Cand ne-au topit inima, dar ne-au aprins sufletul - 4 ani de la Colectiv

Cu patru ani in urma, Romania si-a dat seama ca doarme. Am realizat brusc ca eram adanciti intr-o forma de trezire falsa, in care ne complacuseram la gandul ca nu mai pot exista cosmaruri decat in vise.

Eram adanciti in starea asta de cand ne inchipuiseram ca putem dormi linistiti dupa lunga noapte alba a unei jumatati de secol de comunism. Mai razbatea cate o farama de simt civic cand si cand, ca niste reverberatii ramase de la pasoptisti, mai gaseai cate un nebun cu chitara in mana sau cate un moment in care sa alegem raul cel mai mic.

In adormirea aceea profunda de valori si principii, de lupta si sentimente, ne-am lasat purtati pe scut pana cand resemnarea devenise mama si conformismul tata. Pana intr-o noapte luminata ca o antichitate de suflete, o noapte in care timpul a avut pofta de oameni si s-a decis sa mai stea.

Colectiv a venit ca o rafala care, in loc sa ne trezeasca din somn, ne-a aratat cat de reale sunt cosmarurile si cat fuseseram de naivi si de slabi. Colectiv a scos la iveala tot sangele rau din societatea romaneasca, cele mai naclaite cheaguri care se indreptau incet, dar sigur, spre inima.

Stiam cu totii monstruozitatea pe care impostura, coruptia, incompetenta si resemnarea si fuga le creasera, insa erau niste puncte negre care ne atingeau, dar parca nu eram convinsi ca ne domina. Insa cu 4 ani in urma ne-au murit copiii si parintii, fratii si prietenii, din cauza unui amestec de un absurd asurzitor de care fuseseram, intr-un fel, cu totii vinovati.

Atunci s-a desteptat ceva in noi. Si de la acel moment, reprizele noastre de somn nu au mai durat cat un veac de zambete de circ. Ne-am lasat pacaliti din nou, la un an distanta, cand ne-am pus din nou sacii la spinare si am vrut sa lasam implicarea pentru alte generatii.

Insa lumina incarcata de durere pe care o aprinsesera sufletele alea frumoase de la Colectiv nu ne-a lasat sa ne indepartam prea tare. Tot ce a urmat dupa: aparitia ideii de coruptie care poate ucide; rezistenta de gheata din ianuarie-februarie 2017 si lupta pentru justitie cu lumina in mana; "Fara penali in functii publice!"; 10 august 2018; respingerea categorica a unui referendum care se folosea de familie pentru a adanci niste falii sociale in beneficiul factorilor politici; mobilizarea superba la vot de la alegerile europarlamentare - toate au prins radacini din inimile celor morti la Colectiv.

Dar nu, nu ai dreptul sa zambesti! Pentru ca a venit august 2019 si ne-a aratat ce monstri traiesc inca printre noi, si nu doar in Caracal! Si pentru ca fariseii ranjesc nestingheriti din Parlament si din prime-time-ul public romanesc!

Si pentru ca abia acum primim semnale audio-video cu plinul de pustiu de oameni de la Colectiv, cu golul acela uman de nu-l suporta nici pamantul!

Noi nu mai avem niciun drept in fata inimilor de la Colectiv! Nici a celor care au murit in 1989 pentru ca monstrii sa isi schimbe hainele si sa rada mai departe! Nici a celor care s-au imputinat prin puscariile comuniste pentru ca au vrut sa transmita mai departe ideea de a gandi!

De cate ori intoarcem spatele sau inchidem ochii, ei mai mor o data!

Tragedia timpurilor noastre nu e ca s-a intamplat, ci ca exista inca pericolul sa fi trecut pe langa noi, ca ne-am umplut atat de tare incat am ajuns intocmai ca un iaz ce se vrea secatuit inainte de vreme. Nu mai e doliul cuiva, nu e doliul tuturor, nu e doliul nimanui. E jale... o jale seaca si muta, o jale care se teme ea insasi de uitare, o jale de tunete strafulgerate in zadar.

E jalea timpului si a vremii, a colbului si a pamantului, a suflului si a aerului ce doare... E durerea sfasietoare a fricii de moarte in zadar si de niciun nou inceput. Dincolo de voalul fierbinte al vietii, suflul uitarii doare mai rau decat moartea...

Azi e inca prea putin altfel. Zaresti orice si, totusi, nu poti vedea decat praf si pulbere de stele in funinginea muta. Si-atunci te intorci... si plangi. Cina nu mai este gata in asta seara, copile... Astazi, povestile se infrupta din oameni. Timpul plange, iar orchestra inca arde printre randuri...

Iti mai vine sa te scufunzi in somn?

Mihai Sandu este consilier parlamentar cu o experienta de peste 6 ani in administratia publica centrala si expert pe relatii externe al USR. Purtator de cuvant al USR Prahova.

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.

Ciolacu este sigur de victoria lui Firea la Capitală: ”Va câștiga şi cu Piedone, şi fără Piedone”

Indiferent dacă Cristian Popescu Piedone se va retrage sau nu din cursa electorală, Gabriela Firea va fi noul primar al Capitalei, este convins Marcel Ciolacu. Premierul a precizat miercuri,...

Ciolacu susține că nu există riscul ruperii coaliției: ”Ce voiaţi? Să stau la televizor să spun: "m-am gândit eu că e mai bun Piedone"?”

Marcel Ciolacu nu crede că decizia privind candidaturile separate la Primăria generală a Capitalei va afecta în vreun fel coaliția formată din PSD şi PNL. El susţine că membrii alianţei...