Tara denunturilor si a delatiunii? Catuse pentru toata lumea? Putem modifica imunitatile? Interviu

Imunitatea parlamentara nu poate fi inlaturata, potrivit deciziei CCR, dar procedura poate fi mai simpla si transparenta, in primul rand prin eliminarea secretului votului, daca Senatul si Camera isi modifica regulamentele, afirma avocata Elenina Nicut.

Intr-un interviu pentru Ziare.com, Elenina Nicut a explicat aspectele foarte controversate ale ultimei perioade referitoare la imunitatea parlamentarilor, dar si la conditiile in care se poate dispune arestarea preventiva, purtarea catuselor, conditiile in care procurorii dau curs unui denunt penal: "simpla declaratie sau denunt a unei persoane impotriva alteia nu este suficienta, aceasta urmand sa fie coroborata cu restul pieselor din dosar".

"Judecatorul de drepturi si libertati, competent potrivit Codului de procedura sa solutioneze propunerile de arestare preventiva, este investit exclusiv cu verificarea intrunirii conditiilor legale pentru luarea acestei masuri, amintite anterior, neputandu-se pronunta pe fondul cauzei, in sensul inlaturarii unor acuzatii."

Totodata Elenina Nicut a explicat de ce potrivit noii legislatii penale se poate ajunge la pedepse impresionante pentru fapte de coruptie, precum cea de 22 de ani de inchisoare primita de un judecator gasit vinovat.

Auzim in ultima vreme voci care afirma ca arestarea preventiva este decisa prea usor si ca din situatie exceptionala a devenit una obisnuita. Pe ce criterii decid magistratii arestarea preventiva conform legii?

Masura arestarii preventive este intr-adevar una exceptionala, justificata de gravitatea infractiunii, conduita inculpatului (se sustrage de la urmarirea penala, intentioneaza sa ascunda sau sa altereze mijloace de proba, exercita presiuni asupra altor parti etc) sau in general starea de pericol pentru ordinea publica, regula fiind aceea a cercetarii sau judecarii in stare de libertate.

Insa singurul in masura sa se pronunte in mod obiectiv si impartial asupra oportunitatii luarii ei, pe baza textelor de lege incidente si a probelor sau indiciilor infatisate de procurori, este completul investit cu solutionarea acestei cereri, respectiv cel investit cu solutionarea caii legale de atac, daca este cazul.

Orice alta persoana care se pronunta in spatiul public asupra acestor situatii fie nu cunoaste toate piesele dosarului, fie este subiectiva, partinitoare.

Este regretabila si chiar nociva punerea la indoiala, altfel decat prin intermediul cailor legale de atac, a legalitatii si temeiniciei solutiei pronuntate de un judecator intr-o cauza.

Astfel de "aparari" exprimate in spatiul public, tinzand la decredibilizarea judecatorilor si a hotararilor pronuntate de acestia, sunt de altfel ineficiente, pentru simplul fapt ca Justitia nu se infaptuieste in studiourile de televiziune, in postari pe retelele de socializare sau in presa scrisa, ci exclusiv in sala de judecata.

In cazul Elenei Udrea s-a afirmat ca acuzatia de spalare de bani a cazut avand in vedere ca nu s-a emis mandat de arestare pe acest temei. Faptul ca nu se decide arestarea indica faptul ca acuzatia nu e suficient de bine probata sau chiar o inlatura?

Judecatorul de drepturi si libertati, competent potrivit Codului de procedura sa solutioneze propunerile de arestare preventiva, este investit exclusiv cu verificarea intrunirii conditiilor legale pentru luarea acestei masuri, amintite anterior, neputandu-se pronunta pe fondul cauzei, in sensul inlaturarii unor acuzatii.

Este posibil, spre exemplu, ca procurorii sa detina deja probe imbatabile cu privire la o acuzatie, pe care inculpatul sa nu le mai poata altera sau ascunde, astfel incat judecatorul sa considere ca cercetarile pot continua in bune conditii si cu inculpatul aflat in stare de libertate.

In cazul indicat, cel mai potrivit ar fi sa se citeasca Incheierea pronuntata de judecatorul de drepturi si libertati de la ICCJ care a solutionat cererea, incheiere care cuprinde cu siguranta toate motivele de fapt si de drept pentru care cererea procurorilor a fost admisa in parte, doar cu privire la anumite acuzatii.

Cand se impune purtarea catuselor de catre un acuzat? A creat mari controverse faptul ca Elena Udrea nu le purta la coborarea din masina in curtea arestului Politiei Capitalei.

Folosirea catuselor sau a oricaror alte mijloace de imobilizare a persoanelor ce fac obiectul masurilor privative de libertate este de asemenea o masura exceptionala, consacrata ca atare atat de legislatia romaneasca, cat si de jurisprudenta CEDO.

Situatiile care justifica luarea acestei masuri tin de mentinerea ordinii publice si a disciplinei: in caz de impotrivire la dispozitiile organelor judiciare, pentru a impiedica evadarea, autovatamarea sau vatamarea altei persoane etc.

In cazul acesta, apreciez ca aceasta controversa este artificiala, dat fiind faptul ca era aproape imposibil ca o femeie cu o constitutie deloc robusta, dimpotriva, flancata de doi politisti judiciari, sa provoace in incinta arestului Politiei Capitalei situatii precum cele aratate anterior.

A creat valuri si pedeapsa de 22 de ani inchisoare pentru coruptie primita de un judecator. Multi au considerat-o exagerata, mai mult decat pentru un omor. Cum se poate ajunge conform noului Cod penal la asemenea pedepse?

In caz de concurs de infractiuni (in principal, situatia in care mai multe infractiuni sunt savarsite de aceeasi persoana inainte de a fi condamnata definitiv pentru vreuna dintre ele), Codul penal in vigoare prevede ca judecatorul stabileste pedeapsa pentru fiecare in parte, iar cand s-au stabilit numai pedepse cu inchisoarea, se aplica pedeapsa cea mai grea, la care se adauga un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.

Judecatorul respectiv (suspendat in prezent din magistratura) a primit (nedefinitiv) urmatoarele pedepse: 6 ani inchisoare pentru abuz in serviciu, cate 6 ani si 6 luni inchisoare pentru fiecare dintre cele 4 infractiuni de luare de mita, cate 6 ani si 9 luni inchisoare pentru fiecare dintre cele 2 infractiuni de luare de mita in forma continuata si 6 ani si 10 luni inchisoare pentru o alta infractiune de luare de mita in forma continuata. In aceste conditii, la pedeapsa cea mai grea, de 6 ani si 10 luni inchisoare, s-a adaugat un spor de 15 ani si 2 luni, calculat potrivit celor de mai sus, ajungandu-se la o pedeapsa totala de 22 de ani inchisoare.

Se cuvine a reaminti ca persoana in cauza a fost trimisa in judecata pentru abuz in serviciu, precum si pentru 7 infractiuni de luare de mita, dintre care 3 in forma continuata, compuse din mai multe acte materiale. Ca sa inteleaga cititorii, acesta practic ar fi luat nu mai putin de 14 spagi pentru a favoriza diverse parti din dosarele pe care le-a solutionat si a le nedreptati si prejudicia pe altele.

Numai pentru acest motiv si consider ca pedeapsa aplicata nu este deloc exagerata. Dimpotriva!

Traim o fibrilatie a denunturilor si sunt voci care acuza noua legislatie ca instiga la delatiune. Care e filosofia acestei reglementari?

Procedura penala este guvernata de principiul aflarii adevarului cu privire la fapte, imprejurari si persoanele suspectilor sau inculpatilor. Adevarul este insa de cele mai multe ori un puzzle imens si complicat, pe care procurorii si judecatorii sunt chemati sa il rezolve intr-un termen limitat, termenul de prescriptie.

In mod firesc, cei care au participat sau asistat in orice mod la savarsirea faptelor cunosc cel mai bine imprejurarile, astfel incat pot oferi organelor de urmarire penala importante piese lipsa din puzzle-ul adevarului.

Prin urmare, atata vreme cat slujesc principiului de mai sus, denunturile nu au nimic imoral, cu atat mai putin ilegal in ele. Dimpotriva, legea pedepseste in unele cazuri omisiunea sesizarii organelor de urmarire penala.

Trebuie precizat ca simpla declaratie sau denunt a unei persoane impotriva alteia nu este suficienta, aceasta urmand sa fie coroborata cu restul pieselor din dosar. La randul lor, in virtutea dreptului la aparare, partile pot combate prin orice mijloace de proba legale cele aratate in cuprinsul denunturilor sau declaratiilor. In plus, Codul penal pedepseste atat marturia mincinoasa, cat si inducerea in eroare a organelor judiciare prin plangeri sau denunturi neintemeiate.

Recent Varujan Vosganian a scapat de urmarirea penala prin votul colegilor senatori. Si nu e sigurul caz. Este legislatia in acest domeniu deficitara sau abuziv aplicata de parlamentari?

Eliminarea inviolabilitatii parlamentare (retinerea, arestarea si perchezitia acestora doar cu incuviintarea Camerei din care fac parte), respectiv a imunitatii ministrilor (urmarirea penala a acestora doar la cererea presedintelui Romaniei sau, dupa caz, a Camerei din care fac parte), prevazute in Constitutia Romaniei, a facut, intre altele, obiectul proiectului de revizuire a Constitutiei promovat de presedintele Romaniei in anul 2011.

Prin Decizia nr. 799/2011, Curtea Constitutionala a cenzurat insa aceasta eliminare, statuand ca aceasta contravine limitelor in care Constitutia poate fi revizuita, prevazute la al sau art. 152.

Prin urmare, sub rezerva unei modificari a jurisprudentei Curtii Constitutionale, putin probabila in opinia mea, subiectul eliminarii inviolabilitatii parlamentare si a imunitatii ministrilor este inchis.

Nu acelasi lucru se poate spune insa si despre simplificarea si transparentizarea procedurilor parlamentare de ridicare a acestor inviolabilitati si imunitati. In momentul de fata nimic nu impiedica cele doua Camere ale Parlamentului sa isi modifice regulamentele, in sensul stabilirii unor proceduri mai simple, mai rapide si mai transparente cu privire la aceste situatii, proceduri care sa se rezume doar la a aprecia daca masura solicitata de procurori are un temei serios, iar nu a aprecia asupra sustinerilor si probelor procurorilor, transformandu-se astfel intr-un organ paralel de jurisdictie.

Referitor la transparentizarea procedurii, apreciez ca aceasta trebuie sa vizeze inclusiv eliminarea votului secret in plenul Camerelor, dat fiind, pe de o parte, ca acesta nu este impus de Constitutie, iar pe de alta parte ca cetatenii, alegatorii, trebuie sa cunoasca modul in care au votat alesii lor, avand in vedere ca prin votul asupra solicitarii procurorilor, parlamentarii isi asuma raspunderea politica a deciziei lor.

Fenomene fără precedent în istoria alegerilor. Politolog: „Vom vedea niște scoruri foarte interesante"

Se anunță o prezență-record la alegerile europarlamentare, programate pentru 9 iunie 2024. Fenomenul a fost explicat de către politologul Andrei Țăranu, într-un interviu pentru Ziare.com....

Cine câștigă din separarea candidaților PSD-PNL la Capitală: ”Se vor faulta unul pe altul”. Scenarii noi pentru prezidențiale

Sociologul Alfred Bulai, șeful departamentului de Sociologie din cadrul SNSPA, a fost invitatul rubricii „Cu fața la alegători”. Acesta a vorbit despre cele mai importante subiecte de pe...