De ce sunt atat de multi morti in SUA si in Marea Britanie si cum ar fi aratat Romania, daca Dragnea&Dancila ar fi ramas la carma tarii Interviu

O criza de tipul celei pe care o traverseaza intreaga lume, capabila sa provoace anxietati sociale si sa il faca pe om sa fi acceptat, pentru siguranta vietii, restrangeri ale libertatilor individuale, ar putea avea nu doar consecinte economice, ci si politice si geopolitice. Ce tip de lider va fi cosiderat legitim: cel liberal, cel populist sau, asa cum arata lucrurile, cel autoritar?

Este o legatura imposibil de negat intre numarul de decese din Statele Unite (60.000) si Marea Britanie (26.000) si faptul ca aceste tari au avut ghinionul sa fie conduse in aceasta perioada de persone ca Trump si Johnson, spune, intr-un dialog cu Ziare.com, profesorul de studii diplomatice la Universitatea Oxford si director al Oxford Digital Diplomacy Research Group, Corneliu Bjola. Acest lucru poate fi insa citit de electorat si ca un avertisment: liderii populisti sunt riscanti pentru o societate si asta se vede in criza.

Exista aceasta intrebare, ce fel de lider se va naste din aceasta criza. Unul autoritar, de tipul lui Viktor Orban la Budapesta, unul populist - am vorbit intr-unul dintre dialogurile noastre despre liderul tip sarlatan - sau din contra, vom avea o intarire, o relegitimare a liderului liberal?

Intr-una dintre prelegerile sale, poate cea mai celebra, Politica ca Vocatie din ianuarie 1919 in Munchen, Max Weber facea un portret al politicianului ideal, liderul de vocatie, si care in viziunea lui trebuia sa indeplinesca trei criterii: sa aiba o pasiune pentru ceea ce face (sa nu faca lucruri de mantuiala), sa dea dovada de responsabilitate (sa obtina rezultate nu pentru persoana sa, ci pentru cei care l-au votat) si un sens al proportiei, cumpatarii si bunei masuri (de a nu se lasa dominat de radicalisme si impulsuri imberbe).

Liderul de tip "sarlatan" de care vorbeam in alt interviu cu dumneavoastra este exact opusul liderului de vocatie, intrucat intruneste in negativ toate aceste trasaturi: tot ce ii iese din mana este rebut, e preocupat numai de sine intr-un mod obsesiv si e dominat de o patima a inconstientei dusa la absurd. D. Trump, B Johson, V Putin, J Bolsonaro in plan extern, sau Dragnea, Dancila, Firea in plan intern sunt exemple de politiceni fara vocatie, ca sa folosesc sintagma lui Weber, care se incadreaza perfect in categoria de lider "sarlatan".

In vremuri normale, raul pe care il fac societatii e oarecum aplatizat de sistem, adica de institutiile de democratie liberala cladite pe a avea grija de cetatean, dar in vremuri de criza, cum este pandemia in momentul de fata, prezenta lor in pozitii de conducere este catastrofala.

Este o legatura imposibil de negat intre numarul de decese din Statele Unite (60.000) si Marea Britanie (26.000) si faptul ca aceste tari au avut ghinionul sa fie conduse in aceasta perioada de persoane ca Trump si Johnson, care au tratat cu completa delasare toata criza, tot sperand ca va trece de la sine.

Mutatis mutandis, nu am nici cea mai mica indoiala ca un guvern Dancila sau Dragnea in perioada pandemiei ar fi condus la un dezastru de proportii biblice pentru Romania, exact pentru motivele expuse de Weber: incompetenta cancerigena, lipsa crasa de resposabilitate si mitomanie incorigibila - trasaturi pe care echipa Ciolacu-Tariceanu-Ponta l-au expus de asemenea din plin in perioada pandemiei.

Aceastea fiind spuse, putem oare spera ca liderul "sarlatan" e de domeniul trecutului si ca pandemia sa reintareasca preferintele electorale pentru politicieni cu vocatie?

Sunt motive sa fim optimisti, intrucat pandemia a relegitimat puternic nevoia de expertiza si competenta in politica, iar alternativa e cat se poate de nociva. Pe scurt, populismul ucide!

Cei care voteaza de aici incolo lideri populisti trebuie sa fie perfect constienti ca la moment de criza, o astfel de decizie ii poate costa scump, inclusiv viata. E la fel de important sa ne amintim ca genul asta de lideri deformeaza spatiul politic in urma lor. Politicianul fara vocatie se perpetueaza la putere deformand sau eliminand acele reguli ale sistemului care ii blocheaza derapaje politice si eventualele ilegalitati.

Spre exemplul,cuplul Dancila-Dragnea si gruparea oligarhica din jurul lor nu au fost interesati de nimic altceva timp de doi ani decat cum sa mutileze sistemul juridic si sa distruga (DNA) sau sa corupa institutiile de baza ale statului de drept (CCR, Avocatul Poporului, CNA, CNCD).

Cred ca din punctul asta de vedere, presedintele Iohannis ramane cu o problema mare de rezolvat. Dansul a preluat in 2014 un stat de drept functional, care in perioada 2016-2019 a fost gradual eviscerat: esafodajul democratic a ramas in picioare desi rezemat neglijent de gard, dar continutul - legile si institutiile legate de justitie - a fost inlocuit cu rumegus cleptocratic.

Va fi oare in stare presedintele sa corecteze aceste derapaje si sa predea la sfarsit de mandat statul de drept intr-o tinuta mai demna decat cea pe care a preluat-o? Sper ca asa o sa fie, dar timpul se scurge repede.

La inceputul pandemiei, puteam vedea eforturile Chinei de a contracara o perceptie negativa asupra ei. Cum arata lucrurile acum? A reusit China un soft power eficient sau, din contra, s-a dat in vileag?

In prelegerea sa despre politica si liderul ca vocatie, Weber s-a axat foarte mult pe domeniul intern (cum sa reusesti sa te guvernezi bine ca societate), dar conceptul are cred relevanta si pentru domeniul de relatii internationale (cum sa gestionezi bine relatiile cu alte tari).

Sa va dau un exemplu legat de diplomatie publica si soft power. In momentul de varf al crizei pandemice in Italia si Spania, China a trimis cateva transporturi de masti si echipamente de protectie in aceste doua tari.

Ceea ce ar fi trebuit in mod normal sa fie apreciat ca un gest elegant de asistenta internationala, mai ales in contextul in care nici o alta tara nu avea capacitatea sa ofere aceste echipamente, a devenit in schimb un subiect discutat cu mult sarcasm pe retelele de socializare. Motivul? Multe din echipamentele oferite era defecte si ca urmare au fost returnate.

In mod similar, 80% din ajutoarele trimise Italiei de catre Moscova in aceeasi perioda au fost considerate de oficialii italieni complet inutile.

Doua exemple de initiative diplomatice complet esuate din acelasi motiv: treaba facuta prost, de mantuiala, neprofesionist - fara "pasiune" cum ar spune Weber.Pe de alta parte, liderii din Noua Zeelanda (Jacinda Ardern, ), Taiwan, Corea de Sud si evident Germania sau Andrew Cuomo, guvernatorul statului New York (ale carui conferinte de presa zilnice au fost urnarite la nivel global) si-au intarit reputatia internationalaca manageri politici competenti prin modul in care au reusit sa gestioneze o situatie critica cu mult calm si profesionalism.

Cum se vede Uniunea Europeana dupa primele momente in care a fost acuzata de lipsa de solidaritate? Va iesi UE intarita sau vulnerabilizata din aceasta experienta? Stim, de pilda, ca politicile de sanatate sunt de resort national si s-au vazut diferente mari intre abordari si consecinte - Italia versus Germania e un exemplu. Poate fi o oportunitate pentru ca UE sa aiba o jurisdictie mai larga sau, din contra, pentru o "retragere".

Ce ma ingrijoreaza totusi insa cel mai mult la scara globala este posibilitatea cat se poate de reala ca pandemia si criza economica ce urmeaza sa dea o lovitura de gratie sistemului de ordine internationala pe care l-am avut din 1945 (in Vest) si din 1989 (global) pana acum.

Este un lucru bine stiut pentru cei ce studiaza relatiile internationale ca tot ce tine sistemul international la un loc e un set de reguli, norme, principii pe care toti se angajeaza sa il respecte (in linii mari - adica nu militeaza activ pentru infiintarea altui sistem), indiferent de capacitatea lor militara.

Motivul e simplu: sistemul respectiv creeaza beneficii de securitate sau economice pentru majoritatea membrilor.

In principiu, ai nevoie de trei conditii ca sistemul sa functioneze: o viziune strategica impartasita cat mai larg (prin consens, nu forta), un mecanism care sa tina toti actorii importanti angrenati in sistem (set de institutii internationale) si lideri capabili sa anticipeze tensiunile inerente si sa le adreseze cu tact si inteligenta.

Problema de cativa ani e ca viziunea strategica existenta e din ce in ce mai contestata, institutiile internationale sunt destul de slabite daca nu complet paralizate (G20, G7, WTO etc) iar liderii se intrec in a crea tensiuni, nu a le rezolva. Din acest motiv se vorbeste din ce in ce mai intens despre de-globalizare sau re-globalizare, un concept care presupune ca ordinea internationala curenta sa urmeze o posibila traiectorie de fragmentare in clustere, plurilaterale' cu linii politice, economice si militare care se intretaie, dar nu se suprapun.

Discutia despre re-globalizare este evident mai larga si o putem continua cu alta ocazie, dar din punct de vedere european ne apropiem rapid de momentul cand deciziile privind o noua constructie politica nu o sa mai poata fi amanate.

Uniunea Europeana e mult prea consumata de probleme interne, multe intretinute artificial de politicieni fara vocatie (Orban, Salvini, Le Pen), si mult prea putin focalizata pe directia in care doreste sa evolueze, eventual spre un model integrationist mai profund care sa permita rebalansarea mai accelerata a celor doua falii cardinale intre Nord-Sud, Est-Vest.

Nu ar fi rau, evident, ca lideri cu vocatie din Romaniasa initieze aceasta dezbatere in Bruxelles si sa o faca cu pasiune, responsabilitate si inteligenta, exact asa cum sugera Weber. Uniunea Europeana reprezinta o imensa anchora de stabilitate politica si prosperitate economica pentru Romania.

Cu cat este mai intarita Uniunea Europeana din aceasta criza, cu atat va fi mai bine si pentru Romania. Pentru cei care pleaca urechea la discursurile nationalistilor romani cu simpatii putiniste, alternativa e deja vizibila dincolo de Prut: o tara saracita constant de o elita oligarhica rapace (pe modelul Dragnea PSD) si tinuta umilitor in genunchi de vecinul imperialist din est.

PNL ar putea avea propriul candidat în cursa pentru Primăria Capitalei. Cum s-a ajuns la această concluzie

Eventualitatea retragerii lui Cătălin Cîrstoiu din cursa pentru Primăria Bucureşti ar complica lucrurile pentru cei din Alianța PSD-PNL. Nicolae Ciucă, preşedintele PNL, a afirmat, joi...

Primar bătăuș, susținut în continuare de PNL după ce a fost filmat cum agresa un cetățean. ”A fost sub imperiul unei mari emoții” VIDEO

Cazul primarului din comuna Spermezeu, cercetat penal după ce a agresat fizic un cetăţean, în luna februarie, va fi discutat în forurile de conducere ale PNL Bistriţa-Năsăud, a declarat...