In memoriam Radu Beligan

Plecarea in nefiinta a lui Radu Beligan este o pierdere nu numai pentru teatrul si cinematografia noastra, dar si pentru ceea ce avem din ce in ce mai putin, adica pentru elita societatii romanesti.

A fost un mare actor si om de teatru pe care generatii intregi de reprezentanti ai scenei si-l vor aminti si ii vor simti lipsa.

Si eu, fara sa fac parte din nobila breasla a scenei, ii voi simti lipsa ca actor, dar regretul meu este legat si de un eveniment prin care domnul Radu Beligan m-a ajutat pe mine si pe mare parte din generatia mea sa traim momente in care ne-am simtit mai liberi.

Acel moment a fost 5 ianuarie 1961. Pentru a se intelege importanta acestui moment, trebuie sa dau unele explicatii.

Generatia mea, cea imediata de dupa razboi si de instaurare a comunismului cu armata sovietica de ocupatie prezenta peste tot, a suferit un sentiment de frustrare prin efortul sustinut al autoritatilor de a ne educa "in spiritul devotamentului fata de cauza socialismului si a prieteniei cu marele popor sovietic".

A fost o perioada de izolare fata de adevaratele valori si traditii ale culturii romanesti si universale, in care ni se spunea ca suntem mai mult slavi decat latini, ca tot ceea ce este occidental este depravare si decadenta, ca religia este un instrument al capitalismului pentru mentinerea populatiei in ignoranta si inapoiere.

Citeam carti despre eroismul poporului sovietic si pe autori romani ca Dan Desliu sau Alexandru Sahia acceptati de cenzura sau chiar mai proletcultisti decat cerea cenzura. Erau doar filme sovietice dedicate glorioasei armate rosii si jurnale de actualitati ale studioului Mosfilm.

Frustrarea venea din faptul ca noi, adolescenti pe atunci, stiam ca exista si o alta lume, cea "capitalista", care nu era asa cum ni se spunea si in care tinerii de acolo beau Coca Cola, aveau reviste Pif sau cu benzi desenate, puteau asculta jazz sau viziona filme cu cowboys.

Cred ca pentru cei care nu au trait atunci este greu de inteles acest tip de frustrare pe care un adolescent il poate avea atunci cand incepe sa inteleaga ca exista si o alta lume decat cea pe care organizatia de pionieri sau de UTC i-o arata ca fiind singura si cea mai buna.

Poate e greu de inteles ca devii frustrat cand parintii iti povestesc cum dansa Fred Astair in filmele dinainte de razboi si realizezi ca tu nu o sa vezi niciodata acele filme, ci doar filmul sovietic Volga-Volga in care nu dansa Fred Astair ci Liubov Orlova si Nicolai Cerkasov.

La data de 5 ianuarie 1961, domnul Radu Beligan infiinteaza Teatrul de Comedie si deschide stagiunea cu piesa lui Alexandru Mirodan "Celebrul 702", in care avea rolul principal. Piesa, desigur, avea mesaj critic la adresa "capitalismului" nord american, dar aducea doua elemente de o noutate clara pentru tinerii care eram atunci.

Primul era prezentarea modului de viata american prin elemente simple, dar oricum necunoscute noua (jazz-ul era muzica de fond, vestimentatia evita cenusiul tipic al vremii), al doilea era problematica marketingul publicitar si ceea ce acum numim politica de rating.

Era ceva cu totul nou prin faptul ca se prezenta modul de viata american mult mai cinstit si apropiat de realitate, elimindu-se aspectele grosiere si denigratoare specifice altor montari la alte teatre.

Era, indiscutabil, meritul autorului, dar mult mai important era cel al directorului Teatrului de Comedie, Radu Beligan, care a avut curajul unui astfel de spectacol.

Imi aduc aminte ca toata clasa (am invatat la Liceul Dimitrie Cantemir din Bucuresti) a vazut spectacolul si l-am comentat cu extraordinarul nostru profesor de romana, poetul Emil Giurgiuca.

A fost un moment minunat in care am trait sentimentul ca am iesit din ghetoul socialismului victorios.

Tinerii de azi au dreptul sa spuna ca a fost o nimica toata si ne-am comportat ca niste provinciali epatati de putin jazz. Poate asa este, dar atunci, in 1961, pe timpul lui Gheorghe Gheorghiu Dej, "Celebrul 702" a fost un eveniment care ne-a marcat.

Dumnezeu sa-l ierte pe domnul Radu Beligan si sa-i fie tarana usoara.

Mircea Cosea este doctor in stiinte economice, profesor universitar la ASE Bucuresti.

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.

Ciolacu este sigur de victoria lui Firea la Capitală: ”Va câștiga şi cu Piedone, şi fără Piedone”

Indiferent dacă Cristian Popescu Piedone se va retrage sau nu din cursa electorală, Gabriela Firea va fi noul primar al Capitalei, este convins Marcel Ciolacu. Premierul a precizat miercuri,...

Ciolacu susține că nu există riscul ruperii coaliției: ”Ce voiaţi? Să stau la televizor să spun: "m-am gândit eu că e mai bun Piedone"?”

Marcel Ciolacu nu crede că decizia privind candidaturile separate la Primăria generală a Capitalei va afecta în vreun fel coaliția formată din PSD şi PNL. El susţine că membrii alianţei...