Am avut privilegiul sa cunosc un erou adevarat

Vineri, 30 Noiembrie 2018, ora 08:00
6345 citiri
Am avut privilegiul sa cunosc un erou adevarat

Am cunoscut multe personalitati din cele care luptasera cu arma in mana, comandasera unitati, zacusera prin spitale, fusesera rasplatite sau, dimpotriva, neglijate de autoritati, dar cred ca soarta niciuneia nu i-a socat pe contemporani in asa masura precum cea a profesorului Gheorghe Banea, luptator si mare mutilat din Primul Razboi Modial.

In anii 1940-1941, profesorul Banea preda limba romana la Colegiul National Sfantul Sava, unde eram elev in casa a patra. Personalitatea lui facuse valva la acea data, atat prin farmecul cu care isi depana in fata elevilor incredibilele peripetii din anii razboiului, cat si datorita cartii de mare rasunet "Zile de Lazaret", publicata de el prin 1938.

Suferintele, magistral redate in carte, dar si modul cum reusise sa infranga vicisitudinile vietii au facut din Gheorghe Banea un erou admirat si respectat de opinia publica a vremii si, in primul rand, de elevii sai. Era ceea ce numim azi omul zilei.

Ii placea profesorului sa le relateze elevilor entuziasmul cu care el, tanar sublocotenent de rezerva, a raspuns prompt la chemarea regimentului si s-a pregatit sa primeasca barbateste botezul focului, indiferent in ce parte a frontului l-ar trimite soarta.

Iar soarta l-a trimis pe frontul din Dobrogea, unde armata romana se confrunta cu cea bulgara. Cred ca este cazul sa fac aici o trimitere si la cadrul in care se inscrie momentul politic, pentru a fi bine inteles. In Europa, se confruntau doua forte: pe de o parte, Puterile Centrale (Austro-Ungaria si Germania, la care s-au afiliat Bulgaria si Turcia), pe de alta parte Antanta (Franta, Marea Britanie, Rusia) . Acestora din urma li s-a alaturat Romania, in august 1916. In replica, Bulgaria a atacat imediat in sudul Dobrogei (Cadrilater).

La inceputul lunii septembrie, s-a produs evenimentul ramas in istorie sub denumirea "dezastrul de la Turtucaia", unde au cazut zeci de mii de victime - morti si raniti - printre care tanarul locotenent Banea, grav lovit la cap.

Asa incepe povestea eroului, relatata elevilor sai in clasa si cititorilor in carte. Infrante in "dezastru", trupele romane s-au retras in graba, iar bulgarii si aliatii lor s-au repliat. Mortii si ranitii au ramas pe camp, in grija nimanui.

Sublocotenentul Banea a ramas printre cei decedati, dar nu murise. Era doar inconstient. Cand s-a trezit, tocmai observa ca o patrula inamica il jefuia: ii lua banii, actele si hainele.

Patrula a dat sa plece, dar observandu-l in viata, soldatii inamici s-au intors, l-au lovit cu patul armei in cap, i-au tras un glont in umar si altul in ureche, dupa care s-au indepartat. Victima a redevenit inconstienta.

S-a trezit poate dupa o zi, poate dupa doua, poate dupa un ceas sau o saptamana. Nu stie. Stie numai ca-l ingrijeau niste soldati rusi, veniti sa culeaga mortii, ca sa-i ingroape. Dar l-au gasit viu. L-au dus intr-un lazaret (spital de campanie) rusesc.

Pansat, n-a stat in spital decat pana seara. Spitalul a fost cucerit de unitati ale armatei bulgare, care avea ranitii sai si i-a evacuat imediat pe cei ai "inamicului". Soarta l-a trimis pe Gheorghe Banea intr-o baraca murdara, unde era culcat direct pe pamant.

A zacut mult. Nu stie cat a stat acolo, dar cand l-a luat cineva in seama si l-a dus intr-un lagar de prizonieri, se pare ca razboiul era deja pe sfarsite. Ranile se mai cicatrizasera, dar picioarele tot paralizate au ramas.

Intelegea ca romanii se aflau in tabara invingatoare a razboiului, iar bulgarii in cea invinsa. Simtea un avantaj, dar nu stia la ce-l ajuta asta. L-a ajutat. Bulgarii au acceptat sa faca un schimb de prizonieri cu romanii si l-au oferit bucurosi pe Gheorghe Banea, ca sa scape de un neputincios nedorit.

Romanul a reajuns in tara lui, dar, vai, nu avea nici acte, nici haine militare si niciun alt argument decat acela ca vorbeste romaneste. Prea putin ca sa fii crezut, cu atat mai mult cu cat autoritatile militare, facand o verificare rapida, au primit confirmarea faptului ca ofiterul Gheorghe Banea a decedat la Turtucaia cu doi ani in urma.

Decedat fiind, nu putea primi nici solda la care avea dreptul, nici echipament militar, nici macar nu putea fi acceptat intr-un spital sau o infirmerie. Chiar si asistenta medicala era ingreunata de faptul ca ii lipsea fisa.

Dar cea mai cumplita lovitura pentru dansul s-a dovedit a fi un zvon: acela ca misuna prin tara niste sarlatani, care se dau drept persoane fara acte, nebuni sau prefacuti mutilati, anume ca sa fie scosi din evidentele militare si sa fie scutiti de mobilizare.

Cum scrie, atat de plastic, profesorul Banea in cartea sa, in fata autoritatilor noastre, doua lucruri sunt aproape imposibile: sa dovedesti ca esti viu si sa demonstrezi ca nu esti nebun.

Orice functionar, cand ii citea petitiile si ii asculta pretentiile, se uita la el cu o banuiala: o fi chiar mutilat sau face numai pe nebunul?

Este remarcabil modul cum isi explica el cu umor amar situatia tragica in care se afla. Ca sa demonstreze ca exista trebuia ca el, mutilatul, sa alerge si sa-si procure copii dupa o sumedenie de acte: identitate, certificat de nastere, de studii, livret militar si multe altele, fiecare din alta parte, de la alta adresa, adesea din alt oras.

Plictisit de numeroasele lui petitii, un functionar obtuz i-a intocmit pana la urma acte de trimitere la Curtea Martiala, pe motiv ca simuleaza infirmitatea, tot de teama mobilizarii. Un altul mai operativ l-a declarat pe bune nebun si, ca sa scape de el, a reusit sa-l interneze la spitalul de alienati de la Socola (langa Iasi).

Acum, chiar ca nu mai deranja pe nimeni: cine sta de vorba cu un alienat? Acolo, langa Iasi, si-a petrecut zilele Gheorghe Banea imediat dupa razboi si tot de acolo a reusit sa se adreseze Casei Regale cu un memoriu. Poate intamplarea, poate altceva a facut ca memoriul sau sa ajunga chiar in mana regelui Ferdinand.

Se stie ca atat suveranul, cat si regina Maria isi aplecau atentia la cazurile oamenilor obiditi care le cereau ajutorul. In paranteza fie spus, am senzatia ca regele era mult mai democrat decat contemporanii nostri democrati. Era greu sa ajungi la el, dar, odata ajuns, aveai sanse sa ti se dea dreptate.

Sublocotententul Banea a primit rapid acte de identiate, a fost reconsiderat in armata si inscris in randul marilor multilati de razboi, cu toate drepturile ce deriva din aceasta.

Si - atentie cum ii trata Casa Regala pe simplii cetateni! - in cele din urma a primit o scrisoare prin care era intrebat daca mai are vreo doleanta. Avea. A raspuns ca indemnizatia pe care o primeste este indestulatoare, dar il nemultumeste inctivitatea. Il roaga, deci, pe rege sa intervina pentru a i se da o ocupatie, ca absolvent al facultatii de litere.

A fost numit profesor. Mai intai la un liceu, apoi la altul, la al treilea si in cele din urma la "Sfantul Sava", un liceu de elita la ora aceea, unde nu era usor sa ajungi ca elev, dar era si mai greu ca profesor.

Asa am ajuns si eu sa-l am dascal la limba romana in clasa a patra de liceu, sa-i ascult relatarile si sa-i citesc captivanta carte "Zile de Lazaret", pe care n-o rata niciun elev al liceului.

De altfel, cartea s-a dovedit a fi un "best seller". A fost premiata de Academia Romana in ianuarie 1940 si s-a bucurat de excelente aprecieri din partea criticilor, dar si din partea literatilor de seama ai vremii: George Calinescu, Camil Petrescu, Mihail Sadoveanu, Serban Cioculescu, Ovidiu Papadima si multi altii.

Imi fac placerea sa citez cuvintele cu care unul din criticii de vaza ai literaturii noastre carcaterizeaza cartea profesorului Banea: "Departe de a fi o acumulare de atrocitati, naratiunea impresioneaza prin calm, seninatate, impacare cu viata si, nu in ultimul rand, prin umor si (auto) ironie"

L-am intalnit ultima oara pe profesorul Banea dupa cel de al Doilea Razboi Mondial, la Eforie, unde fusese cazat la hotelul pentru marii mutilati. Era mahnit. Cartea sa, best seller-ul premiat de Academie, fusese interzisa de noul regim comunist.

Articolul face parte din proiectul Romania din inima pe care Ziare.com il dedica cititorilor cu ocazia Zilei Romaniei. La multi ani!

Citeste si:
Mihai Chirica se dezice de George Smion, după ce l-a susținut la alegerile europarlamentare. „Se crede o persoană mesianică, care va veni și va salva România” VIDEO
Mihai Chirica se dezice de George Smion, după ce l-a susținut la alegerile europarlamentare. „Se crede o persoană mesianică, care va veni și va salva România” VIDEO
Primarul municipiului Iași, Mihai Chirica, cel care l-a susținut pe liderul AUR George Simion la alegerile europarlamentare din 2019, și-a schimbat opinia despre acesta. Chirica a declarat...
Avocat, despre congresul PNL: ”Juridic, este un eveniment privat în spațiu închis, la care pot participa maximum 200 de persoane vaccinate”
Avocat, despre congresul PNL: ”Juridic, este un eveniment privat în spațiu închis, la care pot participa maximum 200 de persoane vaccinate”
Avocatul Adrian Toni Neacşu, fost membru al Consiliului Superior al Magistraturii (CSM), susţine, într-o postare pe Facebook, că viitorul Congres al PNL, programat peste o săptămână la...
Sursa: Ziare.com