Cum isi bate joc Ministerul de Externe de milioane de euro bani publici. Ignoranta sau tradare?

In aprilie anul acesta, o instanta britanica suspenda procedura de extradare a lui Alexander Adamescu, fiul lui Dan Adamescu, om de afaceri acuzat de dare de mita. Motivul a fost o cauza pe care acesta o are in fata ICSID, organismul international creat de Banca Mondiala pentru arbitraje in investitii.

Alexander Adamescu si compania The Nova Group NV au dat in judecata statul roman, in decembrie 2015, la tribunalul arbitral, iar avocatii de la Londra ai omului de afaceri au sustinut ca prin executarea mandatului de arestare impotriva sa ar fi prejudiciata buna sa aparare in fata ICSID.

Este doar una dintre consecintele grave ale Acordurilor bilaterale guvernamentale privind promovarea si protejarea reciproca a investitiilor incheiate de Romania, asa numitele TBI intra-UE.

Alte consecinte, chiar mai grave, sunt sumele uriase pe care Romania le cheltuieste pentru apararea in fata ICSID si care imbogatesc case de avocatura alese pe spranceana, dar si sumele pe care Romania trebuie sa le plateasca drept despagubiri, asa cum s-a intamplat in cazul fratilor Micula.

O alta consecinta grava este actiunea de infringement pe care numai o minune o poate impiedica sa devina actiune in fata Curtii de Justitie a UE unde doar o alta minune ne-ar putea face castigatori.

Aceste TBI, devenite intra-UE dupa aderare, au fost semnate de Romania, inainte sa devina membra UE, cu tari UE. Scopul lor era sa sa le dea o siguranta suplimentara intreprinzatorilor straini retincenti fata de Romania din motive politice si istorice.

In virtutea acestor TBI, investitorii straini primeau anumite compensatii in caz de expropriere si beneficiau de proceduri de arbitraj pentru solutionarea litigiilor in materie de investitii.

Instanta competenta pentru aceste litigii este ICSID, cu sediul la Washington.

Despagubiri de zeci de milioane de euro

Am cerut Ministerului de Finante o evidenta a cauzelor Romaniei la ICSID si a sumelor cheltuite de statul roman cu ele. Sunt impresionante. Romania a avut 13 procese in fata ICSID, 9 s-au incheiat, 4 continua.

Cel mai cunoscut este litigiul cu fratii Micula, la finalul caruia Romania a fost obligata la plata unei sume de aproximativ 84.540.000 de euro plus dobanzi, dupa ce cheltuielile cu avocatii, casele Freshfields Bruckhaus Deringer si Nestor Nestor Diculescu Kingston Petersen, s-au ridicat la 12.342.665,32 de lei.

Pe datele partiale furnizate de Ministerul Finantelor, care nu a specificat in toate cele 13 cazuri valoarea despagubirilor platite, a celor reclamate si onorariile solicitate de avocati, ajungem la sume ametitoare.

Avocatii de 10 milioane de euro

In litigiul ARB/14/29, fratii Micula solicita despagubiri de 10.410.000.000 de lei si dobanda. Societatea italiana FIN.CO.GE.RO. SPA solicita depagubiri de 327 de milioane de euro. In ambele procese, Romania e reprezentata de LEAUA & ASOCIATII si LALIVE AVOCATS, numele cel mai des intalnite pe lista celor platite de MF in cauzele ICSID.

Dar mai apar si alte nume mari precum Freshfields Bruckhaus Deringer, Tuca Zbarcea & Asociatii, SCP Cobuz si Asociatii, SPRL Bostina si Asociatii.

Onorariile sunt pe masura. Pe datele partiale furnizate de MF la solicitarea Ziare.com, statul roman ar fi platit avocatilor in aceste procese peste 44 de milioane de lei, adica 10 milioane de euro.

Repet, e vorba despre sume partiale, pentru ca in raspunsul MF ele nu sunt precizate in cazul a peste jumatate dintre cazurile pe care Romania le-a avut si le are pe rolul ICSID.

Comisia Europeana ne apara de noi insine

Fatalitate, veti spune. Doar pana la un punct.

Cum spuneam, aceste tratate isi aveau logica lor pe vremea cand Romania nu era tara UE, dar dupa cum arata CE, "dupa extinderea Uniunii, astfel de asigurari suplimentare nu ar mai trebui sa fie necesare, intrucat toate statele membre sunt supuse acelorasi norme pe piata unica a UE, inclusiv normelor privind investitiile transfrontaliere.

De asemenea, datorita normelor Uniunii Europene, toti investitorii din UE beneficiaza de aceeasi protectie. In schimb, TBI intra-UE acorda drepturi, la nivel bilateral, doar investitorilor din anumite state membre: in conformitate cu jurisprudenta constanta a Curtii de Justitie a Uniunii Europene, o astfel de discriminare pe motiv de cetatenie sau nationalitate nu este compatibila cu legislatia UE."

In consecinta, in 2015, CE a cerut celor cinci tari implicate in TBI-uri intra-UE sa le denunte. Intre ele si Romania.

Adica CE ne-a cerut sa ne aparam propriile interese. Ceea ce noi am refuzat sa facem.

Si pentru ca noi am refuzat sa ne aparam interesele, CE a declansat impotriva noastra un infringement, la data de 19.06.2015, avand in vedere unul dintre cele 26 de TBI intra-UE, cel cu Suedia.

"Cauza 2013/2206 este o actiune in constatarea neindeplinirii obligatiilor privind compatibilitatea cu dreptul UE a Acordului dintre Guvernul Romaniei si Guvernul Regatului Suediei privind promovarea si protejarea reciproca a investitiilor, semnat la Stockholm, la 29 mai 2002, ratificat prin Legea nr. 651/2002, in vigoare de la 1 aprilie 2003.

In ceea ce priveste tratatele bilaterale de investitii intra-UE (TBI intra-UE), motivele de incompatibilitate invocate de COM sunt, pe scurt, "suprapunerea de reglementare" cu dreptul UE. Pozitia COM este ca TBI intra-UE contravin integral Tratatelor UE", a explicat MAE pentru Ziare.com.

Acest infringement a fost ignorat, spre bucuria cel putin a caselor de avocatura. Abia anul acesta, Legea nr. 18/2017 a creat cadrul legal pentru denuntarea TBI-urilor.

Am intrebat Ministerul Afacerilor Externe cate acorduri din cele 26 a denuntat de atunci.

"In coordonare cu partenerii europeni, Romania a intreprins urmatoarele actiuni, bazate pe rezultatele consultarilor anterioare: cu Regatul Danemarcei si cu Republica Polona - au fost demarate procedurile de incetare a tratatelor prin acordul ambelor parti, cu stingerea tuturor clauzelor (inclusiv a clauzei "sunset").

Cu Regatul Suediei, in contextul procedurii de infringement in care cele doua state sunt implicate (cauza 2013/2206), Romania a notificat partii suedeze denuntarea tratatului bilateral."

Care coordonare, cat timp e vorba despre un infringement? Cosmetizarea incercata de MAE nu poate ascunde faptul ca suntem cu spatele la zid.

Acordul cu Suedia, cel mai problematic, da dimensiunea aberatiei. Romania a notificat denuntarea la 26 aprilie 2017, adica la aproape doi ani dupa declansarea infringementului, pentru ca nu exista Legea cadru.

Dar de acord tot nu scapam pentru ca, spune MAE, "denuntarea (act unilateral) nu poate avea ca efect indreptarea incalcarii dreptului UE prin scoaterea din vigoare a tratatului decat, cel mai devreme, la 1 aprilie 2024, cu stingerea definitiva a clauzei sunset la 1 aprilie 2044"

De ce?

"Potrivit art. 10 (2), Acordul are o valabilitate de 20 de ani de la data intrarii in vigoare (1 aprilie 2003), dupa care, in termen de 12 luni, opereaza denuntarea (1 aprilie 2024): 'Prezentul acord va ramane in vigoare pe o perioada de 20 de ani. Ulterior, el va ramane in vigoare pana la expirarea a douasprezece luni de la data la care oricare Parte Contractanta notifica in scris celeilalte Parti Contractante hotararea sa de denuntare a acestui Acord'. Acordul are o clauza sunset de 20 de ani de la incetarea valabilitatii".

Deci, daca Suedia nu va renunta la acord de bunavoie, deci daca denuntarea unilaterala nu va deveni prin acordul partilor, pana in 2044 investitorii pot reclama daune pentru investitii realizate anterior scoaterii din vigoare ca efect al denuntarii unilaterale din 1 aprilie 2024. Iar din punctul de vedere al CE ramanem in culpa si probabil vom pierde la CJUE.

Cine e de vina?

Cine a negociat asa ceva? Guvernul Nastase. Ministrul de Externe cine era? Mircea Geoana. Cand? In 2002 a fost incheiat, in 2003 a fost ratificat de Parlament, adica atunci cand Romania era deja in negocieri de aderare la UE si ar fi fost obligatoriu ca orice angajament sa tina cont de dimensiunea europeana spre care ne indreptam.

Cum e posibil ca in mijlocul negocierilor la UE tu sa angajezi Romania intr-un tratat cu valabilitate pana in 2044 care contravine legislatiei europene? Prostie crasa? Ticalosie? Tradare?

Procesul cu fratii Nicula in baza TBI cu Suedia a fost pierdut si in baza lui sunt platiti cei 84 de milioane de euro despagubiri.

Si ramane de vazut cate dintre celelalte 25 de TBI au prevederi asemanatoare, cate pot fi denuntate unilateral fare problema daca onor Ministerul de Externe va rupe de la gura caselor de avocatura sumele astronomice platite de statul roman si va decide sa nu isi mai bata joc de interesele Romaniei.

CTP, după ce a văzut conferința lui Cătălin Cîrstoiu: ”I s-a mai rărit zâmbetul iliescoid...”

Candidatul PSD-PNL la Primăria Capitalei, medicul Cătălin Cîrstoiu a susținut vineri, 19 aprilie, o conferinţă de presă pentru a răspunde acuzaţiilor de incompatibilitate în condiţiile...

De ce Robert Negoiță nu poate fi candidatul coaliției la Primăria Capitalei. „Niciun primar de sector nu are mai multe șanse decât Piedone”

În contextul unei crize generate în alianța PSD-PNL, generată de zvonurile legate de o eventuală retragere a medicului Cătălin Cîrstoiu, primarul de la Sectorul 3, Robert Negoiță, s-a...