Cat de liber te poti simti dupa gratii? Atat de liber cat iti poate zbura gandul si iti poate tresalta inima, fiindca libertatea interioara nu-ti poate fi ingradita.
Daca insa imboldul tau spre libertatea de expresie se intalneste si cu o circumstanta favorabila, atunci ai parte de clipa ta de libertate recunoscuta public.
Asa se vor fi simtit actorii amatori, care au evoluat vreme de doua zile pe prestigioasa scena a Teatrului Nottara, in cadrul Festivalului "Multiart pentru Detinuti Dana Cenusa, Descatusare prin cultura", un proiect initiat in anul 2009 de Administratia Nationala a Penitenciarelor, in parteneriat cu teatrul gazda bucurestean, care l-a inclus chiar in Festivalul sau International Festin pe Bulevard, intrucat acest tip de sectiune festivaliera este unic in Europa.
Pe 23 si 24 noiembrie 2016, Nottara a prezentat publicului cinci spectacole, din cele sapte pregatite de 56 de detinuti din Bacau, Bucuresti Rahova, Codlea, Galati, Gherla, Tichilesti si Timisoara, care au fost lucrat cu profesionisti ai scenei, voluntari in acest proiect.
Iar textele montate au fost semnate fie de regizorii spectacolelor, fie de autori celebri, ca Agatha Cristie sau Friedrich Durrenmatt.
In cele opt editii ale acestui festival unic au fost prezentate pana acum 53 de spectacole, fiind stimulati sa se exprime scenic 531 de detinuti, sprijiniti artistic de 70 de regizori.
Prin constanta cu care a fost organizata, manifestarea si-a dovedit semnificatia plurivalenta: culturala, educationala, sociologica.
In acest an, festivalul s-a desfasurat in contextul unui spatiu public in care chestiunea conditiilor de trai precare din penitenciare a fost scoasa in evidenta, atat prin efortul special al unei anumite organizatii de presa, cat si din cauza faptului ca Romania risca in continuare sanctiuni consistente, impuse de Curtea Europeana a Drepturilor Omului, in aceasta speta.
La conferinta de presa ce a anuntat evenimentul, la care au participat Marinela Tepus, directorul general al Teatrului Nottara, Madalina Negrea, consilier artistic al teatrului si comisar Ioana Morar, directorul Directiei de reintegrare sociala din cadrul ANP, am avut prilejul sa ii pun cateva intrebari pe aceste teme chiar comisarului sef Marius Vulpe, directorul general al Administratiei Nationale a Penitenciarelor.
Data fiind discutia publica privind conditiile de cazare din penitenciare, considerati ca, fata de nivelul actual al delincventei din Romania, numarul de penitenciare este unul rezonabil, trebuie marit? Daca da, ce planuri aveti in acest sens?
Cu siguranta nu este rezonabil (ceea ce ar fi greu de cantarit), dar mai ales nu este unul legal, pentru ca legile romanesti stipuleaza ca unui detinut trebuie sa-i fie alocati patru metri patrati. De altfel, si instantele europene, la care detinutii se plang, impun aceasta suprafata, conform regulilor europene. Azi, cand vorbim, statul roman deja a platit despagubiri unor detinuti care au trait in conditii de supraaglomerare.
Cat au la dispozitie, fata de cat ar trebui sa aiba?
Depinde de penitenciar, nu este o regula. Sunt penitenciare, cum sunt cele din zona Moldovei si a Olteniei, care sunt supraaglomerate, adica nu li se asigura unor detinuti nici doi metri patrati. Sunt si penitenciare mai nou contruite, cum ar fi Arad, Giurgiu, sau Rahova, unde conditiile corespund standardelor. Nu este, deci, o situatie generalizata, dar este extinsa in anumite penitenciare.
Mi se pare ca vorbiti de zone geografice unde avem si probleme economice. Gresesc?
Asa este. E clar ca infractionalitatea creste proportional cu gradul de saracie, iar in aceste penitenciare sunt, in general, detinuti cu infractiuni de furt, unde nu sunt pagube foare mari, dar exista disconfort pentru populatie.
Fiind aglomerati, acolo exista si un numar mai mare de plangeri catre Curtea Europeana a Drepturilor Omului. Vazand ca sunt atatea procese - doar in 2016 exista circa 1.500 de plangeri-, in urma unei dicizii pilot, care urmeaza sa fie redactata, Curtea a cerut statului roman sa ia masuri, astfel incat detinutii sa aiba un trai decent. Nu confort, desigur, dar sa nu sufere mai mult decat trebuie. Masuri pe care Ministerul Justitiei le-a facut deja publice.
In momentul in care vorbim, ne mai sunt necesare circa 8.000 de locuri. Asta ar insemna fie 8 penitenciare, de cate 1.000 de locuri, sau, daca sunt mai mici, proportional. Costurile sunt destul de mari. Un studiu de fezabilitate intocmit anul acesta de o firma privata arata ca, in cazul unui penitenciar de 1.000 de locuri, vorbim de 140-145 de milioane de euro, pretul real fiind stabilit in urma unei licitatii publice.
Varianta discutata in spatiul public, aceea de parteneriat public-privat, functioneaza in acest domeniu?
Nu, deocamdata in Romania nu functioneaza, din cauza ca legea parteneriatului public-privat nu este foarte bine detaliata, cel putin pe acest segment. Sunt experiente in acest domeniu, din cate stiu, acum patru ani, colegi ai mei din Administratia Penitenciarelor au facut vizite in sistemul penitenciar britanic, care are o astfel de experienta, in sensul ca acolo exista management privat, dar fondurile sunt publice. Deocamdata, in Romania nu s-a facut niciun astfel de pas.
Un post de televiziune face o campanie stridenta pe aceste teme, demers determinat de faptul ca unul din patronii sai este incarcerat. Spun acestia ca detinutii nu au conditii civilizate, ci unele de ev mediu. Dv., cu perspectiva omului din interiorul sistemului, dar si cu o viziune mai larga, sociala, ati spune ca inchisorile din Romania sunt si ele un reflex al societatii romanesti? Cu alte cuvinte, putem avea in sistemul penitenciar din Romania, conditiile din Danemarca, sa zicem, in timp ce restul societatii romanesti nu traieste la standardele nordice?
Cu siguranta ca nu, penitenciarele nu pot evolua mai repede decat societatea. Toate conditiile din penitenciare depind de evolutia economica a societatii. Cu siguranta ca penitenciarele nu constituie o prioritate, fata de celelalte sectoare bugetare de activitate ale tarii. Totul depinde de resurse.
Daca societatea romaneasca reuseste sa acumuleze resurse financiare si sa finanteze penitenciarele, atunci vom evolua ca in Danemarca. Asta nu inseamna ca nu trebuie sa ne gandim la detinuti, care maine vor fi si ei liberi, contribuabili. Unii dintre ei sunt rudele noastre, colegii nostri si trebuie sa ii tratam corect.
In Conventia Europeana a Drepturilor Omului, incalcarea conditiilor minime de cazare este prevazuta ca act de tortura, ceea ce ne atrage si sanctiuni. Nu trebuie sa asiguram confort detinutilor, dar nici un trai care sa le afecteze psihic viata si ulterior sa se intoarca in comunitate si sa comita din nou infractiuni sau crime.
Sper sa nu gresesc: din aceasta toamna, un elev primeste pe zi, de la stat, o masa calda in valoare de 7 lei. Cat primeste un detinut?
Norma actuala de hrana a unui detinut este de 3,65 lei. Insa, pe masa de lucru a ministrului se afla un proiect, prin care dorim sa crestem aceasta suma, pana la 5 lei. Nu este foarte mult. Te gandesti, ce poti manca de 5 lei pe zi?
De aceea, legislatia in vigoare permite detinutului, pe de o parte sa primeasca hrana de la familie, circa 10 kg. de alimente si un plus de fructe, lunar, dar ii mai permite sa-si suplineasca norma de hrana si sa isi cumpere din banii proprii, de la chioscurile private din inchisori, in limita a jumatate din salariul minim pe economie. Probabil ca atunci cand statul roman isi va permite mai mult, se vor interzice aceste pachete suplimentare.
Se spune ca si in acest sistem infloreste coruptia, ca aceste buticuri de unde detinutii pot cumpara practica niste preturi exorbitante, fiindca au clienti captivi. E adevarat?
Nu cred ca putem lega aceasta chestiune de coruptie, fiindca asta ar insemna ca angajatii penitenciarelor sa fie implicati in aceste manevre de crestere a preturilor. Cu siguranta ca avem probleme si le constatam in fiecare zi, pentru ca firmele private care vin in penitenciar liciteaza niste spatii, platesc chirie si e clar ca, cu cat este mai mare chiria in penitenciar, cu atat vor creste preturile.
Avem si in acest sens un proiect de Ordin de ministru, care a fost inaintat de catre Administratie doamnei ministru, in care ne propunem o alta modalitate de calcul a chiriei, astfel incat sa nu ne axam pe cuantumul ei, fiindca nu ne intereseaza sa facem afaceri pe banii detinutilor si sa crestem veniturile bugetare in penitenciar, ci sa oferim detinutilor posibilitatea sa-si faca cumparaturile cat mai apropiat de preturile din piata.
Nu negam ca exista probleme, cautam solutii si exista, de altfel, un sistem in penitenciare, care ar trebui folosit de toti directorii: verificam periodic preturile la chioscuri si impunem scaderea lor. Dar, cum spuneam, toate sunt legate de chirie.
Dupa semnarea ordinului, sper sa se rezolve toate problemele. Daca nici aceasta nu va da rezultate, mai exista o solutie: sa preluam in gestiune aceste chioscuri, noi, ca administratie, numai ca aceasta presupune niste costuri suplimentare, prin angajarea unor functionari publici, care sa se ocupe de gestiunea buticurilor.
Vorbiti de confortul fizic si psihic al detinutilor. Totusi, ma intreb, in calitate de contribuabil la bugetul statului, de ce in inchisori nu exista cutuma ca detinutul sa munceasca, sau chiar obligatia legala?
Aici aveti dreptate. In legislatia romaneasca nu exista obligatia detinutului de a munci. Ea era prevazuta in legislatia de dinainte de 1990, astazi munca este considerata un drept in penitenciare. Ea este categorisita in doua mari componente: munca in folosul penitenciarului - fiindca toate serviciile in penitenciar sunt asigurate de detinuti: ei spala, ei hranesc, se deservesc unii pe altii, ei isi cara gunoiul, isi spala hainele, isi prepara mancarea, totul sub supravegherea angajatilor penitenciarului.
Au masini de spalat, totul se desfasoara in conditii moderne?
Moderne si decente, de asta data. Privind munca pe bani, se desfasoara in folosul unor firme care vin si inchiriaza forta de munca de la penitenciar. Din pacate, si aici suntem legati de situatia economica a Romaniei, de aceea firmele vin, in masura in care pot respecta restrictiile: fie lucreaza in penitenciar, unde le inchiriem spatii si se produc diferite bunuri iar beneficiarul vinde, fie ies din penitenciar si merg in oras, pentru a produce bunuri sau alte servicii.
Imi amintesc ca inainte de 1989 se facea mobila in sistemul penitenciar, chiar mobila de calitate, pentru export.
Asa este, numai ca, din pacate, a existat o societate autonoma, Multiproduct, care functiona in paralel cu penitenciarul, dar in acelasi perimetru pazit, numai ca, la un moment dat s-a subordonat Ministerului Justitiei si din pacate - nu stiu motivele, fie piata, fie dezinteresul, fie proasta gestiune - a dat faliment, a intrat in insolventa. Acum acele spatii zac in penitenciare si nici macar nu le mai putem noi folosi, pentru a crea spatii de cazare, pentru ca inca nu e rezolvat statutul juridic. Dar mana de lucru exista.
Dar detinutii nu va cer sa lucreze? Totusi, sa stai 24 de ore din 24, pe un pat, intr-un spatiu prea mic in multe penitenciare si sa te uiti la televizor sau sa inseli batrani la telefon, anuntandu-i ca nepotul i-a fost lovit de masina si ca e nevoie de bani, devine totusi plictisitor la un moment dat si nu e folositor in tentativa de a recupera individul pentru societate. Fiindca vorbim de reintegrare, cati din cei care trec prin sistemul penitenciar din Romnania recidiveaza?
Statisticile arata ca circa 45% dintre detinuti sunt recidivisti, adica macar o data in viata au mai fost in penitenciar, executand o pedeapsa. Insa in jur de 60% sunt oameni cu antecedente penale, adica au mai fost condamnati, chiar daca nu au ajuns in penitenciar. Nici nu trebuie sa generalizam, ca nu toti detinutii comit infractiuni cu telefonul mobil.
Lucreaza cu oameni de afara. Si mai rau!
Asa este. Lucram cu parchetul si cu instantele, pentru eradicarea acestui fenomen.
Dar cum pot sa intre telefoane in inchisori? E voie?
Nu, nu este voie, iar introducerea telefonului in penitenciar e chiar infractiune. Sunt diferite metode si eu nu vreau sa sugerez feluri in care pot fi introduce telefoanele. Trebuie sa luati in calcul ca foarte multe dintre penitenciare se afla in centrul orasului, lipite de cladiri, distantele sunt foarte scurte si una dintre metode este de a arunca peste gardul penitenciarului.
Sigur, buna parte dintre ele au fost interceptate, dupa cum ne arata statisticile din anul acesta. Altele sunt introduse in alimente, prin sectorul vizite. Si acolo, buna parte dintre ele le descoperim.
Nu aveti echipamente moderne de verificare, nu aveti sisteme de bruiaj?
Sisteme de bruiaj nu avem, echipamente de verificare moderne avem, dar nu sunt intotdeauna performante in privinta telefoniei mobile. Detinutii s-au specializat, unii dintre ei nici nu mai introduc telefonul, ci doar subansamble, pe care le asambleaza in penitenciar.
Am avut si cazuri de mica-mare coruptie a angajatilor, care le introduceau si acestia au fost eliminate din sistem sau condamnati. Cu cat cererea este mai mare, cu atat si presiunea de introducere a telefoanelor este mai mare. Am auzit despre sume fabuloase, care se platesc pentru introducerea telefoanelor, pentru ca sunt mijloace de conexiune cu exteriorul.
Una din metodele adoptate de noi, pentru a contracara, a fost introducerea telefoanelor fixe in penitenciar, pentru a-si putea contacta familiile, asa cum e firesc. In privinta bruierii semnalului, avem procedura de licitatie, deocamdata firmele care s-au inscris nu au venit sa liciteze, pentru ca sunt costuri foarte mari, evolueaza tehnica foarte repede si au retineri in a investi foarte mult, pentru a izola astfel penitenciarele. Nu sunt convinsi ca vor scoate profit.
Ce profit pot scoate in aceste circumstante?
In primul rand, pretul serviciilor. Pe de o parte vor investi in aparatura care inhiba semnalul GSM, pe de alta parte vor primi contravaloarea din fonduri publice. Deocamdata avem 50 de milioane de lei, incasati de la firmele care emit semnal GSM si care au fost de acord sa acorde aceste sume, dar sa gasim noi solutia tehnica. Am avut anul trecut si anul acesta doua proceduri de licitatie, dar nu s-a concretizat inca nimic.
Cum apreciati bugetul destinat Administratiei Nationale a Penitenciarelor in 2016, fata de media europeana, sa zicem?
Pot sa va spun ca, spre deosebire de anii anteriori, anul acesta bugetul nostru a fost mai mult decat indestulator. Am reamenajat 1.000 de camere din sistemul penitenciar, nu am facut investitii de design, ci in igienizari, am reusit sa tencuim, sa schimbam mobilierul, paturile, saltelele. Asta, dintr-un total de 4.500 de camere.
In urmatorii trei sau patru ani speram sa trecem prin tot sistemul penitenciar. Nu cream confort, dar macar reducem disconfortul detinutilor, astfel incat sa reducem din plangeri. Speram ca in anul urmator, macar bugetul din anul acesta sa il avem, pentru a putea continua imbunatarile.
Dupa 1990 s-au mai construit inchisori in Romania?
Da, dar, din pacate, foarte putine. S-au construit trei penitenciare: Rahova, la Bucuresti (pe care il stie toata lumea), unul la Arad si ultimul la Giurgiu. Sunt penitenciare cu o capacitate mare, de circa 1.500 de detinuti, insa, asa cum spuneam, am mai avea nevoie de opt astfel de penitenciare. Din pacate, penitenciarele construite in anii '90 incep sa se deterioreze, din cauza lipsei fondurilor pentru mentenanta, asa ca nu le mai putem considera a fi moderne, desi raman utile.
In ce categorie se inscrie majoritatea infractiunilor savarsite de detinuti? Vorbim mai curand de micii hoti de buzunare, sau predomina faptele de delincventa grava, savarsite cu violenta?
Ati intuit bine, marea majortate a detinutilor, peste 60%, au comis furturi mai mici sau mai mari. Nu sunt oameni cu pedepse mari, nu sunt periculosi, insa au incalcat legea si au creat prejudicii, fie persoanelor fizice, fie celor juridice si trebuie sa-si ispaseasca pedeapsa.
Exista si oameni cu pedepse mari, chiar condamnati pe viata, pentru crime, omoruri deosebit de grave, insa, de regula, cu aceste persoane se lucreaza cel mai usor in penitenciar, pentru ca de obicei crimele pe care le-au comis se petrec sub influenta alcoolului si au loc in zonele cele mai sarace.
Sunt oameni care de multe ori nici nu-si mai amintesc cum au comis infractiunea. Altele sunt crime pasionale, fie din cauza unor conflicte aparute la impartirea averilor, fie din dragoste. Acestia sunt oameni mai putin periculosi. Foarte mic sau chiar inexistent este procentul detinutilor criminali in serie.
In cazul delincventilor cu fapte minore la activ, de ce trebuie sa faca ei inchisoare? Nu se pot gasi formule alternative de educare?
Cu siguranta se gasesc si legislatia actuala permite, insa cei care au ajuns in penitenciar pentru astfel de infractiuni sunt multirecidivisti si atunci judecatorul nu are alternative, nu-i permite legislatia. Va spun ca majoritatea detinutilor cu astfel de infractiuni cel putin o data au fost condamnati, dar n-au intrat in penitenciar, li s-a suspendat pedeapsa.
De la intrarea in vigoare a noului Cod Penal si Codului de Procedura Penala, judecatorii sunt foarte atenti si, de altfel, cifra detinutilor din penitenciar a scazut. Acum doi sau trei ani aveam 35.000 de detinuti in penitenciare, acum sunt circa 27.500.
Cum discutam cu unul dintre colegii mei, daca intr-un sat un om este condamnat pentru a furat trei gaini, sigur te minunezi de ce a ajuns la penitenciar, ce pericol social poate sa prezinte? Dar daca nimeni din sat nu mai poate sa creasca gaini din cauza lui, pentru comunitate este un pericol.
Va aflati in plin proces de selectie pentru directori de penitenciare. Dv. sunteti numit de curand si din decembrie, dupa alegeri, nu stiti ce viata administrativa veti avea. In calitatea dv. actuala luati niste masuri de perspectiva. Vor fi ele implementate si de viitorul guvern, astfel incat sa fie asigurata o anumita stabilite?
Noua echipa de conducere a Administratiei Penitenciarelor, impreuna cu doamna ministru, ne-am propus sa ocupam prin concurs aceste 15 functii de director de penitenciar, adica aproape jumatate din sistem, tocmai pentru a exista stabilitate la nivelul executiv.
Noua conducere ANP a intrat in paine de trei luni si, personal, nu am o problema cu alegerile din decembrie. De altfel, mi-e greu sa cred ca oricine vine la conducerea ministerului, nu-si va dori respectarea strategiilor deja existente. Depinde daca cine vine la conducere are incredere in noi si isi doreste sa continue. Cu siguranta vor exista niste discutii. Daca nu, nu avem o problema ca orice ministru vine sa-si numeasca echipa care sa-i urmeze strategiile.
Asta e cel mai important, pentru ca astazi in sistemul penitenciar si in cel judiciar exista strategii, ramane sa fie alocate resursele si cine vine in Guvernul Romaniei sa aiba o viziune pentru sistemul penitenciar, pentru ca, iata, este destul de important, caci vorbeam de Curtea Europeana a Drepturilor Omului care e pe cale sa emita o decizie pilot ce poate afecta orice govern si orice politici judiciare viitoare.
Ca cetatean european, ma pot duce si eu la Curtea Europeana a Drepturilor Omului si sa reclam sistemul medical romanesc care nu-mi da medicamente, invocand eu incalcarea dreptului la viata. Atunci statul roman ar trebui sa tot plateasca amenzi. Si totusi, eu nu reclam.
Asa e, Curtea Europeana asta apara, drepturile omului. Din fericire pentru noi ca stat, oamenii liberi au alternative. Nu ne convine sistemul public, mergem in cel privat, nu ne place un medic de familie, mergem la altul. Pe cand detinutii au credibilitate la astfel de instante, pentru ca au un drept de exercitare a libertatilor restranse. Atunci ei au prioritate. Nu am auzit procese intentate de cetatenii liberi, pe libertatile fundamentale.
Sa ne intoarcem la punctul de plecare al dialogului nostru. Proiectele culturale, cum este si cel teatral pe care l-a adoptat Teatrul Nottara de sapte ani de zile, au efecte benefice in comportamentul detinutilor, nu numai al participantilor la astfel de activitati, ci si al colectivitatii penitenciare? Ce prestanta au astfel de activitati culturale in randul detinutilor?
Vreau sa cred ca au aceeasi prestanta pe care o au actele culturale din societate, asupra publicului. Penitenciarul este o societate la nivel micro. Mie imi placea sa spun despre penitenciarul pe care l-am condus ca e o comuna mica: eu sunt primarul, aveam preot, biserica, magazine in penitenciar.
E clar ca detinutii nu au abilitati innascute de a fi actori, dar un astfel de eveniment creeaza o efervescenta. Cu siguranta ca au o mandrie a lor toti cei care locuiesc acolo, sunt in concurenta cu alte penitenciare, se lauda cand trupa de teatru a fost selectata sa vina pe scena de la Nottara.
Cu siguranta ca sunt si detinuti care ridiculizeaza astfel de porniri, insa noi suntem convinsi ca are efecte benefice si asupra detinutilor care participa, si asupra celor care vizioneaza piesele de teatru, si asupra societatii care observa astfel ca si altceva se intampla in penitenciare si ca detinutii, care maine vor fi oameni liberi, au si altfel de preocupari, si asupra familiilor lor, care vad ca, desi aflati in penitenciar, detinutii merita nu doar blam, ci au sanse sa se intoarca oameni normali acasa. Altfel nu am fi promovat acest eveniment de sapte ani incoace.
La aceasta a opta editie a Festivalului "Multiart pentru Detinuti Dana Cenusa, Descatusare prin cultura", juriul festivalului a decis sa acorde premiul pentru spectacol, ex-aequo, productiilor Zece negri mititei, de la Penitenciarul Codlea, in regia lui Gabriel Costea, care a primit si premiul de regie al festivalului, si Romulus cel Mare, de la Penitenciarul Bucuresti-Rahova, in regia lui Iulian Glita.
Un premiu de regie ex-aequo a primit si Andreea Iacob, pentru productia Penitenciarului Gherla, pe textul semnat chiar de regizoare, Selfie.
Prin acest proiect, Teatrul Nottara sprijina Administratia Nationala a Penitenciarelor, in efortul de sustinere psihologica, de educare si de facilitare a reintegrarii sociale a detinutilor, care primesc credite pentru prestatia lor artistica, ce-i apropie mai mult de ziua reintoarcerii acasa.
Festivalul este insa si un indemn implicit pentru public, pentru spectatorii de varste diferite, de a fi toleranti si de a contribui, atunci cand au ocazia, la refacerea tesutului social, atunci cand diverse imprejurari au condus la deteriorarea lui. Caci numai intelegand si negociind sensurile comune putem trai intr-o colectivitate, fara riscul unor conflicte majore. Putem trai, adica, (oarecum) linistiti.
Interviul a fost realizat de Sanda Visan, Invitat Ziare.com.
Sanda Visan este realizatoare TV. A studiat critica de teatru si film la I.A.T.C. Ion Luca Caragiale din Bucuresti si s-a specializat in mass media si comunicare, ca bursiera Fulbright, la Universitatea Temple, din Philadelphia, USA. Pe langa sutele de programe TV realizate, a contribuit cu articole in reviste de specialitate teatrala si cinematografica.
