Statul roman, incapabil sa recupereze sutele de milioane de lei platite dupa condamnarile la CEDO. Niciun magistrat nu a fost tras la raspundere

In urma cu doua saptamani Curtea Europeana a Drepturilor Omului (CEDO) a obligat statul roman la plata a 20.000 de euro catre doi studenti pakistanezi, expulzati cu incalcarea drepturilor lor procesuale. Teoretic, aceasta suma, platita de catre Ministerul de Finante (MF) din bugetul de stat, ar trebui sa fie recuperata de la magistratii responsabili pentru decizia de condamnare. Altfel spus, printr-o actiune in regres in instanta, s-ar putea ajunge la o decizie prin care sa se stabileasca daca magistratii au comis o grava neglijenta in acest caz si sunt responsabili pentru condamnarea statului roman, caz in care ar trebui sa plateasca ei daunele catre cei doi studenti.

In realitate insa, asa cum arata organizatia non-guvernamentala APADOR-Ch, statul roman prin Ministerul Finantelor nu a intreprins niciodata o astfel de actiune, nu doar in cazul condamnarilor la CEDO, dar si atunci cand statul a fost obligat sa plateasca despagubiri pentru erori judiciare de catre instantele interne. Motivul: existenta unui sistem complicat ce face aproape imposibila tragerea la raspundere materiala a magistratilor. Legea 303/2004, modificata in 2018 astfel incat sa permita o procedura mai usoara in acest tip de cazuri, este criticata in ultimul raport al Comisiei Europene (CE) in sensul ca ar putea reprezenta o presiune nejustificata asupra magistratilor din partea puterii executive. Insa, asa cum arata cei de la APADOR-Ch, Ministerul Finantelor in acest moment nici nu stia ca are dreptul de a demara aceste proceduri.

Raspunderea magistratilor, o marota folosita politic

APADOR-Ch a anuntat in urma cu cateva zile ca statul roman, mai precis Ministerul Finantelor Publice, nu face niciun demers pentru a recupera sumele platite din bugetul public in urma condamnarilor la CEDO. Potrivit asociatiei raspunderea magistratilor, "o marota folosita politic, mai mult pentru controlul justitiei decat pentru indreptarea erorilor ei, este in realitate, de multa vreme, o forma fara fond in societatea romaneasca". Asta dupa ce ONG-ul a cerut Ministerului de Finante informatii cu privire la numarul de actiuni in regres demarate, iar ministerul a raspuns sec ca "informatiile solicitate nu intra in sfera de competente a Ministerului Finantelor Publice. Prin urmare, va informam ca am redirectionat solicitarea dumneavoastra Ministerului Justitiei."

Informatia este cu atat mai surprinzatoare cu cat in ultimul raport privind statul de drept din Romania al Comisiei Europene, modificarile legislative din 2018, menite a facilita procesul de raspundere materiala a magistratilor, este criticat ca putand reprezenta o forma de presiune asupra acestora.

"In ultimul raport al CE se mentioneaza ca modificarile aduse legii privind statutul magistratilor au fost incluse si modificari privind regimul raspunderii civile a magistratilor, iar in legatura cu aceasta CE isi exprima o anumita ingrijorare cu privire la un posibil efect descurajator pe care l-ar putea avea acest nou regim asupra magistratilor.

Concret, raspunderea civila a magistatilor intra in discutie in cazul comiterii unor erori care atrag ulterior raspunderea statului. Raspunderea de acest tip este o raspundere in doua trepte, in prima victima erorii judiciare se adreseaza in actiune impotriva statului si poate obtine despagubiri, iar apoi in faza secunda, statul, atunci cand considera ca eroarea judiciara a fost comisa de un magistrat in urma exercitarii functiei cu rea credinta sau cu grava neglijenta - statul se poate adresa cu o actiune in regres impotriva magistratului pentru recuperarea despagubirilor platitie victimei erorii judiciare. Dupa cum se poate observa, in acest sistem niciodata victima nu va putea sa actioneze in judecata magistratul, neavand o relatie directa cu acesta, singura relatie a victimei fiind cu statul. Iar magistratul, daca va raspunde, va raspunde numai fata de stat in urma actiunii de regres.

Aceasta reglementare, prezenta in legea privind statutul judecatorilor si procurorilor, vede ca titular al actiunii in regres Ministerul Finantelor (MF). Noutatea, introdusa in anul 2018, consta in faptul ca atunci cand primeste comunicarea unei hotarari de obligare a statului la plata de despagubiri pentru erori judiciare, dar hotarari pronuntate de o instanta nationala si nu de una internationala cum ar fi CEDO, Ministerul Finantelor este obligat ca in doua luni de la hotararea definitiva de plata a despagubirilor sa sesizeze inspectia judiciara pentru ca aceasta sa evalueze daca nu cumva acea erorare judiciara nu a fost cauzata de o neglijenta grava sau de exercitarea functiei cu rea credinta. Dupa cum se poate observa Inspectia Judiciara are un rol evaluator, desfasoara o procedura ce presupune si luarea punctului de vedere al magistratului vizat, iar la finalul procedurii va intocmi un raport ce trebuie comunicat Ministerului Finantelor. Acest raport are caracter consultativ, iar pe baza lui si a propriei evaluari, MF decide daca va actiona in judecata magistratul in cauza", a declarat Dan Mihai, avocat in cadrul APADOR-Ch.

Potrivit acestuia, realitatea din teren arata ca suntem departe de situatia in care autoritatile ar putea abuza de acest drept.

"In legatura cu aceasta procedura CE si-a exprimat indoiala ca ar putea pune o anumita presiune pe magistrati din partea puterii executive prin Ministerul Finantelor. Poate ca la nivel teoretic aceasta ingrijorare este justificata, dar revenind la viata reala si la ce se intampla in practica, se poate constata ca nu exista niciun pericol pentru magistrati ca MF sa ramana titular al actiunii in regres. Asta deoarece, cel putin in ultimii zece ani, MF nu a introdus nicio actiune in regres impotriva magistratilor. Deci nu pare a fi o parte din executiv care sa abuzeze de acest drept pe care il are, dimpotriva, pare ca il lasa mai mult in nelucrare. In prezent, MF nici nu stie ca are o astfel de atributie, ceea ce poate fi la fel de relaxant pentru orice magistrat", a mai spus avocatul Dan Mihai.

"Deci daca la nivel teoretic se pot ridica indolile formulate de CE, la nivel practic cred ca orice indoiala este spulberata, MF este un titular foarte convenabil pentru orice magistrat pentru ca inactiunea sa este sublima. Se poate ridica problema daca un alt corp, sau o alta institutie, care sa nu faca parte din puterea executiva, cum ar fi CSM-ul de exemplu, nu ar putea fi titularul acestei actiuni", a concluzionat avocatul in cadrul unei mese rotunde organizate de APADOR-Ch unde a fost discutat raportul Comisiei Europene cu privire la statul de drept.

Ministerul Justitiei: Reglementarea a fost facuta sa nu se ajunga la aceasta forma de tragere la raspundere

Lidia Barac, secretar de stat in Ministerul Justitiei, este de parere ca in perioada pana in 2018 reglementarea in aceasta privinta a fost de asa natura incat sa nu se ajunga niciodata efectiv la tragerea la raspundere materiala a magistratilor pentru erorile judiciare.

"Problema raspunderii materiale a magistratilor a fost una sensibila de-a lungul anilor, pentru ca de la inceput reglementarea a fost facuta de o astfel de maniera pentru a ne invarti intr-un cerc vicios. Sa nu se ajunga practic niciodata la atragerea acestei forme de raspundere. Asta pentru ca pana la modificarea din anul 2018, raspunderea materiala a magistratilor era conditionata de prealabila raspundere disciplinara sau penala stabilita prin hotarari judecatoresti definitive, respectiv irevocabile, a magistratului.

Raspunderea pentru erori materiale a existat, actiunea in regres insa nu a putut fi exercitata niciodata, si daca acest minister ar fi formulat o astfel de actiune in regres ea nu ar fi avut sanse de succes pentru ca nu exista o hotarare judecatoreasca definitiva prin care sa fie stabilita raspunderea disciplinara a magistratului sau o hotarare penala. Un factor care a facut total inaplicabil textul legii tine si de faptul ca prescriptia in cazul raspunderii disciplinare era stabilita la doi ani de la data raspunderii disciplinare, si cred ca anterior acest termen a fost chiar si de un singur an. In plus, noi cunoastem ca un magistrat nu poate raspunde pentru orice fel de culpa, ci doar pentru grava neglijenta si rea credinta. Ori, timpul de la o judecata de prima instanta pana la ramanerea definitiva a unei hotarari, pentru a putea evalua caracterul unei erori - aceea de a fi o grava neglijenta sau rea credinta, depasea cu mult acel termen de doi ani. De aceea ne invarteam intr-un cerc vicios", a declarat aceasta.

Secretarul de stat in MJ a precizat ca MF pur si simplu s-a limitat in a afla de la CSM daca are pe rol cercetari discilinare pentru neglijenta grava sau rea credinta, iar in lipsa unor astfel de masuri nici nu a incercat sa ajunga in instanta.

"Stiu ca Ministerul Finantelor a facut, si inainte de 2017, intrebari la CSM in sensul daca intr-un anumit dosar in care s-a pronuntat o anumita hotarare exista in curs un proces disciplinar impotriva magistratului sau un proces penal, respectiv o hotarare definitiva. Intrucat, invariabil raspunsurile erau negative, evident ca MF nu se putea antrena intr-un demers de acest tip si sa formuleze o actiune de regres impotriva vreunui magistrat. Acesta este motivul obiectiv pentru care a fost imposibil sa existe astfel de actiuni", a precizat Lidia Barac.

De altfel, potrivit APADOR-Ch in perioada 2016-2020, Inspectia Judiciara a propus CSM un numar de 171 de sanctiuni, din care CSM a admis 104 si a respins 67. Din cele 104 admise, 81 au fost aplicate judecatorilor si 23 procurorilor.

"Un aspect care ridica mari semne de intrebare cu privire la gradul de subictivism din procesul de sanctionare a magistratilor este faptul ca absolut toate sanctiunile contestate la Inalta Curte de Casatie si Justitie - ICCJ (25 in total, in perioada mentionata) au fost admise, iar severitatea lor - indulcita. Excluderile sau suspendarile au fost inlocuite cu sanctiuni mai usoare", se arata intr-o postare a organizatiei pe baza datelor obtinute de la CSM si IJ.

Ministerul Justitiei vrea ca plenul CSM sa se pronunte asupra unei posibile actiuni

Ministerul Justitiei, prin vocea secretarului de stat Lidia Barac, este de acord cu recomandarile institutiilor europene si sustine ca la nivelul ministerului exista recomandarea ca plenul CSM sa se pronunte asupra rapoartelor intocmite de Inspectia Judiciara in cazurile in care statul este obligat la plata unor despagubiri din cauza unor erori judiciare.

"Modificarea operata in 2018 insa este usor agresiva, aspect retinut in raportul CE dupa o evaluare a Comisiei de la Venetia, prin aceea ca MF este abilitat sa solicite el IJ acel raport cu privire la natura erorii judiciare pentru care statul a platit despagubiri. Ori acest lucru nu era corect. Corect este ca un organ administrativ, cu oarecare independenta de executiv, care sa poata sa se adreseze IJ. Teoretic, ne putem imagina ca poate fi interpretat ca o forma de presiune ca MF sa ceara IJ ca intr-o serie de cauze sa evalueze natura abaterii in vederea declansarii unei actiuni in regres. Deci s-ar declansa o presiune nejustificata. Alta este situatia cand plenul CSM cere IJ o astfel de evaluare.

De aceea, propunerile de modificare formulate de MJ atenueaza aceasta interventie a MF generandu-i posibilitatea unei actiuni in regres doar sub anumite conditii. Si anume, la al doilea pas, procedura este usor diferita in sensul ca in toate cazurile se face un raport asupra erorii de catre Inspectia Judiciara, care acest raport nu mai este lasat la aprecierea absoluta a MF, ci este pus la dispozitia plenului CSM, care evaluand acest raport poate sa aprecieze daca eroarea judiciara in discutie arata in mod clar o grava neglijenta sau o rea credinta", a precizat Lidia Barac.

Peste 300 de milioane de lei platite dupa condamnari la CEDO

Potrivit unui raport al Ministerului Finantelor, citat de Mediafax la finalul lunii septembrie, incepand cu anul 1998, statul roman a platit circa 320 de milioane de lei in urma condamnarilor la CEDO. Lidia Barac sustine ca desi multe din aceste condamnari sunt din cauza legislatiei defectuase, deci vina ar fi a legiuitorului, a existat aceeasi problema in a determina daca in aceste cazuri se poate vorbi de o neglijenta grava sau rea vointa, singurele situatii in care legea permite raspunderea materiala a magistratilor.

"O actiune in regres, in cazul unei condamnari al CEDO, nu poate fi adusa in cazul unei simple greseli. Problema este daca aceste greseli ce duc la condamnari se ridica la calificarea lor intrand in zona de grava neglijenta sau rea credinta. Ori acest lucru se va stabili de o instanta de judecata. De exemplu, recent am vazut o hotarare a curtii europene prin care condamnarea statului roman provenea din faptul ca judecatorul de la o curte de apel a respins cateva probe formulate de o parte fara nicio motivatie in conditiile in care codurile noastre prevad motivarea respingerii probelor administrate intr-un proces. Chestiunea delicata este daca acest tip de conduita intra in ceea ce numim grava neglijenta sau rea credinta, iar acest lucru poate fi stabilit doar de catre o instanta de judecata. Doar in aceste cazuri un magistrat poate fi constrans financiar", a precizat secretarul de stat in Ministerul Justitiei.

Altfel spus, nu a existat din partea autoritatii executive a statului interesul de a crea o jurisprudenta prin care sa se stabileasca daca erori precum neaducerea la cunostiinta a acuzatiilor ce i se aduc unei persoane, motivul pentru care a fost condamnat statul roman in cazul expulzarii celor doi cetateni pakistanezi, reprezinta un caz tipic de grava neglijenta sau rea credinta.

O intelegere tacita

Potrivit lui Sergiu Bogdan, avocat si lector universitar la Universitatea Babes-Bolyai, statul roman avea posibilitatea inca din 1994 sa incerce sa recupereze sumele platite in urma condamnarilor la CEDO, dar cum de cele mai multe ori aceastea veneau atat in urma unei legislatii defectuoase, dar si in urma deciziilor instantelor care au ales sa tina cont de aceste prevederi, s-a preferat in mod tacit ca intreaga problema sa fie ignorata.

"Stiti de cand au atributia asta? Din 1994. E o chestie mai mult politica. E o intelegere tacita, Ministerul Finantelor nu face nimic pe chestia asta, si asta este. Deci, in momentul in care am aderat la Conventie in 1994, unul din mecanismele de altfel firesti, pentru ca era o chestie economica simpla, cine plateste banii - pentru ca CEDO nu te condamna decat la plata unor sume de bani, deci era o chestie clasica, daca un functionar genereaza un prejudiciu pentru stat, cine il repara? Simplu, ministerul de finante face o actiune si cere banii. Nu s-a aplicat, si fiecare putere politica a avut motivele ei, pentru ca de multe ori erau chestiuni ce tineau de lege, si era incorect cand judecatorul aplica legea proasta sa-l pui pe el sa plateasca.

Sigur, era important sa ajungi in instanta sa vezi unde era greseala, in cazul magistratului sau in cazul legii, insa un astfel de proces ar fi fost oricum destul de problematic pentru ca in masura in care CEDO ti-a spus care e problema, sa spunem durata nerezonabila a unui proces, ar fi fost dificil de stabilit o raspundere clara in acest caz. Sigur, durata unui proces este in raspunderea magistratului insa legea permite o serie de lucruri care conduc la acest lucru, si atunci cine poarta raspunderea pentru acest fapt?

Faptul ca nu este prevazut in legislatie faptul ca aceste condamnari la CEDO pot fi urmate de actiuni in regres are o solutie simpla. In momentul in care avem o condamnare la CEDO statul roman plateste, pai cum plateste efectiv - ANAF-ul ii da bani unei victime. In mod normal cine da acesti bani intreaba, dar de ce dam acesti bani, cine a generat codamnarea asta? Nu este nicio interdictie despre cine anume sa raspunda, pentru ca este o raspundere civila, nu una penala. Iar sumele foarte mari sunt date pe restituiri, unde statul a fost obligat sa plateasca contravaloarea umobilor ce nu au fost restituite. Sunt sume de 40, 50 de mii de euro. Imaginati-va cum ar fi fost statul sa le zica nu le dati la oameni, nu le restituiti proprietatile ca asa am decis eu, statul roman, si apoi sa le ceri judecatorilor sa plateasca aceste sume pe motiv ca legea este proasta", a declarat acesta.

In opinia lui Sergiu Bogdan in lipsa unui astfel de sistem, care sa functioneze ca un mecanism exterior de control si sa arate exact unde sunt problemele, fie la lege sau la magistrati, acestia din urma au ramas cu un sistem intern de autoreglare ce s-a dovedit complet ineficient.

"Mai este o problema, si aici arata motivul pentru care magistratii se tem de o astfel de reglementare. CEDO zice ca masura in care legislatia nationala este in contradictoriu cu jurisprudenta CEDO, nu este nicio interdictie pentru judecatori sa aplice direct aceasta jurisprudenta. Mecanismul acesta reprezinta o mare responsabilitate, de fapt ii obliga pe judecatori sa fie mult mai activi si sa treaca de legea proasta. Asta este o asumare de putere foarte mare, sa caute mecanismele pentru a reglementa corect.

Am creat aceasta perceptie ca justitia este o putere care este atat de independenta incat cel mai bine este ca ea sa se autoregleze. Insa asta nu este autoreglare. Ea presupune sa se sanctioneze singuri. La fel cum politicienii nu se dau singuri afara, ca eu nu am vazut niciunul care sa faca acest lucru, nici nu se condamna singuri si trebuie sa vina altii sa faca acest lucru, asta este controlul circular al puterii. La fel si in cazul magistratilor, de ce sa nu avem un proces in care sa le imputam faptul ca nu au aplicat corect o reglementare CEDO? Sa plateasca si data viitoare sa fie mai atenti. La fel cum un politist de la rutiera care atunci cand amendeaza ilegal trebuie sa plateasca, la fel ar trebui sa fie si in cazul unui magistrat. Interesul, din punctul de vedere al societatii, este acelasi. Este o chestie de control de putere", a explicat lectorul Sergiu Bogdan.

Un srilankez condamnat la închisoare pentru o crimă comisă în urmă cu 33 de ani va fi adus în România pentru ispășirea pedepsei

Poliţiştii vor aduce pe 23 aprilie, din Germania, un bărbat de 53 de ani din Sri Lanka, pe nume Kumarasamy Navaneethan, ce avea emis pe numele lui un mandat european de arestare, de către...

Taxele ascunse și clauzele abuzive din contracte la care trebuie să fie atenți mirii. Avocat: „Să se asigure că nu pierd avansul!”

Cuprinse de euforie, cuplurile care-și organizează nunta pot deveni foarte ușor victimele unor șarlatani. Pentru că unde e rost de mulți bani, există și riscul comiterii unor fapte imorale...