Povestea fascinantă a românului expert în microbiologie care a păcălit Securitatea. A fost decorat de regina Angliei: „Nu mi-a venit să cred când am deschis cutia poștală”

Vania Atudorei, un renumit microbiolog român din Canada, a ajuns să fie premiat de regina Marii Britanii şi de premierul Franţei. De-a lungul timpului, a ocupat funcții importante în Canada și Elveția, după ce a fugit din România în timpul regimului comunist.

Cunoscut în special în Canada, dar și în Europa de Vest și într-o bună parte a Africii, Vania Atudorei este absolvent al Universității de Medicină din Iași, iar timp de mai mulți ani a condus laboratorul de microbiologie al fabricii de medicamente Terapia, la Cluj.

La sfârșitul anilor 80, expertul a fugit în Elveția, după câteva episoade de conflict cu Securitatea, iar ulterior s-a stabilit în Canada, unde a devenit o somitate. De-a lungul anilor a ocupat funcții importante, iar o bună perioadă de timp a fost expert international al ONU și Băncii Mondiale pentru țări din Africa.

În prezent, românul conduce departamentul de control al calității și de anchete la Eurofins, o multinațională cu zeci de mii de angajați, prezentă pe aproape toate continentele, în 45 de țări.

Ziare.com: Cum ați ajuns să fiți atras de biologie și ce anume v-a determinat, odată ajuns pe băncile facultății, să vă specializați în microbiologie?

Vania Atudorei: Mama mea a lucrat toată viața în domeniul sănătății publice, la Sanepid, așa cum se numea atunci în anii '60. Copil fiind mergeam la ea la serviciu și în laboratoare și vedeam animale de experimente, microscoape, microbi, seringi, eprubete, pipete, un adevărat univers. O lume care m-a fascinat de mic, iar când am început studiul Biologiei în clasa a V-a am știut imediat că asta voi face în viață.

Îi aduceam acasă mamei broaște, șopârle, șerpi, păsări, aveam acvariu, creșteam iepuri, și făceam experimente pe ele. În plus mama îmi aducea multe cărți de medicină, microbiologie, igienă, și astfel mi-a inoculat "microbul". Țin minte că în liceu am predat timp de o lună la clasele XI și XII după ce profesoara de Biologie se îmbolnăvise, iar eu am înlocuit-o. Eu însumi eram elev în clasa a XII-a la Liceul "Laurian", din Botoșani. Câtă deschidere în anii '70! Chiar stau și mă întreb astăzi câți directori de licee și câți profesori ar avea încredere să-i ofere unui elev ocazia de a preda. În facultate, la Universitatea din Iași, am avut două cursuri de Microbiologie. La Iași Microbiologia industrială era puternică deoarece exista acolo Fabrică de Antibiotice.

Dar nu ați rămas acolo.

Nu, iar ulterior, după ce am terminat facultatea am lucrat 11 ani la Cluj la Uzina de Medicamente Terapia unde am fost șeful laboratorului de Microbiologie, dar colaboram și cu medici de la Spitale Universitare din Cluj, în Pediatrie și Dermatologie și astfel obținusem trei brevete de invenții.

Însă nu ați avut o perioadă neapărat liniștită din cauza conflictului cu Securitate. De la ce a început totul?

De fapt, primele probleme cu Securitatea le-am avut încă de la Iași. S-a întâmplat când eram student, în anii 4 și 5. Atunci am fost arestat de maiorul Sofronie într-un cămin studențesc din complexul Tudor Vladimirescu din Iași. Organizasem o manifestație studențească, am deranjat și am fost arestat, dar am fost eliberat prin intervenția decanului Facultății de Biologie prof. univ. dr. Corneliu Zolyneak.

Dar conflictul cu securiștii nu s-a oprit aici. Ce s-a întâmplat în continuare?

Eu terminasem cu diplomă de merit facultatea și am luat post la Cluj la fabrica de medicamente. La scurt timp am fost invitat într-un birou de securistul care se ocupa de fabrică, iar el a ținut să mă avertizeze că știe cine sunt și că va fi cu ochii pe mine. Și problemele au continuat. Când am făcut o cerere de pașaport în anii '80 de la Cluj mi s-a dat un aviz negativ.

Eram cunoscut la Cluj deoarece făceam meditații cu mulți elevi, dădeam ore și la Liceul de Științele Naturii, făceam emisiuni la Radio Cluj, prezentam și organizam spectacole la Opera Română, conferințe la Casa Armatei, prezentam spectacole ale ansamblurilor folclorice și festivaluri. Dar am reușit cu pile la București să obțin pașaportul în vara anului 1989. Perioada mea profesională la Cluj a fost cea mai frumoasă perioada din viață mea. Aveam șansă să locuiesc și să muncesc într-un oraș mare, universitar, civilizat, occidental, cu o cultură fenomenală, cu oameni absolut minunați care mi-au deschis toate porțile. Și de altfel ulterior am și adus Ansamblul folcloric Românașul din Cluj în Elveția, iar Ansamblul Someșul-Napoca l-am adus în Canada. Eu profesional și cultural sunt un produs al Clujului, orașul meu de domiciliu de unde am mereu și pașaportul românesc.

Miracolul elvețian

Cum ați reușit să plecați din țară și care a fost drumul dumneavoastră spre libertate?

Un prieten inginer chimist, Șerban Popa, m-a ajutat și mi-a făcut niște microfilme cu diplomele mele. Șerban, care era un tip foarte deștept și căruia îi botezasem băiețelul a înțeles ce vreau să fac și mi-a făcut acele filmulețe. Iar când am ajuns la frontieră le-am ascuns în cravată. Am trecut frontiera în ziua de 23 august 1989 pe la Satu-Mare. Nu m-am oprit decât în Elveția, la Berna. Acolo era Pavel, fiul lui Tudor Jarda, directorul Operei Române din Cluj, fugit de mai mulți ani în Elveția. El m-a ajutat.

A fost greu, ați avut emoții?

Cel mai dificil moment a fost când am plecat din România în necunoscut cu o valiză în care aveam un volum de versuri de Eminescu, discurile cu Maria Tănase și diapozitive cu mănăstirile din Nordul Moldovei. Înainte de a părăsi țara am fost și la cimitirul Belu la mormintele lor.

Cu cariera nu mi-am făcut mari probleme deoarece știam că am o profesie aflată la mare căutare și apreciată practic în orice țară din lume m-aș duce. Și așa a și fost, nu am avut niciun fel de probleme în cele două țări de adopție, amândouă model de frumusețe, de federalism și de democrație, Elveția și Canada.

Cât timp ați rămas în Elveția și cum au fost acei ani?

În Elveția am stat și am lucrat 3 ani de zile. A fost o perioadă de vis, parcă nici măcar nu eram refugiat. Elvețienii mi-au acordat toată încrederea, m-au apreciat, mi-au oferit prietenie și sprijin. Am locuit în Elveția franceză inițial la Geneva timp de 6 luni și apoi în nordul Elveției, în cantonul Jura. În acest timp eu am făcut emisiuni la Radio RSR – la Geneva, vorbeam la Europa Liberă, mergeam la ONU. Tot atunci am fost admis la doctorat în Microbiologie la Universitatea din Geneva la prof. Gilbert Turian și Michel Aragno.

Totodată, participam la congrese internaționale la Institutul Pasteur în Franța, unde am reprezentat Elveția. Practic, eram singurul refugiat din istoria Elveției care lucra în administrația guvernamentală științifică a unui canton - Jura și căruia i se dăduse un pașaport elvețian provizoriu ca să meargă la un congres internațional. Și în acei ani eram membru al Societății de Microbiologie din Franța- SMF.

Laboratorul în care eu lucram era în munți, într-un oraș medieval - Saint-Ursanne, pe valea râului Doubs. În față erau 4 lacuri cu păstrăvi, era un cadru natural superb și analizam apele din tot cantonul, deci era o răspundere de sănătate publică. Acolo am citit cartea generalului Ion Pacepa, despre regimul Ceaușescu, "Orizonturi roșii", și mă trezeam noaptea agitat prin somn și aveam coșmaruri că am fost obligat și m-am întors în România comunistă.

Canada, a doua patrie adoptivă

Și totuși, ați plecat din Elveția și v-ați stabilit în Canada. Ce a contat în această alegere?

Elveția este o țară protecționistă cu legi severe care descurajează imigrația. Cetățenia se acordă numai după 15 ani. Eu aveam sete de libertate, iar Canada era țara care acorda cel mai repede cetățenie, după numai 3 ani. Cu un pașaport canadian nu ai nevoie de vize în majoritatea țărilor lumii. Altfel duceam o viață confortabilă acolo, eram foarte bine și în Elveția. Devenisem director adjunct de laborator la un spital și eram plătit bine, însă era cumva o nesiguranță și instabilitate, deoarece refugiații aveau numai contracte de muncă pe termen determinat.

Odată ajuns Elveția și în Canada ați urmat o serie de specializări. Despre ce este vorba?

A fost un masterat la Universitatea Laval, Facultatea de Farmacie, precum și doctorat în microbiologie tot la Laval și Geneva. Cum plecasem din Elveția în Canada a trebuit să fac o nouă cerere de admitere la doctorat.

În Elveția studiasem bacteriile implicate în poluarea apelor, coliformi și enterococi, în colaborare cu iluștri microbiologi de la Institutul Pasteur din Paris, în special cu doamna Théa Horaud (Horodniceanu) care mi-a trimis multe articole valoroase. Aceasta mi-a permis să descopăr o nouă metodă de analiză a apelor care a fost publicată la Zurich în Revista elvețiană a apelor în 1992.

În Canada am studiat bacteriile implicate în cariile dentare și cele producătoare de antibiotice - mutacine, în departamentul de Ecologie microbiană a profesorului Marc Lavoie. Am preferat însă ulterior Microbiologia industrială farmaceutică, și predarea la nivel colegial și universitar, și nu cercetarea deoarece în cercetare trebuie în fiecare an să cerșești subvenții și să ai contracte.

Expert internațional al ONU și al Băncii Mondiale

Cum ați ajuns să lucrați ulterior inclusiv în Africa?

Am fost solicitat să predau cursuri de Igienă și Microbiologie alimentară la Universitatea Guelph, în provincia Ontario, unde am rămas șase ani. Ei aveau și contracte în Africa de Vest, francofonă, în țări ca Maroc, Mauritania, Senegal etc.

Ulterior am ajuns expert internațional al ONU și Băncii Mondiale pentru țări din Africa – ACDI – Agenția Canadiană de Dezvoltare Internațională.

Ajuns în Africa, cei de acolo erau extraordinar de respectuoși și mă numeau domnul expert. Eram așteptat la avion cu covorul roșu și cu mașină oficială că să fiu condus la hotel. Știau că vin acolo că să îi ajut, să le dau cursuri și să le organizez laboratoare care să contribuie la industria lor agro-alimentară și la problemele de foamete. Astăzi în Mauritania pe malul fluviului Senegal în orașul Rosso există un Institut Agro-Alimentar - ISET unde eu am colaborat la fondarea lui. Iar dacă Marocul exportă astăzi produse agro-alimentare de calitate în Canada în parte mi se datorează și mie prin muncă mea de acolo împreună cu specialiștii de la Ministerul Agriculturii și de la Institutul Agronomic și Veterinar Hassan II din Rabat.

Apoi ați continuat în Canada, unde aveți o carieră impresionantă. Ce a urmat?

Vedeți, parcă se adeverește proverbul că "nimeni nu-i profet în țara lui". În Canada am 30 de ani de activitate profesională. Am lucrat la companiile Neopharm, Biopharm, Draxis Pharma sau Sterigen. Am rezolvat multe probleme în acest timp de calitate a medicamentelor, a produselor cosmetice și a produselor naturale, a alimentelor, probleme de contaminare, am format specialiști, am ținut cursuri în multe companii. Când întru într-o Farmacie și văd pe rafturi zeci și sute de produse care au trecut prin mâna mea și am semnat pentru ele, mă bucur că pot să contribui în felul meu la sănătatea publică.

Am contribuit chiar la calitatea apei potabile din vagoanele de tren din Canada și am fost solicitat la Tribunal ca și martor expert în litigii comerciale de calitate. Și am fost directorul unor companii importante, director de laboratoare.

Ce companie conduceți în prezent?

În prezent lucrez la Eurofins o companie care are 650 de laboratoare în 45 de țări ale lumii pe 5 continente și care are sediul social în Europa în Luxemburg. După ce am fost timp de 3 ani șef al departamentului de Microbiologie farmaceutică am fost numit responsabil de control al calității și de anchete, investigații, pe probleme de calitate, un fel de muncă de detectiv pentru a găsi și rezolva cauzele problemelor.

Decorat de două ori de regină

Ați avut și aveți o carieră impresionantă și nu întâmplător ați fost premiat chiar de regina Marii Britanii și de premierul Franței. Când ați primit aceste distincții și pentru ce anume v-au fost acordate?

Majestatea Sa, Regina Elisabeta a II-a a Angliei și a Canadei m-a decorat de fapt de două ori și în plus mi-a trimis și o scrisoare privată cu fotografia sa la aniversarea a 90 de ani de viață. Vă spun sincer, nu mi-a venit să cred când am deschis cutia poștală, iar ștampila poștei regale Royal Mail - Buckingham Palace de pe plic era chiar data 21 aprilie 2016, ziua ei de naștere. Interesant că scrisoarea avea antetul de la Windsor Castle, reședința preferată a Reginei.

Regina Angliei m-a decorat în anul 2012 cu ocazia Jubileului de Diamant al Majestății Sale - 60 de ani de la urcarea pe tron, pentru servicii deosebite aduse Canadei. Iar ulterior, în anul 2018, regina m-a premiat din nou pentru voluntariat excepțional menit să salveze vieți.

Primul Ministrul al Franței mi-a transmis felicitări prin Excelența Sa, Ambasadorul Franței în Canada și prin Consulul General al Franței din Montréal care m-au invitat la o recepție festivă de decernare a Medaliei, de fapt al Ordinului Palmes Académiques. Este cea mai veche medalie civilă din lume creată în anul 1808 de Napoleon Bonaparte și singura care mai există din timpul sau și care se acordă profesorilor eminenți, în număr limitat. Aceasta pentru contribuții aduse limbii, științei și culturii franceze și francofone, și pentru că am fost fondatorul primelor cursuri de fabricare a medicamentelor în limba franceză în Canada.

Atentate planificate în Elveția și Germania, anihilate de autorități. Mai mulți minori jihadiști au fost arestați

Trei presupuşi jihadişti în vârstă de 15, 16 şi 18 ani au fost arestaţi recent în Elveţia pentru posibile planificări de atentate, cazuri legate de anchete pe această temă deja în...

Averea secretă a lui Putin din „cel mai neutru” stat din lume, în pericol. „Portofelele“ liderului de la Kremlin din țara cantoanelor

Rusia președintelui Vladimir Putin a cerut în mod repetat crearea unei noi arhitecturi europene de securitate înainte de invazia pe scară largă a Ucrainei în februarie 2022. Moscova dorea...