Nu exista vreun conflict de natura constitutionala intre Parchet si Parlament, iar daca CCR va consfinti totusi existenta lui, s-ar putea modifica echilibrul constitutional si separatia puterilor in stat, afirma avocatul Claudiu Dinu, conferentiar la Facultatea de Drept a Universitatii Bucuresti.
Claudiu Dinu spune, intr-un interviu pentru Ziare.com, ca obligarea Parchetului de a trimite un dosar penal, fie el clasat, la Parlament, ar face posibil ca pe viitor, sub pretextul unei anchete parlamentare, orice dosar sa poata fi cerut de parlamentari si informatiile nepublice din el sa ajunga la politicieni si chiar in presa.
Nici in privinta dosarului "Belina", Claudiu Dinu nu considera ca exista un conflict intre institutii: "Poate Parchetul a gresit, dar asta trebuie vazut in solutia finala a instantei de judecata. Daca din nou CCR va interveni, ca urmare a unui conflict, si va spune ca Parchetul nu poate cerceta, nu cred ca este in regula".
Au ramas in pronuntare la CCR doua sesizari privind existenta unui conflict intre Parchet si Parlament, una vizand-o pe dna Kovesi, cealalta pe dl Lazar. Exista vreun conflict?
Cele doua trebuie discutate la pachet si, in opinia mea, nu exista vreun conflict de natura constitutionala intre Ministerul Public si Parlament.
Eu nu cred ca dl Lazar putea sa trimita, legal, la comisie dosarul privind o eventuala frauda privind alegerile din 2009. Codul de procedura penala spune ca urmarirea penala este nepublica, chiar daca este vorba despre un dosar clasat. Dl Lazar nu putea sa incalce aceasta dispozitie.
Pe de alta parte, exista doua decizii ale CCR din perioada 2005-2006 potrivit carora un magistrat nu poate fi citat in fata unei comisii parlamentare. Solutiile de atunci aveau ca temei principiul separatiei puterilor in stat. Magistratul face parte din puterea judecatoreasca, care are mecanismele ei de control, de sanctionare. Mai mult, la vremea respectiva nici macar o persoana privata nu putea fi citata in fata unei comisii parlamentare.
Chiar procedura in fata comsiei spune ca o persoana citata poate sa vina personal sau sa trimita un punct de vedere scris, ceea ce dna Kovesi a facut, deci nu cred ca se pune problema unui refuz. Nicaieri nu e prevazuta prezenta fizica obligatorie in fata comisiei.
I se reproseaza ca raspunsul scris nu a fost la intrebarea punctuala formulata.
In procesul penal exista dreptul la tacere. Nimeni nu poate fi obligat sa declare ceva daca nu doreste sa declare. In procedura penala nu exista nicio sanctiune pentru persoana care declara ca nu doreste sa declare.
Deci fiecare poate raspunde sau nu, cu atat mai mult in fata unei comisii parlamentare. Nu o poti obliga sa raspunda intr-un anumit fel sub sanctiunea legii penale. Cred ca am ajuns prea departe.
Scopul comisiilor parlamentare ar trebui sa fie cu totul altul, circumscris fisei postului parlamentarului si rolului puterii legislative, aceea de a face legi. Ea trebuie sa cerceteze situatii, circumstante care sa o duca la concluzii privind proiecte legislative. Sa constate disfunctionalitati, mecanisme care functioneaza sau nu.
Se instituie un fel de justitie paralela?
S-ar putea spune si asa desi ar fi un precedent periculos. Daca CCR va consfinti ca exista un conflict si, pe cale de consecinta, ar obliga magistratul sa se prezinte in fata comisiei si sa fie trimise dosare in procedura judiciara, s-ar crea un precedent periculos. S-ar putea modifica echilibrul constitutional si separatia puterilor in stat.
Si ma intreb de ce s-ar impune schimbarea jurisprudentei CCR pentru ca situatia de fapt avuta in vedere cand au fost luate deciziile mai vechi amintite este aceeasi. Avem aceeasi Constitutie, aceleasi puteri in stat, aceeasi separatie. Nu e nicio situatie care sa genereze o schimbare a jurisprudentei constitutionala.
Si totusi, din pacate, in ultima perioada, CCR isi reconsidera propria jurisprudenta.
La ce ne-am putea astepta concret daca sesizarile ar fi admise?
Primul afectat ar fi principiul obligatiei respectarii independentei sistemului judiciar. El a fost conceput ca un mecanism bine pus la punct care permite ca justitia sa fie infaptuita numai de catre instantele judecatoresti si permite un control al justitiei realizat de un organism specializat expres, prevazut de Constitutie, CSM si nu de alte autoritati din afara puterii judecatoresti. Este un sistem consacrat la nivel european de mult timp.
Ne putem trezi ca la un moment dat o comisie de ancheta sa infirme o solutie de clasare si sa impuna redeschiderea unui dosar? Sau invers.
Daca vor avea aceasta competenta, da. Dosarul presupun ca nu ar fi trimis la Parlamant doar de poza. Solutia va fi analizata, se va spune eventual ca s-a gresit, eventual se va sesiza Inspectia Judiciara.
Dar intr-un dosar penal nu exista doar persoana care face obiectul cercetarii. Sunt si alte persoane care au dat declaratii, sunt acte de procedura nepublice. Lucrurile sunt cu mult prea complicate si mi se pare ca eventualele consecinte ale unei asemenea decizii sunt tratate superficial.
Deci in ipoteza unei decizii de admitere din partea CCR, ne-am putea trezi ca orice dosar ar putea fi cerut de o comisie de ancheta constituita pe te miri ce motive si prin intermediul ei oricine si-ar putea baga nasul in dosar?
In limbaj nejuridic, da, este adevarat.
Dl Toader ar urma sa sesizeze CCR si cu un alt conflict, legat de dreptul procurorilor de a ancheta dosarul Belina. Aici vedeti un conflict?
Daca am fi avut discutia inainte de sesizarea CCR pe instrumentarea Parchetului in privinta OUG 13, v-as fi raspuns ca un asemenea demers nu e posibil, nu e sortit succesului. Dar vorbim dupa interventia CCR care a decis ca un anumit aspect nu poate fi cercetat de catre procurori. Deci demersul la CCR e posibil.
Nu vreau sa intru pe fondul dosarului, am vazut doar comunicatul si in raport cu el, ca avocat, poate nu sunt de acord in totalitate cu cele afirmate acolo si as avea aparari de facut. Repet, nu am vazut dosarul.
Dar aceste aparari, strategii trebuie facute in cadrul reglementat, adica in fata procurorului de caz si daca nu reusesti, ai caile de atac in fata instantei.
Acolo se va stabili daca exista un abuz in serviciu pentru ca ar fi fost nevoie de o lege, nu de o HG. Este o chestiune importanta, care nu trebuie transata intre CCR si Parchet.
Poate Parchetul a gresit, dar asta trebuie vazut in solutia finala a instantei de judecata. Daca din nou CCR va interveni, ca urmare a unui conflict, si va spune ca Parchetul nu poate cerceta, nu cred ca este in regula. Dar orice e posibil.
Stabilirea legalitatii unui act administrativ individual, cum este HG Belina, este de competenta exclusiva a instantei de contencios?
Este adevarat ca o HG poate face obiectul unei cenzuri sub aspectul legalitatii la instanta de contencios administrativ competenta, CAB. Pe de alta parte, din ce am vazut in comunicat, DNA se refera la altceva.
Sustine ca acel transfer trebuia realizat prin lege nu prin HG, deci ipoteza e alta. Lucrurile sunt diferite, Parchetul nu a pus problema legalitatii HG sub aspect contencios.
Se justifica sesizarea facuta de DNA impotriva ministrului Justitiei la CSM pentru incalcarea independentei justitiei?
Razboiul mediatic pe aceasta tema intre ministrul Justitiei si DNA nu face bine nimanui. Eu nu ii iau apararea dlui ministru, dar cred ca declaratia nu e de natura sa afecteze independenta sistemului judiciar.
Ca sa o afecteze ar trebui ca in urma ei procurorul de caz sa se simta amenintat sau sa isi schimbe opinia. Sau judecatorii la care ar ajunge acest caz sa se simta influentati in mod concret. Nu stiu daca declaratia are aceasta forta.
Dar daca ministrul care face aceasta declaratie ar avea in subordine si Inspectia Judiciara (IJ), asa cum doreste dl Toader prin proiectul de modificare a Legilor Justitiei? S-ar putea simiti procurorul amenintat sau presat spre o anumita solutie?
Raspunsul unui jurist care se respecta este: depinde. S-a discutat mult despre acesta trecere a IJ la ministru si a fost unul dintre motivele avizului negativ de la CSM.
Conteaza cum functioneaza institutional si managerial IJ, nu unde se afla ea. Trebuie urmarit cum sunt numiti inspectorii, cum sunt recrutati, regulamentul de functionare, cum pot fi revocati, daca entitatea care ii are in subordine poate sau nu interveni intr-o procedura de inspectie judiciara.
Ca IJ e la CSM sau la Ministerul Justitiei e mai putin important. Ce e important e daca se poate interveni pentru influentarea anchetei disciplinare.
Si felul in care a conceput dl Toader reglementarea inchide acest risc de influentare?
Reglementarea poate fi imbunatatita. Dar si faptul ca inspectia este acum la CSM, faptul ca un inspector este numit si poate fi revocat de organismul in fata caruia Inspectia Judiciara trebuie sa sustina un punct de vedere poate nu e tocmai in regula.
Esential este ca Inspectia Judiciara sa fie independenta si independenta e data de regulile de functionare, de numire si revocare a inspectorilor, regulile de procedura si daca activitatea lor poate fi interferata.
Seful IJ si adjunctul sau vor fi numiti de ministrul Justitiei, care va fi primul destinatar al oricarui raport de inspectie cu dreptul de a cere refacerea acestuia. E o garantie de independenta?
Asta face acum CSM.
Cu deosebirea ca ministrul Justitiei este om politic.
Nu as porni la reglementare de la premise ca un om politic trebuie sa fie rau. Repet, daca se va reglementa o procedura corecta nu conteaza daca IJ este arondata la minister sau la CSM. Pe procedura corecta trebuie centrata discutia.
Sunteti de acord cu modificarile propuse de ministrul Justitiei?
Cred ca ele trebuie discutate punctual, nu global. Iar avizul CSM a fost global. Eu cred ca ar fi trebuit discutata propunere cu propunere. E greu de acceptat ca tot ce propune ministrul afecteaza independenta sistemului judiciar. Cred ca un aviz cu precizari, cu nuantari, ar fi fost cu mult mai constructiv.
Sistemul judiciar functioneaza bine, dar e loc de mai bine. Au fost si propuneri bune, de exemplu: magistratii iesiti la pensie sa nu mai poata reveni, chestiunea avansarii pe loc a magistratilor, vechimea minima juridica a celor care intra in magistratura, problema drepturilor magistratilor.
Dar schimbarea pocedurii de numire a procurorilor sefi? E necesara si corecta?
Acolo, da, trebuie sa ne gandim bine. Eu cred ca solutia corecta, sugerata de MCV, ar fi sa dam rolul principal CSM. Presedintele, viepresedintele si sefii de sectii de la ICCJ sunt numiti de presedinte la propunerea CSM. Deci acolo CSM face selectia, iar procedura e transparenta. De ce sa nu facem asta si la procurori?
Rolul decisiv trebuie sa fie al CSM si atunci poate fi oricine la finalul procedurii de numire.
Pledati pentru un rol decisiv al CSM, dar vi se poate replica cu situatia actuala din CSM unde, spun unii, mai e putin si iese cu bataie.
CSM este un organism democratic, alcatuit din 19 membri, intre care 14 magistrati alesi de judecatorii si procurorii din intreaga tara, iar voturile se iau cu majoritate. Niciunde nu se spune ca deciziile trebuie luate in unanimitate.
Pe chestiunea modificarii Legilor Justitiei, au fost opinii diferite si intre procurori, si intre judecatori, s-a luat un vot cu majoritate cum spune legea. Nu pot spune ca e o problema oculta in CSM, dimpotriva, pe o parte dintre membri ii cunosc bine si as garanta pentru ei. Poate ca e un CSM mai democratic decat precedentele.
De aia uneori joaca la doua... Vezi tot