, DSP e nevoit sa faca o ancheta.

Cand ambulantierul meu a aflat ca avusesem de-a face cu astfel de incurcaturi ca voluntar DSP, mi-a spus iritat: "Care DSP? Care nu raspunde cu orele la telefon?" Apoi, m-a intrebat ce simptome are copilul. "Se simte bine acum", i-am spus. "Pai, si dac-ati lucrat la DSP, mi-a replicat el deontologic, nu stiati ca nu testam fara simptome?" Aveam sa aflu ca si copilul era pozitiv. Dar, am aflat asta dupa ce, la randul meu, am facut o investigatie, mai intai pe cont propriu, apoi cu ajutorul voluntarilor de la Directia de Sanatate Publica.

A doua zi pe seara a venit un rezultat. Am primit un email de la o adresa medicala, am deschis si am citit mare in buletinul de analize: POZITIV. In stanga, erau un nume de barbat si un cod numeric al unui cetatean nascut in anii '50. Prenumele era SEAN, iar numele era cat se poate de romanesc, o combinatie stranie si neverosimila. Nu aveam, deci, rezultatul meu ori al copilului. Primisem, in schimb, buletinul unui domn cu nume ciudat care nu stia ca e infectat si care ar fi putut sa fie, ca si mine, in posesia unor rezultate ce nu-i apartineau.

Era tarziu, nu mai aveam unde sa sun, asa ca m-am apucat sa explorez retelele sociale in cautarea acestui om, cu stresul unui bolnav care are simptome clare de Covid. Toate verificarile ma conduceau spre cetateni americani, lucru putin probabil avand in vedere codul sau numeric personal. Nascut in Bucuresti, testat cu Ambulanta de Covid tot in Bucuresti. Mi-a dat prin cap ca, la intocmirea de mana a documentatiei in conditiile de care pomeneam, cineva a scris in graba o litera si poate ca pe om nu-l cheama SEAN, ci JEAN, asa ca am reluat cercetarile sub acest prenume.

Am gasit un domn, unul singur care scria pe FB ca locuieste in Bucuresti si m-am gandit sa-l verific in registrul electoral daca are sectia de votare in acelasi cartier trecut pe FB. Coincidea. I-am dat add si i-am trimis un mesaj, cu o probabilitate mica sa-l vada fara sa fim prieteni. Totusi, am incercat. Un om in varsta are COVID si nu stie asta, m-am gandit. Poate va iesi din casa maine dimineata sau poate i se face rau si nu are nici macar o analiza drept dovada.

De unde cunoaste Ambulanta rezultatul daca probele sunt luate aleatoriu din gramada si impartite la zeci de laboratoare prin Bucuresti? Stiam de la DSP ca legatura Ambulantei cu probele se pierde odata ce acestea ajung in laboratoare si ca nu exista decat un singur sens al comunicarii. De la laborator la pacient. M-am framantat toata seara unde s-a produs incurcatura si-am adormit cautand solutii.

A doua zi dimineata, am primit alerta pe sms sa stau acasa ca sunt pozitiv. Eram oficial pacientul SEAN. Coronaforms mi-a trimis in concordanta cu eroarea din sistem un email si inca un mesaj pe mobil, iar mai tarziu avea sa ma sune si DSP-ul ca sa faca ancheta in cazul pacientului SEAN. Inainte de asta, insa, am inceput sa fac si eu ancheta la laborator.
Am sunat institutia medicala privata care prelucrase proba domnului si am expus situatia.

Lucrand cu pacienti preluati din sistemul de stat, operatoarea mi-a comunicat ca nu ma poate ajuta, pentru ca nu i se permite sa ofere date. I-am spus ca acel sistem contine o eroare de vreme ce mi-a trimis rezultatul altui pacient, prin urmare un om trebuia sa indrepte greseala. Operatoarea vedea in sistem ca in dreptul acelui pacient e trecut numarul de pe care eu sunam, dar continua sa insiste ca nu e vina ei si nu are ce sa faca. In plus, chiar daca eu figuram in aceeasi baza de date ca avand rezultatul testului Covid gata, nu mi-l putea comunica in baza CNP-ului. Trebuia sa astept calea oficiala, conform procedurii. Dar la mine, calea oficiala era, acum, conectata la identitatea domnului Sean.


''Imi pare rau, imi spunea, trebuie sa ma intelegeti ca nu e vina mea, acesta e sistemul, asa e procedura, asta e fisa postului." "Dar dincolo de sistem, aveti o constiinta civica, stimata doamna", i-am zis. "Daca eroarea s-a produs la dumnevoastra sau la Ambulanta, nici nu conteaza, important e sa fie reparata. Trebuie sa faceti un efort minim de umanitate, un gest de civism, e o chestiune morala, dincolo de fisa postului... Vorbim de trei pacienti dintre care unul cu varsta vulnerabila la Covid." Mai tarziu, m-a sunat un sef de laborator. Dar asta, dupa ce am depus sesizare la DSP.

Cand am sunat la Directia de Sanatate Publica sa reclam incurcatura nu mi-a raspuns nimeni. Abia cand au intrat in tura voluntarii de la Impact Hub, mi-a raspuns un coleg: "Buna, sunt Sorin, voluntar DSP, cu ce va pot ajuta?" Omul mi-a ascultat cu mult calm situatia, apoi, cand i-am rostit datele mele de identificare a ramas fara grai: "Nu pot sa cred ca esti chiar tu, ca ti s-a intamplat asa ceva tocmai tie..."

Sorin a intocmai rapid doua sesizari de raspuns la testare pe numele meu si al copilului, a luat datele laboratorului care-mi trimisese emailul gresit si m-a asigurat ca aveam sa primesc raspuns curand. Asa a fost.

In scurta vreme, am fost sunata de la laboratorul privat de o terta persoana, am expus iarasi incurcatura si am insistat sa faca o cercetare cu banuiala ca s-au sucit adresele intre ele, la laborator ori la Ambulanta. I-am exprimat persoanei probabilitatea de a se fi facut o eroare si in redactarea prenumelui acelui pacient. "Aici, dati-mi voie sa va contrazic." mi-a spus persoana. Numele acesta poate sa existe." Nu, nu exista... Ii gresisera omului nu doar numarul de telefon, nu doar adresa de email la care continuam sa primesc datele lui medicale. Ii gresisera si numele. Dupa cum am banuit, il chema JEAN.

Am aflat asta de la medicul sau de familie care a fost alertat de DSP. "Sunt medicul de familie al domnul Jean... " "Buna ziua. Ce bine ca m-ati sunat!" Am povestit nu mai stiu a cata oara ce s-a-ntamplat si a fost o mangaiere sa aud la capatul celalalt al firului un om, nu o persoana din sistem. Mi-a spus ca se mai facusera incurcaturi, dar ca asta nu. M-am bucurat ca exista o cale omeneasca pentru ca rezultatul sa ajunga in sfarsit la pacientul caruia ii apartinea si i-am spus ca eu inca le astept pe ale mele.

"E straniu ca laboratorul nu a vrut sa va dea rezultatul. Eu pot ca doctor sa-l aflu, mi-a spus, desi nu sunt medicul dumneavoastra." Nu l-am aflat de la domnia sa, dar cel putin mi-a aratat ca e om. A sunat mai tarziu sa ma-ntrebe daca stiam, daca ma anuntase intre timp DSP-ul. Stiam. Am intrebat-o daca a aflat si domnul Jean. Aflase si el.

DSP-ul mi-a rezolvat sesizarea depusa de colegul meu voluntar intr-o ora. Eram pozitiva. La fel si copilul, desi operatoarea de la laboratorul privat nu gasise proba aceasta in sistem dupa CNP-ul copilului. O jumatate de zi au curs mesajele pe telefon si pe email. Mi-a scris Coronaforms, m-au sunat de la anchete de cateva ori. O doamna, tot voluntar DSP, si-a cerut scuze ca m-a deranjat pentru pacientul Jean si, ca sa nu fiu suparata, a promis ca revine pana la finalul turei sale cu rezultatul in cazul copilului pe care laboratorul nu-l identifica.

S-a tinut de cuvant. Mi-a trimis si laboratorul tot ce trebuia. Abia a doua zi.
M-am framantat mult la grozavia acestei incurcaturi inutile. Ce asteptare teribila pentru un bolnav, ce riscuri pentru un pacient grav, cate frici, ce risipa de resurse ale statului si energie umana pentru a dezlega lucruri care n-ar trebui nicicand incurcate! Institutiile medicale private sau societatile comerciale printeaza, de pilda, miliarde de coduri de bare zilnic.

Statul nu e-n stare sa ofere pacientului printr-o procedura similara un cod unic de proba pentru ca, impreuna cu CNP-ul, sa-si poata verifica singur rezultatul pe un site ori intr-o aplicatie banala in care toate institutiile sa verse date: Ambulanta, laboratoare, DSP. Ar scuti o lume-ntreaga de efort, iar DSP-ul poate nici nu ar avea nevoie de alti oameni. Doar ca statul nu e-n stare sa vada si sa rezolve lucrurile simplu. Si, in loc sa-si puna ochelari ca sa-si corecteze perspectiva, se leaga singur de maini si de picioare, lasand cetatenii sa se-mpiedice in nebanuitele lui infirmitati.

Astazi, cand public aceasta poveste, e ultima zi de izolare. Am stat in total o luna pe calendar inchisa-n casa. Copilul a fost bine. Dar eu am avut febra, frisoane, dureri in gat, dureri de stomac, de organe interne, de oase, de dinti, de ochi, mi-am pierdut mirosul si am trait stari de epuizare pe care nu le pot compara cu nimic. Zile intregi nu m-am dat jos din pat, scufundata in agonie si gandindu-ma ca, daca acesta e finalul, atunci nu i te poti opune.

In dimineata asta, un angajat DSP mi-a telefonat iar sa faca o alta ancheta epidemiologica, pentru ca, in cazul meu, a fost depistata tulpina B1351. Tulpina sud-africana. Am fost contact direct al sotului meu care a facut o forma cu spitalizare de o saptamana. Nu stie de unde a luat virusul. Toti suntem acum bine. Eu n-am avut, dar daca aveti posibilitatea, vaccinati-va. Macar aici, statul acesta impiedicat nu a dat gres.


Tin sa le multumesc din toata inima medicului meu de familie care m-a sunat zilnic sa ma intrebe cum ma simt, medicului curant si doctorilor de la Spitalul Ponderas care mi-au raspuns prompt la apeluri si s-au asigurat ca sunt bine. De asemenea, bunicilor, prietenilor si vecinilor care ne-au ajutat in toata aceasta perioada cu medicamente, mancare, cumparaturi, flori si vorbe bune.

Dar, mai ales, voluntarilor de la Geeks for Democracy si partenerilor de la Impact Hub Bucharest, fara de care si eu, ca pacient, as fi putut ramane in capcana incurcaturilor statului, asemenea tuturor bolnavilor care sunau disperati la inceputul voluntariatului nostru.

Datorita eforturilor depuse de cei de la Geeks au putut fi vazute erorile din sistem si am inteles ca, pentru a le corecta, de cele mai multe ori, nu e nevoie decat de vointa si un strop de umanitate", a scris Liana Alexandru pe Facebook.


CITESTE SI:

Urmareste Ziare.com pe Facebook  si pe Instagram  Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.
Sursa: Ziare.com

Articol citit de 4875 ori

Urmareste Ziare.com pe

Urmareste stirile Ziare.com pe Facebook
3 comentarii
Ordoneaza comentariile:Standard |Calitate |Numar Voturi |Recente

E de bine

Sa vedem partea plina a paharului, de acum s-a imunizat.

 

Lasa ca a imunizat-o Turcescu cand o ciupea de...

dos! Doamna a fost reporter la Realitatea (sub Turcescu) si DIGI24.

tulpina africana a virusului chinezesc

de unde-a prins-o ?

am racit de Sarbatori, spalandu-ma pe cap si umbland mai lejer prin casa, apoi iesind la cumparaturi imbracat mai gros, si pe jos, am racit baban
am fost scos cu covid evident

nu mi-au spus de unde si cand
pe socru meu l-au izolat si l-au ingropat, el avand alte afectiuni care nu i-au interesat pe cei "din linia intai"

ajunge circul asta

 

Platforma pentru solutionarea online a litigiilor