Saptamana viitoare sunt asteptate de la Inalta Curte de Casatie si Justitie trei verdicte in dosare de maxima greutate: Adrian Nastase - Zambaccian, Relu Fenechiu - Transformatorul si Tudor Chiuariu - Posta. Primii doi au fost condamnati in prima instanta, cel de-al treilea a fost achitat, insa la limita, cu o decizie 2 la 3, nu in unanimitate.
In cel putin doua dintre cele trei cazuri sunt asadar de asteptat condamnari. Inalta Curte a devenit un iad al demnitarilor corupti, ceea ce, din fericire, este greu sa se schimbe in urmatorii trei ani, cat timp aceasta instanta este condusa de tandemul Stanciu - Matei, cosmarul penalilor.
Dar, in acelasi timp, trebuie punctat ca toate cele trei dosare de mai sus vin din perioada in care stalpul DNA era Daniel Morar, in fruntea Parchetului General nu era Tiberiu Nitu si nici la DIICOT nu era Alina Bica. La fel si dosarul Dragnea. La fel mai toate marile dosare de coruptie care au produs seisme.
Ce ajunge la Inalta Curte nu are scapare. Dar ce va mai ajunge la Inalta Curte in anul care vine, aceasta este marea intrebare? Riscurile sunt doua: intimidarea procurorilor, prin semnale de tip Papici si modificarile legislatiei penale.
A facut mare tam-tam povestea lui Gheorghe Coman, deputatul conservator acuzat de coruptie. Sigur, e foarte bine ca a fost anihilat, insa cazul lui e mai degraba o mostra de prostie si primitivism decat una de mare coruptie. Omul este un gainar cu IQ modest, un penibil incapabil sa dea tunuri mai mari de cateva mii de euro in baza unor promisiuni de functii.
Coman e in mod evident un infractor, e toxic, este de neconceput prezenta sa in legislativ, dar nu reprezinta nici pe departe marea coruptie din Romania. Cea mai buna definitie a situatiei sale am auzit-o de la un om simplu, in cadrul unui vox realizat de un reporter TVR: "L-au agatat pentru ca a furat prea putin. Daca fura mai mult nu se atingeau de el".
Gheorghe Coman e un mizilic. Ceea ce as vrea sa vad este daca procurorii, in special DNA, dar nu numai, vor mai avea posibilitatea sa intre cu duritate in zonele cele mai fierbiniti ale coruptiei din politica romaneasca, daca vor mai ajunge la rechinii pe care ii vanau cu atat de multa tenacitate procurorii lui Daniel Morar, indiferent ca tinta era marele Fenechiu, marele Nastase sau marele Apostu.
Cu alde Coman, avem spectacolul prostiei in toata spendoarea lui. Interesant, nimic de zis. Dar pe mize de mii de euro. Mizele mari sunt de milioane de euro. Iar anul acesta balta penala va fi plina ochi de pesti mari pentru ca este an electoral, se strang bani, se vor face contracte inimaginabile pe bani publici.
Totul e ca procurorii sa aiba curaj, dar si instrumente. Daca dezincriminarea conflictului de interese va reusi, si ma astept ca pentru aceasta prevedere PSD sa lupte ca la Rovine, nici macar nu va mai fi necesara intimidarea procurorilor. Furtul grosier va deveni legal.
Pentru Justitie urmeaza asadar un an teribil. Ori va fi incalecata, ori va invinge si va ramane independenta. Perspectivele nu sunt neaparat optimiste. In privinta sefilor de parchete, numai Codruta Kovesi este demna de incredere, dar il are deasupra pe teribilul Tiberiu Nitu. Ministrul Justitiei este marioneta lui Victor Ponta. De raportul MCV nu sunt semne ca puterea se mai teme ca in anii trecuti. Spaima pare sa se reduca la bani si taierea finantarii externe fara de care Romania se sufoca. Presiunea externa este esentiala, dar ea trebuie sa aiba ce sustine in interiorul sistemului judiciar.
Dar daca justitia va reusi sa castige batalia impotriva celei mai teribile masinarii de aparare a coruptiei si furtului numita PSD, va insemna ca reforma este intr-adevar ireversibila. Pana la deznodamantul lui 2014 va fi insa care pe care.