Incendiul institutiilor ciuruite: unde ati fost, unde sunteti?

Vorbind despre persoane cu calitati oficiale, singurii care cred ca s-au comportat cu adevarat impecabil, eroic, in cazul grozaviei de la Clubul Colectiv sunt medicii, asistentele, infirmierele, brancardierii, soferii de ambulanta.

Corpul medical, in sens larg, a dat o proba de autentic eroism contemporan unei societati care si-a facut un sport national din anatemizarea si culpabilizarea lor la gramada.

Dar ei nu au reactionat institutional, ci individual. Au venit din proprie initiativa, fiecare cum a putut, cu ce a putut, pe banii lor si fara sa-si puna problema recompensei.

Directorul Spitalului Universitar, dr. Catalin Cirstoiu, spunea ca in foarte scurt timp de la producerea tragediei, in miezul unei nopti de weekend, spitalul arata ca intr-o luni dimineata, cu toata lumea la serviciu. Asa a fost peste tot.

In schimb, sistemul sanitar si-a aratat limitele intr-un mod mai mult decat ingrijorator. Victimele incendiului au ocupat tot ce inseamna urgenta in Bucuresti, toata capacitatea. "Numai un imbecil isi inchipuie ca deficitul de personal este numai in randul medicilor. Deci la intrebarea 'de cate cadre medicale este nevoie pentru 180 de victime?' raspuns - cam de 800-1.000. Cam cati sunt disponibili la ora actuala in Bucuresti? Pai cam astia am fost toti! Aoleo....pai si noi ce ne facem in cazul unei calamitati cu 2.000 de victime???? Raspuns - Ne ia dracu' pe toti!!!!", scrie un medic de la Spitalul Coltea.

Este un semnal de alarma de maxima gravitate intr-un oras cu mare risc seismic.

Apoi, nu este clar cum au actionat pompierii si ambulanta. Informatia oficiala e ca au ajuns in 10 minute. Martorii spun insa ca a durat jumatate de ora, ca primii pompieri au ajuns pe jos, fara dotari.

E drept, in asemenea situatii de panica (o stiu pe propria piele), timpul se dilata, fiecare minut devine ora. Si, totusi, aceste marturii trebuie investigate, ar trebui luate la mana toate apelurile la 112, ascultate inregistrarile, calculati la secunda timpii de reactie.

Da, ISU are merite mari, dar are la activ si cazul Apuseni, si cazul Siutghiol si planorul din vara. Este, cred, esential sa stim Colectiv in care dintre zone se inscrie.

Apoi, cum e posibil ca un club sa functioneze exclusiv pe baza declaratiilor pe proprie raspundere ale patronilor. Ei pot fi nebuni, ticalosi sau imbecili. Dar cine ii verifica?

Daca eu imi pierd mintile si declar pe proprie raspundere ca sunt doctor in fizica atomica, ma lasa langa reactorul de la Cernavoda sa ma joc la butoane?

Patronii au declarat o capacitate de 80 de persoane ca sa scape de avize. Cine ar fi trebuit sa verifice daca ceea ce spun patronii e corect?

Politia Locala a gasit nereguli doar cu calificarea ospatarilor. ISU nici n-a auzit de acest club. Nu era insa unul mic, marginas, la Adunatii risipiti. Era in buricul Bucurestiului, isi facea publicitate peste tot, n-a observat chiar nimeni?

Avem legi "big brother", "little brother", "medium brother" pe motive de siguranta nationala. Eu nu m-am opus niciodata, exclusiv in conditii de absoluta legalitate desigur, tocmai pentru a nu vedea bai de sange. Dar adunarile mari de peste 100 de oameni, 500 in cazul acesta, nu le monitorizeaza nimeni ca sa nu iasa baie de sange?

Se poate intampla orice acolo, exista riscuri multiple, nu numai de incendiu. Nu intereseaza pe nimeni? Si daca sunt monitorizate, riscurile de securitate in extenso nu le evalueaza nimeni? Sau cautam doar baieti cu centuri pe ei, care nici nu e nevoie, iata, sa apara, ca sa iasa carnagiu?

Cred ca avem o carenta uriasa si la nivelul institutiilor cu atributii de securitate nationala, pentru ca riscurile nu tin doar de factori externi ci si, daca nu in primul rand, de factori interni.

Ancheta mi se pare si ea cel putin straniu condusa. Si nu e doar opinia mea, ci si a penalistilor cu care am vorbit. In primul rand, e inadmisibil ca pana dimineata la locul faptei sa ai un singur procuror de la Parchetul Tribunalului Bucuresti. In cazul incendiului de la Maternitatea Giulesti prim-adjunctul procurorului general a ajuns inaintea Politiei si a antrenat imediat echipa de criminalisti care s-au apucat de treaba.

Nu stii din primul moment ce acolo, ca e accident, ca e crima, ca e act terorist. Orice proba poate fi esentiala pentru ancheta si asta presupune ca ea sa fie cat de bine se poate conservata.

Un singur procuror nu are cum sa faca fata nici daca e Superman.

Din informatiile mele, criminalistii PG erau gata sa intre in termen de la ora 1, dar ce sa vezi?, dl Nitu nu raspundea la telefon si nu avea cine sa semneze ordonanta. A raspuns abia dimineata, s-a codit sa ia decizia trecerii anchetei la PICCJ. Pana la urma, ordonanta a semnat-o ajunctul Codrut Olaru. Ca dl Nitu era la Ploiesti si a venit in Capitala abia spre pranz.

Cum sa nu fie procurorul general de gasit o noapte intreaga? Cum sa nu vina in Bucuresti in secunda a doua de data asta, da, chiar cu antemergator si sirene?

PICCJ a deschis ancheta pentru omor calificat, incadrare care presupune dovedirea intentiei de a ucide, intentie cel putin indirecta, adica reprezentarea rezultatului faptei si acceptarea lui. Si in aceste conditii ancheta era la 48 de ore dupa tragedie inca in rem, deci fara un acuzat cu nume si prenume.

In aceasta faza nu poti impune masuri de siguranta, adica cel putin un control judiciar. Ce garantie are PICCJ ca patronii, avand in fata perspectiva anilor grei de puscarie si a despagubirilor uriase, nu vor fugi din tara? Riscul sa dispara mi se pare urias. Si-l asuma?

Cum e posibil ca niste oameni despre care e clar deja macar ca au dat declaratii false pe propria raspundere nu sunt pusi sub acuzatie oficiala si impiedicati sa dispara. Si nu numai ei, ci si banii lor.

Prejudiciile sunt uriase, daca ne gandim doar la costul spitalizarilor, fara nimic altceva. Ca sa fii sigur ca recuperezi ceva la final nu e oare imperios necesar sa pui sechestre pe ce exista?

Si nu am sa inchei fara a vorbi despre reactia lamentabila a Bisericii Ortodoxe Romane. Patriarhul cu antemergator nu a considerat necesar sa faca nimic pentru victime, pentru familiile lor, pentru orfani, pentru multimea socata. Sau a facut prea putin si prea tarziu. Biserica a fost muta, cu usile inchise, asa cum era in noaptea cand la Timisoara s-a murit pe scarile Catedralei ferecate.

Romanii si-au aratat solidaritatea in noaptea aceea teribila, apoi la centrele de donare, in strada. Institutiile Romaniei au aratat cat sunt de ciuruite, de slabe, de incapabile sa-si indeplineasca principalul rol si anume servirea cetateanului.

Dincolo de tragedia in sine, care nu poate fi cuprinsa in cuvinte, cred ca aceasta ar trebui sa fie o morala importanta a grozaviei intamplate. Pentru ca, daca aici nu se va schimba nimic, oricand, orice nenorocire chiar mai mare e posibila.

CTP, după ce a văzut conferința lui Cătălin Cîrstoiu: ”I s-a mai rărit zâmbetul iliescoid...”

Candidatul PSD-PNL la Primăria Capitalei, medicul Cătălin Cîrstoiu a susținut vineri, 19 aprilie, o conferinţă de presă pentru a răspunde acuzaţiilor de incompatibilitate în condiţiile...

De ce Robert Negoiță nu poate fi candidatul coaliției la Primăria Capitalei. „Niciun primar de sector nu are mai multe șanse decât Piedone”

În contextul unei crize generate în alianța PSD-PNL, generată de zvonurile legate de o eventuală retragere a medicului Cătălin Cîrstoiu, primarul de la Sectorul 3, Robert Negoiță, s-a...