Scapa infractorii de interceptare? - Interviu cu judecator UNJR

Noul Cod de Procedura Penala permite interceptarile telefonice si fara ca umarirea penala sa fi fost dispusa impotriva unei persoane. Mai mult, vor putea exista in continuare si interceptari realizate legal in afara unui proces penal, afirma judecatorul Cristinel Ghigheci de la Curtea de Apel Brasov, membru UNJR.

Intr-un interviu acordat Ziare.com, judecatorul Ghigheci atrage atentia ca aplicarea noilor coduri penale de la 1 februarie cu actualele necorelari si inadvertente poate provoca numeroase condamnari si despagubiri la CEDO. Avand in vedere faptul ca sistemul nu a fost pregatit, este posibil sa nu se mai poata inregistra noi dosare penale.

Judecatorul Ghigheci a explicat care sunt cele mai mari probleme legate de aplicarea noilor coduri, ce consecinte ar putea avea ele si de ce este necesara amanarea intrarii in vigoare a acestora.

Cea mai disputata problema in privinta noului Cod de procedura penala se refera la interceptarile telefonice. Devin ele inutile pentru ca nu vor putea fi facute decat dupa ce invinuitul stie ca este urmarit penal?

Este o problema generata, ca multe altele, de exprimarea lipsita de precizie a legiuitorului. Termenul de "urmarire penala" este un termen tehnic, ce se refera la o faza a procesului penal, care debuteaza printr-un act special al organului de urmarire penala. Noul Cod de procedura penala, spre deosebire de cel vechi, prevede ca inceperea urmaririi penale se face initial doar cu privire la fapta, in rem, iar nu cu privire la o anumita persoana.

Dupa ce se incepe urmarirea penala cu privire la fapta, se pot face diferite acte de urmarire penala, inclusiv interceptarea convorbirilor telefonice, pentru a se verifica daca intr-adevar s-a comis o infractiune si, eventual, care sunt persoanele care au participat la savarsirea acesteia.

Dupa ce se strang suficiente date si probe din care sa rezulte, cu destul de mare probabilitate, ca o anumita persoana a savarsit fapta pentru care s-a inceput urmarirea penala, printr-un alt act al procurorului se dispune continuarea urmaririi penale fata de aceasta persoana, care din acest moment dobandeste calitatea de suspect in procesul penal.

Aici intervine problema de interpretare a textelor noului Cod de procedura penala, pentru ca nu se arata in mod explicit ca doar continuarea urmaririi penale necesita autorizarea prealabila, in cazurile in care legea prevede obligativitatea unei astfel de autorizari, de ex. pentru parlamentari, ministri, magistrati etc.

Am putea deduce noi, pe cale de interpretare, ca doar actul prin care se dispune continuarea urmaririi penale fata de astfel de persoane necesita autorizarea prealabila, nu si actul prin care se incepe initial urmarirea penala cu privire la fapta. Era de preferat ca legiuitorul sa nu fi lasat loc la ambiguitati si sa expuna mai clar aceasta optiune.

Dar se poate incuviinta interceptarea convorbirilor telefonice intr-o cauza si inainte de a se dispune continuarea urmaririi penale fata de o persoana, daca anterior se incepuse urmarirea penala cu privire la fapta, in rem.

O alta problema legata de interceptarea convorbirilor telefonice este aceea a dispozitiilor art. 140 din noul Cod de procedura penala, care prevede ca acestea se pot dispune in cursul urmaririi penale, fara a lua insa in considerare ca Legea nr. 51/1991 privind siguranta nationala a Romaniei permite efectuarea unor astfel de interceptari, tot cu autorizarea prealabila a unui judecator de la ICCJ, in afara cadrului unui proces penal.

Aceste interceptari, spre deosebire de cele reglementate in noul Cod de procedura penala, sunt autorizate de judecatorul de la instanta suprema pentru culegerea de informatii legate de amenintarile la siguranta nationala, iar nu pentru dovedirea unor infractiuni. Insa, din cadrul unor convorbiri interceptate in acest mod, poate rezulta intamplator savarsirea unor infractiuni concrete, de catre anumite persoane, si ea nu poate fi ignorata.

Intrucat interceptarea convorbirilor telefonice "pe mandat de siguranta nationala" este dispusa tot de catre un judecator, in baza unei legi, pe o durata limitata de timp si cu respectarea unei proceduri, nu pune nicio problema din punct de vedere al respectarii drepturilor omului folosirea lor in procesul penal, pentru probarea acelor infractiuni care au rezultat din convorbiri.

Ar fi fost de preferat sa se reglementeze explicit situatia folosirii in procesul penal a interceptarilor autorizate in baza Legii nr. 51/1991, pentru a se evita discutiile si interpretarile diferite.

Disputata este si scaderea pedepselor in cazul infractiunilor privind patrimoniul. Este o masura care favorizeaza acest tip de infractiuni?

Reducerea pedepselor la infractiunile contra patrimoniului era necesara pentru ca, in general, limitele de pedeapsa erau exagerat de mari pentru aceste infractiuni, iar instantele de judecata aplicau de regula pedepse orientate spre minim sau chiar sub minimul special, fortand de multe ori retinerea de circumstante atenuante in favoarea inculpatului, pentru a putea reduce pedeapsa sub minimul special prevazut de lege.

Problema este cu infractiunile care au produs prejudicii deosebit de mari, care nu mai sunt prevazute de noul Cod penal ca variante agravante, cu limite de pedeapsa mai ridicate. De pilda, infractiunea de inselaciune cu consecinte deosebit de grave, pentru care vechiul Cod penal prevedea limite de pedeapsa de la 10 la 20 de ani inchisoare, este pedepsita in noul Cod penal cu maxim 5 ani de inchisoare.

Trebuia facuta o distinctie in cazul acestor infractiuni, care au produs consecinte deosebit de grave, pentru ca ele nu pot fi privite la fel cu cele prin care s-au produs prejudicii modice. Noul Cod penal a inasprit insa regimul de sanctionare a persoanelor care savarsesc mai multe infractiuni sau care sunt recidivisti.

Dincolo de aceste aspecte, ce alte inconveniente sesizeaza judecatorul de cauze penale in continutul noilor coduri si unde ar trebui intervenit rapid?

Sunt multe necorelari si inadvertente in noul Cod de procedura penala. S-au introdus multe institutii noi, preluate in general din sistemul de drept anglo-saxon, dar e foarte complicat procesul de adaptare a lor la sistemul nostru de drept. Daca nu sunt foarte bine gandite si adaptate, ele pot sfarsi fie prin a fi gresit intelese si aplicate, fie prin a fi pur si simplu neutralizate, ca un "corp strain".

In acest moment practicienii nu sunt foarte optimisti in privinta succesului noului Cod de procedura penala. Au si motive sa fie asa, pentru ca au vazut ca acesta nici nu a apucat sa fie aplicat si a fost deja modificat substantial prin legea de punere in aplicare, iar acum se mai vehiculeaza un act normativ de modificare a lui.

Chiar si cu aceste numeroase modificari, tot au ramas nereglementate o serie de probleme.

De pilda, noi nu stim in acest moment daca dupa intrarea in vigoare a codurilor vom solutiona contestatiile impotriva incheierilor prin care se dispune asupra masurilor preventive in cursul judecatii in complet de un judecator sau in complet de doi judecatori. Aceasta e o problema banala, care trebuia rezolvata de legiuitor, si sunt convins ca pur si simplu "s-a uitat" de ea.

Pe rolul instantelor sunt acum probabil mii de inculpati fata de care e luata una din masurile preventive, iar aceasta este una din problemele de care ne vom lovi din prima zi de aplicare a noilor coduri. Nu mai are rost sa mai insist asupra consecintelor pe care le are asupra legalitatii masurilor preventive solutionarea acestor contestatii intr-un complet nelegal constituit (adica in complet de doi judecatori, in loc de un judecator, sau invers).

Cea mai grava problema mi se pare insa aceea ca legiuitorul nu a reglementat in mod clar modul in care se va aplica legea penala persoanelor private de libertate, condamnate definitiv. In cazul succesiunii de legi in timp exista un principiu ca inculpatilor aflati in curs de judecata si, in unele situatii, chiar si celor condamnati definitiv, trebuie sa li se aplice legea penala care le este mai favorabila.

Cum noul Cod penal a redus mult pedepsele la infractiunile contra patrimoniului, in penitenciare sunt multe persoane condamnate definitiv, carora ar trebui sa li se aplice dispozitiile mai favorabile ale noului Cod penal. Din acest motiv s-au infiintat niste comisii speciale, in fiecare penitenciar, care au analizat dosarul fiecarui detinut si care trebuiau sa sesizeze instantele de judecata, atunci cand se impune reducerea pedepselor.

Marea problema este ca legiuitorul nu a reglementat explicit ce se intelege prin "lege penala mai favorabila". Aici se confrunta doua teorii, legiuitorul nu a optat in mod clar pentru una, iar comisiile din cadrul penitenciarelor nu au procedat in mod unitar in stabilirea pedepselor pe care le au de executat persoanele aflate in penitenciare, cu condamnari definitive.

Astfel, unele comisii au sesizat instantele pentru punerea in libertate a unor persoane condamnate definitiv, la 1 februarie, iar altele nu au sesizat instantele, desi cazurile erau similare, intrucat au adoptat o teorie diferita cu privire la legea penala mai favorabila. Or, este de neconceput ca persoane aflate in aceeasi situatie juridica, sa primeasca solutii diferite cu privire la punerea in libertate la intrarea invigoare a noilor coduri.

Noul Cod de procedura penala are niste mecanisme de unificare a practicii judiciare, dar dureaza pana se ajunge la obtinerea unei solutii, iar in materia privarii de libertate, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a stabilit ca si un termen de cateva ore de detinere nelegala poate atrage o incalcare a dreptului la libertate si siguranta.

Daca modificarile nu vor fi facute, ce consecinte ireparabile pot sa apara?

Daca nu se va amana intrarea in vigoare a noilor coduri si nu se va interveni legislativ, pentru adoptarea unei solutii unitare in ceea ce priveste legea penala mai favorabila, este foarte posibil ca persoanele care au primit solutii diferite cu privire la punerea in libertate, desi erau in aceeasi situatie, sa obtina condamnari si despagubiri la CEDO.

In opinia mea ar fi absolut necesara amanarea intrarii in vigoare a noilor coduri si reluata analizarea tuturor dosarelor persoanelor private de libertate, dupa aceeasi teorie asupra legii penale mai favorabile, care ar trebui mentionata explicit in lege. La fel, in ceea ce priveste precizarea numarului de judecatori care fac parte din completul ce solutioneaza contestatiile la masurile preventive dispuse in cursul judecatii.

Cat de pregatit este sistemul din punct de vedere logistic pentru acest moment de cotitura care este intrarea in vigoare a codurilor?

La adoptarea noilor coduri s-a facut un studiu de impact si au fost intrebate instantele de cati judecatori si grefieri mai este nevoie pentru aplicarea noilor coduri. Intrucat noul Cod de procedura penala prevede o noua faza a procesului penal, intre urmarirea penala si judecata, si totodata da mult mai multe acte in competenta judecatorilor, era evident ca ar fi trebuit alocat un numar mai mare de judecatori.

Or, pana in acest moment schemele de personal ale instantelor au ramas neschimbate. La noi la instanta, si probabil la toate celelalte, nu s-a primit nici un post de judecator in plus, in vederea intrarii in vigoare a noilor coduri penale.

De asemenea, pana in acest moment, nu stiu sa se fi adaptat programul informatic ECRIS, pentru intrarea in vigoare a noilor coduri penale. Ar fi trebuit sa fie adaptat din timp, pentru a ne familiariza si noi si grefierii cu acesta. Fara aceasta modificare nu se pot inregistra dosare dupa intrarea in vigoare a noilor coduri.

De asemenea, nu s-a luat in considerare faptul ca nu exista sali de judecata suficiente pentru a se putea aplica noul Cod de procedura penala. Sunt instante unde toata sectia penala trebuie sa imparta o singura sala de judecata, iar judecatorii trebuie sa astepte sa se termine sedinta de judecata programata, a carei durata nu poate fi anticipata de la inceput, pentru a putea intra in sala cu alte cauze urgente.

CTP, după ce a văzut conferința lui Cătălin Cîrstoiu: ”I s-a mai rărit zâmbetul iliescoid...”

Candidatul PSD-PNL la Primăria Capitalei, medicul Cătălin Cîrstoiu a susținut vineri, 19 aprilie, o conferinţă de presă pentru a răspunde acuzaţiilor de incompatibilitate în condiţiile...

De ce Robert Negoiță nu poate fi candidatul coaliției la Primăria Capitalei. „Niciun primar de sector nu are mai multe șanse decât Piedone”

În contextul unei crize generate în alianța PSD-PNL, generată de zvonurile legate de o eventuală retragere a medicului Cătălin Cîrstoiu, primarul de la Sectorul 3, Robert Negoiță, s-a...