Denunturile ar trebui extinse. Imunitatea in cazul ministrilor se poate schimba - Interviu

Miercuri, 25 Martie 2015, ora 07:00
7313 citiri
Denunturile ar trebui extinse. Imunitatea in cazul ministrilor se poate schimba - Interviu

Eliminarea avizului Parlamentului pentru arestarea sau retinerea unui senator sau deputat nu e posibila, insa avem un regim al imunitatilor mai avantajos pentru ministri. In Germania, de exemplu, nu trebuie un aviz pentru a urmari penal un ministru. Dar noi ne-am luat dupa Franta, nu dupa Germania, spune profesorul de drept constitutional, Gheorghe Iancu.

Intr-un interviu acordat Ziare.com, profesorul Iancu, fost procuror, a apreciat ca actuala legislatie penala nu este abuziva, fiind rezultatul muncii unor specialisti in domeniul penal.

In privinta denuntului, profesorul Gheorghe Iancu a aratat ca, daca el "nu este coroborat cu alte probe directe, el este zero. In toata lumea exista asa ceva, numai la noi nu se putea. Ba mai mult, in alte tari exista nu numai in materie penala, ci si in materie contraventionala sau administrativa."

Profesorul Iancu a comentat si numarul mare de arestari preventive din ultima vreme.

Ca profesor de drept constitutional si ca fost procuror considerati ca actualele Coduri Penal si de Procedura Penala sunt abuzive?

Nu am cum sa fiu de acord cu asa ceva. Codurile au fost facute de specialisti, colegi de ai mei de la Facultatea de Drept, carora li s-au adaugat si o serie de deputati si senatori care mai stiau cate ceva. Si, in ciuda faptului ca ambele comisii au fost conduse de Ponta, codurile au iesit bine. Au fost modificari conforme legislatiei penale din statele lumii, cum este chiar in privinta denuntului.

Denuntul a devenit un soi de sperietoare, este privit ca turnatorie.

Sunt si unele delatiuni, dar acestea nu sunt luate in considerare. Denuntul a fost introdus in legislatie ca sa se afle mai repede adevarul. Fara el, era posibil sa nu-l aflam. Denuntul foloseste in timpul urmaririi penale mai ales, in rechizitoriu este mentionata cooperarea inculpatului cu organele de urmarire penala, iar efectele pentru el sunt pozitive.

Denunturile nu sunt o calamitate, dimpotriva, ajuta organele de cercetare penala.

Se poate ajunge la puscarie exclusiv in baza unui denunt, dupa cum au ajuns sa se planga unii dintre arestatii sau suspectii acestor zile?

Nu. Daca denuntul nu este coroborat cu alte probe directe, el este zero. Pana la expertize, de exemplu, sunt audiati si alti martori care sa arate daca denuntul respectiv poate avea o doza de adevar. Multe denunturi zac pe la DNA sau alte parchete ani de zile tocmai pentru ca nu se coroboreaza cu nimic.

Exista si teoria ca avantajele pe care denuntul confirmat le aduce denuntatorului la randul sau inculpat ar reprezenta o nedreptate.

E o motivare pentru aflarea mai rapida a adevarului. In toata lumea exista asa ceva, numai la noi nu se putea. Ba mai mult, in alte tari exista nu numai in materie penala, ci si in materie contraventionala sau administrativa. La noi nu exista. In Germania, in Franta, in tarile nordice, denunturile sunt la mare moda: mi-a omorat catelul, mi-a murdarit gradina, m-a sicanat in trafic, a trecut pe rosu etc.

Pe de alta parte, daca procurorii au probe ca persoana respectiva ascunde ceva si deci a tainuit ceva nefacand denuntul, o pot trimite in judecata si pentru aceasta infractiune de sine statatoare.

Dar denuntul nu este singura institutie noua introdusa cu succes. Nu exista, de exemplu, arestul la domiciliu, aparut in noul Cod de Procedura Penala.

Este vazut ca o forma de libertate.

Deloc. Este o impresie de libertate. Sunt foarte multe obligatii si restrictii ale celui arestat la domiciliu. Este un arest, singura diferenta fiind locul unde se afla arestatul, nu la penitenciar, ci la domiciliu. Daca ar fi o forma de libertate, nu s-ar scadea din pedeapsa finala.

Libertatea e una singura. Sigur, libertatea filosofica este totala. In drept, libertatea e limitata de lege. Cu libertatea filosofica iesi pe strada si dai cu parul pentru ca esti liber absolut.

Suntem in fata unui exces de arestari preventive, care ar trebui sa fie situatii exceptionale?

Nu poti sa spui ca e vorba de un abuz daca nu stii dosarul. Dar in Codul de Procedura sunt prevazute cazurile in care se ia masura si, daca ne aflam intr-un asemenea caz, masura trebuie luata. Nu e vorba doar despre pericol social. De exemplu, un scop principal al arestarii este si conservarea, protejarea probelor pe care exista riscul ca persoana in cauza sa incerce sa le altereze. Oamenii nu prea inteleg si nici nu s-a explicat de ce trebuie dispusa o anumita masura preventiva. Scopul este tot aflarea adevarului.

Noua legislatie a inlocuit indiciile cu suspiciunea rezonabila. Apare o doza de arbitrariu?

Suspiciunea rezonabila e preluata din dreptul american. Cred ca era mai bine sa fi ramas indiciul. Nu stiu ce inseamna rezonabilitatea, daca nu e cuantificata poate duce la orice. Este o doza de arbitrariu. Problema este mai ales in cazul retinerii pe suspiciune rezonabila. Daca se ajunge la arestare, judecatorul ia decizia pe niste probe. Ca dovada, desi au existat cereri de arestare, oamenii nu au fost clintiti.

Avem o problema si cu catusele, reclamate de unele voci ca pur spectacol?

Nu e un abuz, dar mi se pare o exagerare. Ar trebui modificat regulamentul si inteleg ca si CSM s-a gandit la asta. In Bulgaria si Romania masura se mentine de dinainte de 1989. Pe atunci se puteau pune si lanturi la picioare in cazul infractiunilor mai grave. Catusele acestea transforma iesirea de la DNA in circ, mai ales ca se pun catuse si in cazul retinerii care e o masura provizorie pe 24 de ore. Exista autoritati care pot sa isi asume riscul de a pazi persoana sa nu fuga. Pe cei retinuti ii incatusam si pe cei condamnati ii scoatem la munca fara catuse.

Dar cand i-au scos doamnei Udrea catusele in arestul Politiei dupa prima retinere a iesit un mare scandal.

Era deja in incinta arestului IGP. Era firesc. Sa o fi bagat in celula cu catuse? Exagerari pentru rating. E o mare greseala ca se continua cu catusele. Daca te tin doi mascati, nu are ce sa se intample. La o adica, se poate folosi si violenta in asemenea situatii.

Avem doua categorii de romani in acest moment. Cetatenii care pot fi urmariti penal, arestati si retinuti oricand si cetatenii care pot fi pusi in asemenea situatii doar cu un aviz prealabil, al Parlamentului sau, dupa caz, de la presedinte. E firesc?

Parlamentul a luptat sute de ani pentru autonomie si pentru asta a taiat multe capete de regi. Ea presupune ca Parlamentul sa fie consultat cand se ia vreo masura impotriva unui membru al sau, asa cum se intampla si in cazul puterii executive si in cel al puterii judecatoresti. Si ar trebui sa presupuna ca nimeni sa nu aiba voie sa intre cu arme, asa cum se intampla la noi, unde flutura SPP pistoalele. SPP este acum in mijlocul Parlamentului, ceea ce este aberant.

Consultarea nu poate fi scoasa. Exista insa diferente. Pentru fostii ministri care nu sunt senatori si deputati e nevoie de aviz pentru urmarire penala, daca e vorba de fapte comise in exercitiul functiei, dar arestarea poate interveni oricand.

Pentru parlamentari e nevoie de aviz doar pentru retinere si arestare, dar nu si pentru urmarirea penala. Iar pentru ministrii care sunt si parlamentari e nevoie de avize si pentru una, si pentru alta.

Este adevarat ca in Germania, de exemplu, nu e obligatoriu sa ceri ridicarea imunitatii pentru ministri pentru a-i urmari penal. Acolo se poate schimba ceva si la noi, dar noi ne-am luat dupa Franta, nu dupa Germania.

Avem un regim al imunitatilor mai avantajos pentru ministri. Pentru parlamentari e peste tot la fel - imunitate absoluta pentru vot si declaratii, aviz pentru retinere, arestare, perchezitie tocmai in virtutea autonomiei.

In cazul avizelor de la presedinte nu au fost probleme, dar la acordarea, mai precis la respingerea acestor avize nu isi depaseste Parlamentul atributiile, nu devine instanta, deci putere judecatoreasca, pronuntandu-se asupra vinovatiei?

Nu. Poate Constitutia ar trebui putin modificata, sa precizeze ca membrul unui sistem trebuie aparat de sistem in acest fel numai pentru abuzuri. Dar nu exista abuz al Parlamentului cat timp exista autonomie. Daca o regula ii permite sa se pronunte, nu are cum sa fie abuz.

Si nu e o discriminare intre cetatenii care pot fi aparati si cei care nu pot fi aparati?

Nu. Egalitate nu inseamna egalitarism. Oamenii se afla in situatii diferite si atunci si regulile sunt diferite. Autonomia Parlamentului ii permite acestuia sa fie de acord sau nu cu solicitarea procurorilor. Parlamentarul este desigur om ca si noi, dar are un statut diferit de al nostru, e in alta situatie juridica pentru care se aplica alte reguli. Egalitarismul era pe vremea lui Ceausescu, egalitate inseamna ca in situatii diferite regulile sunt diferite.

Citeste si:
Istoria guvernelor României
Istoria guvernelor României
O fi bimilenară istoria ceaușistă a poporului român, dar istoria documentată a guvernelor României nu este mai veche de 159 de ani. În tot acest timp, Principatele Unite, apoi Regatul...
Gabriela Firea, despre proiectul PSD privind plafonarea prețurilor la energie și gaze: „Noile facturi dublate ar însemna un cost suplimentar de minim 1200 de euro pe an”
Gabriela Firea, despre proiectul PSD privind plafonarea prețurilor la energie și gaze: „Noile facturi dublate ar însemna un cost suplimentar de minim 1200 de euro pe an”
Gabriela Firea a anunțat luni, 18 octombrie, că proiectul PSD privind plafonarea prețurilor la energie și gaze va ajunge astăzi în Senat. Astfel, potrivit proiectului social democraților,...
Sursa: Ziare.com