Dupa cum era de asteptat, ministrul Justitiei i-a respins pe toti cei 4 candidati pentru sefia DNA. Asadar mascarada continua, spre, nu am nicio indoiala, uriasa placere a dlui Toader, care pare sa se simta un mic Dumnezeu si are ocazia sa continue jocul public cu jucaria nou obtinuta - stapanirea peste procurori.
Si din aceasta selectie ei trebuie sa inteleaga clar, sa metabolizeze pana la ultima celula cine e seful lor. De altfel, din informatiile mele, tema esentiala a primelor patru interviuri a fost tocmai autoritatea ministrului asupra DNA, o tema la care, se pare, niciunul dintre candidati nu a reusit sa dea raspunsul multumitor.
Cum de la DIICOT procedura a fost foarte scurta si a fost ales din prima un procuror sef anchetator de capite incendiate care la audierea din CSM habar nu avea despre instrumente internationale esentiale petru activitatea DIICOT? Pentru ca dl Banila, fix asa cum este, reprezinta candidatul ideal care sa nu creeze nicio problema nimanui.
Si motivul principal pentru care la DNA merge mai greu, cu exceptia faptului ca dl Toader adora sa se joace cu noua jucarie, este ca inca nu s-a picat la pace pe candidatul care sa dea cat de cat acceptabil si ca imagine, deci sa nu para o ocupare cu forta a DNA, dar care sa ofere si garantiile totale ca se va intra in faza anticoruptiei caldute, care sa mai miste din cate un degetel, dar sa nu mai deranjeze si sa nu mai ameninte pe nimeni. Ca in perioada dlui Morar, de exemplu.
Vad ca dl Toader se apuca de o noua procedura foarte detaliata de selectie, dar nu raspunde la niste intrebari esentiale de legalitate:
1. In baza carui articol din care lege organizeaza aceasta procedura de selectie?
2. Ce anume a avut de reprosat fiecarui candidat in parte?
3. Candidatul care se simte nedreptatit unde poate contesta decizia ministrului?
4. De ce nu transmite interviurile in direct, dupa modelul CSM sau al audierilor ministrilor in comisiile parlamentare?
Daca nu cumva dl ministru va gasi o modalitate de reinventare a dreptului, conform legislatiei in vigoare, dupa cum am aratat deja, procedura ministrului este nelegala tocmai pentru ca nu e prevazuta de nicio lege si nu permite candidatului care se simte nemultumit sa conteste rezultatul.
Ea nu reprezinta decat staniolul in care ministrul incearca sa ascunda ceea ce, de fapt, legea prevede, dar el nu vrea sa isi asume explicit: o decizie politica.
MCV a cerut repetat o procedura transparenta si precisa, dar care sa fie prevazuta de lege, ceea ce nimeni nu a vrut. Ne place sau nu, potrivit legii actuale, asa cum este ea reglementata, propunerea ministrului este o decizie eminamente politica, urmata de decizia eminamente politica a presedintelui, intre care exista evaluarea profesionala inependenta a CSM.
Dar ministrul nu vrea sa isi asume decizia politica pentru ca apoi sa poata ignora CSM si sa pretinda ca spre deosebire de evalurea lui profesionsta, vezi Doamne!, doar decizia presedintelui ar fi una politica. Fix cum a procedat la revocarea dnei Kovesi.
Tudorel Toader transmite astfel si un mesaj inhibitoriu care doritori: nu mai veniti, ca oricum veniti degeaba. Si dupa ce acestia vor intelege, dl ministru va scoate din joben si candidatul marelui armistitiu pe care toti sa-l imbratiseze larg.