Marea lectie a cazului olandez - Romanii, tinte de serviciu (II)

In principiu, Olanda n-ar fi trebuit sa aiba vreo problema cu faptul ca 25% din populatia sa isi are radacinile in imigratia recenta, daca aceste persoane s-ar fi integrat cu adevarat, adica sa fi ajuns "sa se simta olandezi". Dar nu s-a intamplat astfel.

Politicienii de stanga, "progresistii", "liberalii" etc. s-au preocupat, decenii in sir, doar de a aduce forta de munca ieftina, de pe unde au gasit, pentru a incadra joburile de care olandezii super-emancipati nici nu voiau sa auda, si a tine astfel in viata "statul social". Si unde puteau sa-i gaseasca, in anii aceia, cand Cortina de Fier le interzicea acesul in Europa de est? In Turcia, Maghreb, Orientul Mijlociu sau Antile.

Marea lectie a cazului olandez (partea I - Geneza)

Cu integrarea lor "culturala" nu si-a mai batut nimeni capul. Asa ca politicienii olandezi, ca de altfel si alti confrati de-ai lor occidentali, au inventat o lozinca - "multiculturalismul" - numai buna de folosit ca scuza pentru a baga capetele in nisip.

Astazi, sefii de stat sau de guvern din Franta, Germania si Marea Britanie ies public cu un aer smerit si anunta ca "multiculturalismul a murit". Sa-i fie tarana usoara! Mai corect ar fi fost insa sa le spuna concetatenilor lor ca "multiculturalismul" a fost de la inceput o mare minciuna si s-a nascut mort. Sinceritatea usor panicata (pe drept cuvant) a liderilor occidentali, dupa 50 de ani, nu rezolva insa cateva probleme urgente. Cine semneaza certificatul de deces? Si cine, si mai ales cum, duce "mortul" la groapa?

Cum si-au imaginat politicienii olandezi ca marocanii din Muntii Atlas sau turcii din satele Anatoliei, puternic impregnati de religie si traditii, vor fi "integrati" intr-o tara unde aproape nimeni nu mai crede in nimic transcendent si, mai mult decat atat, isi face si un punct de onoare din faptul ca detine primul loc in lume in ce priveste "tolerarea", acceptarea sociala, promovarea si dezincriminarea unor practici si comportamente care, in marea majoritate a statelor lumii, sunt considerate deviatii si infractiuni grave?

Adevaratul multiculturalism

Au crezut "liberalii" si "socialistii" olandezi ca-i vor transforma pe acesti imigranti sau pe descendentii lor, in calareti pe carele alegorice ale paradelor gay sau in apologeti ai libertinajului sexual fara limite? Daca da, atunci s-au inselat amarnic.

Adevaratul multiculturalism se poate obtine doar atunci cand nu se face caz de el, cand nu este folosit ca lozinca si pretext. Se poate obtine doar pe calea anevoioasa a virtutii si muncii, cu o singura Lege pentru toti si o piata cat mai libera de intruziunile politicului.

Acceptarea unor "specificitati culturale" dincolo de sfera strict privata, a filozofiei "categoriilor defavorizate", a aberatiilor socialiste de genul "stat asistential", "stat social" etc. sunt metode garantate de a "ucide" din fasa orice sansa pentru un multiculturalism real.

De aceea, SUA au reusit, in buna masura, experimentul multicultural din secolul 19 si inceputul secolului 20, iar Europa si-a ratat experimentul similar pe care il deruleaza din anii 1960.

SUA au devenit multiculturale prin politici de dreapta, iar Europa a ratat multiculturalismul prin politici de stanga sau prin false politici de dreapta. Nu rasa si religia sunt elementele esentiale care explica acest esec istoric, ci natura politicilor aplicate de elitele occidentale, printre care la loc de "frunte" se afla si cea olandeza.

Ce e de facut?

Astazi, Olanda a ajuns in punctul in care nu mai poate ignora rezultatele acestor politici. Este prima care a ajuns aici, dar alte state vest-europene o vor urma cat de curand.

Un sfert din populatia Olandei este "prinsa" intr-o situatie aparent fara iesire: nici nu poate, si probabil nici nu vrea, sa se repatrieze in tarile de origine, dar nici nu se poate integra in "modelul cultural" olandez, mult prea diferit de matricea lor fundamentala. Daca asculti pareri individuale, atat din cadrul minoritatii, cat si din cadrul majoritatii, nu poti decat sa le dai dreptate tuturor. Ambele parti au argumente pertinente, greu de combatut.

In Romania, o gluma sarcastica din perioada regimului comunist spunea ca "atunci cand toti au dreptate, sistemul e prost". Nimic mai adevarat pentru cazul Olandei de astazi. "Minoritarii" acumuleaza tot mai multa frustrare fata de tara de adoptie. "Majoritari" sunt disperati (si speriati) de situatia in care s-a ajuns. Multi emigreaza, fapt rareori amintit de presa occidentala. Sunt zecii de mii de plecari anuale definitive spre Canada, Australia sau Noua Zeelanda, majoritatea familii cu copii din clasa de mijloc, care acuza "insecuritatea" de pe strazile oraselor olandeze.

Care e legatura cu Romania

Se cuvine, in aceste zile marcate de esecul integrarii Romaniei in spatiul Schengen, sa punem lucrurile la locul lor. Aproape nimic din ceea ce nelinisteste puternic un segment important din populatia Olandei nu are legatura cu Romania. Nici in ce priveste geneza fenomenului, nici in ce priveste cazuistica - uneori jenanta pentru Bucuresti - acumulata dupa obtinerea de catre cetatenii romani a dreptului la libera circulatie in Europa.

Sentimentul de acuta insecuritate si de neincredere in viitorul lor, pe care il incearca multi olandezi astazi, si care ii face sa voteze cu un partid populist lipsit, de fapt, de solutii, nu se datoreaza cersetorilor, nici hotilor de buzunare, nici macar falsificatorilor de carduri bancare sau "pestilor" care ar putea fi originari din Romania. Cauzele sunt altele, acumulate timp de peste 40 de ani, cu mult inainte ca majoritatea romanilor sa fi putut visa la un pasaport.

"Cand iti vine randul, se schimba regulile", spune una dintre Legile lui Murphy. In mod trist, este valabila in cazul de fata. Cand, in sfarsit, regimul dictatorial s-a prabusit si romanii au putut pleca in Europa in numar mare, au ajuns, in multe tari, pe un teren deja minat.

In combinatie cu particularitatile de functionare a sistemelor politice din unele state, romanii (si Romania "lasata in urma") au devenit "tinte de serviciu".

CTP, după ce a văzut conferința lui Cătălin Cîrstoiu: ”I s-a mai rărit zâmbetul iliescoid...”

Candidatul PSD-PNL la Primăria Capitalei, medicul Cătălin Cîrstoiu a susținut vineri, 19 aprilie, o conferinţă de presă pentru a răspunde acuzaţiilor de incompatibilitate în condiţiile...

De ce Robert Negoiță nu poate fi candidatul coaliției la Primăria Capitalei. „Niciun primar de sector nu are mai multe șanse decât Piedone”

În contextul unei crize generate în alianța PSD-PNL, generată de zvonurile legate de o eventuală retragere a medicului Cătălin Cîrstoiu, primarul de la Sectorul 3, Robert Negoiță, s-a...