Arestul preventiv, singura pedeapsa? (Opinii)

Nu am niciun fel de compasiune pentru tanarul care s-a suit baut la volan, a fugit cu o viteza de dement pe strazile Capitalei, urmarit de politie, s-a oprit intr-un taxi si a ucis doi oameni absolut nevinovati.

Nu cred in argumentele avocatului sau privind conditia si educatia lui bune. Puteam sa le admit daca ar fi fost vorba de un simplu ghinion stupid, de o clipa blestemata de neatentie, nu despre alcool, fuga de politie, refuzul de recoltare a probelor biologice si, spun unii martori, incercarea de fuga de la locul accidentului. Daca a fost capabil de asa ceva, inseamna ca Andrei Andronie este foarte departe de o buna educatie.

Dupa cum nu dau doi bani pe scuzele sale, rostite din varful buzelor, neconvins si neconvingator, doar pentru a da bine in fata instantei, si pe presupusele sale cosmaruri.

Spre deosebire de Serban Huidu, ca sa revin la exemplul cel mai mediatizat al ultimei perioade, pe al carui chip se citea, fara a fi nevoie de niciun cuvant, dimensiunea autoinvinovatirii si a regretului, Andrei Andronie era perfect neoxidat la iesirea din inchisoare.

Nu cred ca omul acesta, care a trimis in mormant doi semeni, in conditiile in care a facut-o, ar fi la randul sau o victima, dupa cum pretine avocatul sau. Nu cred ca are vreo circumstanta atenuanata si poate beneficia de vreo nuantare a vinovatiei. Cred ca ar trebui sa incaseze maximul de pedeapsa prevazut de lege pentru ucidere din culpa in forma agravata si sa o execute pana la ultima zi.

Dar chiar si asa fiind, dimensiunea apocaliptica pe care a luat-o eliberarea sa din arest preventiv mi s-a parut disonanta. Reactia presei la aflarea sentintei (chiar dincolo de cinismul ingrozitor al celor care s-au napustit asupra unei mame indoliate pentru a o comenta) a lasat impresia ca ne-am afla in fata unei achitari. Nu e deloc asa sau n-ar trebui sa fie asa.

Potrivit legii penale, arestul preventiv este o masura de exceptie, care incalca, de fapt, prezumtia de nevinovatie si care, tocmai de aceea, nu poate fi luata decat in cazuri exceptionale. In linii mari, ea este dispusa cand exista riscul ca inculpatul sa fuga, sa masluiasca probele sau prezinta pericol social, adica exista riscul de a mai comite o fapta penala sau creeaza o stare de nesiguranta in societate. In general, arestul preventiv este decis in cazul infractiunilor comise cu intentie si numai in conditii cu totul exceptionale in cazul celor comise din culpa.

Prin urmare, nu stiu in ce masura existau argumente legale, obiective, pentru a-l tine pe Andrei Andronie in arest preventiv. Dar ancheta continua, cat de curand tanarul ar trebui trimis in fata instantei si ar trebui sa-si primeasca pedeapsa dupa care sa intre dupa gratii pentru a o ispasi.

Nu este pentru prima data cand opinia publica reactioneaza vehement la eliberari din arest preventiv. Si aceste reactii reflecta, in fond, falia imensa creata intre justitie si justitiabil, neincrederea cronica a romanilor in corectitudinea instantelor. Oamenii vad in arestul preventiv singura pedeapsa pe care un infractor o suporta, mai ales deca este un om bogat si puternic.

Caci, in general, dupa astfel de eliberari urmeaza procese interminabile si, in cele din urma, de multe ori la limtia termenului de prescriptie, o sentinta mai degraba simbolica. Incompetenta, coruptie? Nici macar nu conteaza, cert este ca nu numai cei afectati, ci intreaga opinie publica raman cu impresia ca, de fapt, infractorul a scapat. Si sentimentul retrait de neumarate ori face ca arestul preventiv sa fie socotit singura pedeapsa certa, iar eliberarea din el sa echivaleze cu o achitare.

Ramane de vazut daca povestea se va repeta. Daca Andrei Andronie va fi judecat rapid si va primi o pedeapsa exemplara, pe masura faptelor comise, aceasta eliberare din arest va ramane o simpla etapa procedurala, pana la urma conforma legii.

Daca insa el va continua sa zburde vesel pe parcursul tervigersarii judecatii pentru ca in final sa primeasca un fel de urecheala pe care sa o uite dupa primul pahar de vodca, atunci credibilitatea justitiei va mai suferi o grea lovitura si ne putem astepta in curand la manifestari chiar mai grave ale frustrarii in fata infractiunii nesanctionate. Atunci cand justitia oficiala esueaza, ramane legea talionului. Dar acesta este sfarsitul statului de drept.

CTP, după ce a văzut conferința lui Cătălin Cîrstoiu: ”I s-a mai rărit zâmbetul iliescoid...”

Candidatul PSD-PNL la Primăria Capitalei, medicul Cătălin Cîrstoiu a susținut vineri, 19 aprilie, o conferinţă de presă pentru a răspunde acuzaţiilor de incompatibilitate în condiţiile...

De ce Robert Negoiță nu poate fi candidatul coaliției la Primăria Capitalei. „Niciun primar de sector nu are mai multe șanse decât Piedone”

În contextul unei crize generate în alianța PSD-PNL, generată de zvonurile legate de o eventuală retragere a medicului Cătălin Cîrstoiu, primarul de la Sectorul 3, Robert Negoiță, s-a...