Despre libertate, Rusia si moralitate, cu scriitorul rus Evgheni Vodolazkin: Nu e nimic mai lipsit de controverse decat painea Interviu

Discutia despre libertate e o poveste fara sfarsit, care pune pe masa alegerile-limita din perioade istorice negre - si omul nu trebuie condamnat ca alege painea - dar si limita dintre dreptul absolut si moralitate, intrate in coliziune, astazi, in Occident. O spune scriitorul rus Evgheni Vodolazkin, care, asumand o opozitie neutra fata de regimul politic al lui Putin, afirma ca discreditarea ideii de democratie a facut-o Boris Eltin.

Evgheni Vodolazkin, care este membru in Consiliul pentru Cultura si Arta de la Moscova, nu vorbeste, in general, despre politica si privilegiaza, la fel ca in literatura, istoriile mici, vietile oamenilor, indiferent de cadrul istoriei mari in care suntem nevoiti sa traim, intr-o epoca sau alta.

Dar de asta-data, aflandu-ne la Timisoara, la Festivalul International de Literatura, dialogul a mers inspre o analiza neasteptata a Rusiei, privita prin lupa libertatii.

In interviul precedent, scriitorul rus a vorbit despre cum dictatura apasa pe cele mai rele butoane ale omului, scotand ce e mai ticalos din el.

Dupa aparitia romanului "Laur", care si-a ocupat imediat un loc privilegiat pe scena literara, fiind dublu castigator al Premiului Bolsaia Kniga - Premiul intai si Premiul cititorilor - si castigator al Premiului Iasnaia Poliana (Lev Tolstoi), Evgheni Vodolazkin si-a reconfirmat greutatea literara, cu romanele "Aviatorul" si proaspat aparutul la Editura Humanitas "Brisbane".

Evgheni Vodolazkin, avem acest dialog la Timisoara, unde participati la un festival a carui tema este libertatea. Cand este un scriitor liber?

Atunci cand se simte interior liber. Puskin are o poezie in care spune ca lui ii sunt indiferente drepturile politice, ca nu se va lupta ca presa sa le incurce creierii tampitilor. Lui ii este aproape de suflet un singur drept: de a contempla frumusetea, de a fi incantat de ce se intampla in lume. Asta considera el ca este libertatea suprema si dreptul suprem.

Desigur, poezia lui Puskin pe care am invocat-o este exagerata, acolo se duc lucrurile la extrem. Dar directia de gandire este corecta: asa cum spune Puskin, regii nu au decat sa se lupte intre ei, asta nu-l intereseaza.

Aceasta intelegere, acest sens dat cuvantului libertate imi este apropiat sufleteste.

In realitate, omul este foarte liber. Exista momente grele, cum a fost dictatura din anii '30 din URSS, cand era foarte dificil sa traiesti. Din fericire, asemenea perioade in istoria oamenirii sunt rare.

Dar atunci cand oamenii traiesc intr-o dictatura, intr-o istorie rea, este un scriitor liber cand fuge din aceasta istorie si contempla frumusetea din afara dictaturii sau cand denunta raul?

E o intrebare foarte buna. Sunt cazuri cand omul se lupta foarte energic impotriva dictaturii, asa au fost disidentii rusi, ei au fost eroi adevarati, si ma raportez la ei cu foarte mult respect, numai ca din pacate si ei sunt parte a sistemului, chiar daca cu semnul minus.

Un alt exemplu pe care-l am in fata: un filolog rus de mare anvergura, Dmitri Sergheevici Lihaciov, care nu iubea sistemul comunist, dar nu se lupta activ impotriva lui. Nu se lupta direct, ci din afara sistemului. S-a luptat cu sistemul prin ceea ce facea, studiind literatura rusa veche. Ceea ce facea era foarte diferit de spiritul vremii, de ce faceau ceilalti, iar puterea sovietica a simtit ca el este mai periculos chiar decat dusmanii directi.

El traia ca si cum puterea sovietica n-ar fi existat.

Numai ca sunt situatii cand omul este intr-adevar obligat sa faca o alegere si altfel de situatii trebuie sa fie in mintea oricarei persoane care doreste sa fie libera, trebuie sa se astepte ca se va confrunta cu asa ceva. O situatie care pentru o persoana cumsecade este de nesuportat.

Atunci cand i s-a cerut sa semneze o scrisoare impotriva lui Saharov, el a refuzat. Avea 70 de ani si a fost batut salbatic si i-au rupt doua coaste.

Linia de demarcatie asadar exista, atunci cand pur si simplu nu ai dreptul sa taci si sa suporti orice.

Ati mentionat ca era specialist in literatura medievala. Poate nu intamplator avea aceasta raportare la istorie: care era relatia omului cu istoria in Evul Mediu?

Asta este o tema foarte interesanta. Oamenii din Evul Mediu traiau o viata de durata mai scurta. Viata era mult mai densa, pentru ca omul se gandea la vesnicie.

Aceasta constiinta a vesniciei nu exista la generatile actuale si eu cred ca asta micsoreaza de fapt viata contemporanilor.

Ma intrebam daca pierzand raportarea la vesnicie, asta ne face sau nu sa acceptam mai usor raul istoric, din moment ce nu ni se promite nimic dupa, nicio salvare.

Da, e posibil sa interpretezi asa. Daca omul se gandeste ca odata cu viata lui se termina tot, se simte mai liber. Dar nici aici lucrurile nu sunt tocmai simple: exista oameni care nu se gandesc la vesnicie, nu cred in Dumnezeu, dar au totusi o constiinta.

Eu sunt o persoana credincioasa, dar ma raportez cu respect la oameni care nu cred in Dumnezeu, dar care se ghideaza dupa ce le dicteaza constiinta.

La Dostoievski exista un personaj, capitanul Lebeadkin, care spune ca daca Dumnezeu nu exista, ce fel de capitan mai sunt eu?

Dumnezeu trebuie inventat.

Nu trebuie sa-l inventam, pentru ca Dumnezeu exista, doar trebuie sa-l vedem.

Imi ridicati mingea la fileu, amintindu-l pe Dostoievski: in Marele Inchizitor, diavolul ii spune lui Ivan ca libertatea este prea mult pentru om si ca pus sa aleaga intre libertate si confortul de zi cu zi, va alege confortul. Libertatea este o povara.

Asa si este, intr-adevar. Cum spune Marele Inchizitor: le vom da paine si nu e nimic mai lipsit de controverse decat painea.

Nu trebuie sa-i condamnam pe oameni ca aleg painea, este normal, oamenii trebuie sa manance. Slava Domnului ca exista si oameni care aleg altceva decat painea. Desi, repet, in istorie foarte rar se intampla sa alegi intre paine si valorile inalte.

In ceea ce va priveste, v-ati intrebat vreodata ce ati fi facut daca v-ati fi nascut in perioada stalinista?

Ma tem ca nimic bun. Acolo ar fi fost doua cai: prima era sa traiesti ca si cum Stalin nu ar fi existat, ceea ce era putin probabil, pentru ca el era peste tot. A doua ar fi fost calea compromisului, si aici iarasi am ajunge intr-o fundatura, deoarece Stalin nu accepta compromisul, el cerea pur si simplu supunere totala.

Daca omul se supunea, nu se frangea, ci se transforma in nimic.

As indrazni sa spun ca nu exista un scop al vietii intr-o asemenea lume. A fost o perioada absolut infioratoare. As spune ca viata isi are o nisa in sfera privata, dar atunci pur si simplu nu se putea. Aceea era una din perioadele in care a supravietui era un miracol.

Ultima intrebare pe tema libertatii si sunt convinsa ca ati mai auzit-o: va simtiti liber in Rusia de astazi?

Absolut liber. Diferenta intre perioada sovietica si cea actuala este foarte mare. Destul de multor oameni le place sa compare perioada actuala cu franturi din perioada sovietica. Mai ales fac asta cei tineri, care nu apucat sa traiasca in Uniunea Sovietica.

Ei nu inteleg diferentele fundamentale intre cele doua perioade: atunci era frica, acum nu exista un asemenea sentiment. Pot sa spun tot ce-mi trece prin cap si fac asta.

Vreau sa spun ca eu ma situez pe o pozitie neutra, nu sunt nici pro, nici anti-guvernamental, sunt in afara sferei politice.

Cred insa ca asta va vor spune si scriitorii de opozitie.

Stiti, pe mine ma mira cat de usor in Occident se creeaza mituri. Au un graunte de adevar, ca orice mit, dar daca il analizezi si-l desfaci in componente, acestea nu sunt in concordanta cu realitatea.

Comparativ cu Eltin, acum statul este mult mai sever, insa in timpul lui Eltin a fost haos. Din nefericire, Eltin a avut si acest efect, de a discredita ideea de democratie.

Eu apartin intelighentiei Rusiei, iar intelectualitatea rusa este si acum foarte sensibila la subiectul libertatii. Dar daca inainte pozitia intelectualitatii era in consens cu pozitia majoritatii, astazi nu mai putem spune acest lucru.

Acum masurile pe care le ia puterea si stilul de guvernare sunt sustinute de o mare parte a populatiei.

Poti sa te prefaci ca nu exista popor sau poti sa-ti pui problema de ce se intampla aceste lucruri.

Aveti o metafora in Aviatorul cand spuneti ca poporul rus este ca pestele, si i se potriveste un regim autoritar.

Peste de adancime. Nu spun eu asta, ci un personaj de-al meu si le permit eroilor meu sa spuna ce vor, am o atitudine democratica fata de personajele mele.

Cred insa ca aceasta apreciere nu e neaparat corecta. Are un oarecare fundament, pentru ca istoria Rusiei nu e neaparat una a vietii democratice, insa e o afirmatie mult prea categorica. Am vrut doar sa ilustrez una dintre opiniile care exista in societate.

Intorcandu-ma la ideea de mitologie, nu as dramatiza prea mult istoria Rusiei. Noi nu am avut Inchizitie, de exemplu. Cand se vorbeste despre groaznicul Ev mediu rus, nu se pomeneste de faptul ca in istoria occidentala lucrurile erau mai dramatice si de mai mare amploare.

Nu se mai aminteste nici alt lucru: femeia in secolul XVI in Rusia era subiect de drept, avea dreptul sa dispuna de proprietatea sa. In timp ce in Occident nu era subiect de drept, nu putea sa decida asupra proprietatilor sale decat prin intermediul sotului sau al tatalui.

Spuneti ca Rusia si Occidentul au fost in contratimp in Evul Mediu, in avantajul Rusiei. Cum este astazi?

In Evul Mediu era un alt sistem, alt mod de a privi lumea. Avangarda este un termen futurist, care se bazeaza pe ideea de progres. In epoca medievala nu se punea problema progresului nici in Rusia, nici in lumea occidentala, atunci era o perspectiva orientata mai mult spre trecut: tot ce a fost mai bun deja a trecut.

In ceea ce priveste prezentul, Rusia este diferita. In Rusia este puternic atasamentul fata de valorile traditionale. In Rusia avem toate elementele care se asociaza in mod obisnuit cu liberalismul, dar apare o bariera pe care oficial poti sa o depasesti, si totusi lumea nu o depaseste. In Vest au intrat in coliziune dreptul si moralitatea, dreptul de a face ceva a devenit o valoare in sine. Este foarte important dreptul de a face ceva, este o materializare a libertatii.

Dreptul este acel medicament care nu lasa societatea sa se imbolnaveasca, dar medicamentele functioneaza doar in doze stabilite, iar daca doza este depasita se obtin alt efecte, se poate ajunge la disparitie.

In Rusia exista dorinta de a respecta drepturile, dreptul de a te comporta oricum, de a trai cu oricine vrei, de a muri cum vrei. E important sa avem acele drepturi, pentru ca omul trebuie sa raspunda de propriile sale decizii si alegeri. Este darul divin al libertatii.

Insa, cu toate acestea, dreptul nu trebuie sa devina un prototip, nu trebuie sa devina lege. Daca ar functiona dreptul absolut al omului sa faca tot ce vrea, acesta nu trebuie sa aiba ca victima colaterala moralitatea. Trebuie sa ne gandim ce valoare o consideram nestemata: dreptul absolut sau moralitatea. Cum spunea apostolul: totul este permis, dar nu totul este sanatos sau folositor.

Acest lucru, folosul, este la ce trebuie noi sa meditam. Pe scurt, dupa parerea mea, trebuie sa organizam societatea astfel incat drepturile, care sunt extrem de importante, sa nu ajunga sa intre in coliziune cu moralitatea.

Dreptul suprem sa nu fie dreptul de a trece strada intr-un loc nepermis.

Ciolacu este sigur de victoria lui Firea la Capitală: ”Va câștiga şi cu Piedone, şi fără Piedone”

Indiferent dacă Cristian Popescu Piedone se va retrage sau nu din cursa electorală, Gabriela Firea va fi noul primar al Capitalei, este convins Marcel Ciolacu. Premierul a precizat miercuri,...

Ciolacu susține că nu există riscul ruperii coaliției: ”Ce voiaţi? Să stau la televizor să spun: "m-am gândit eu că e mai bun Piedone"?”

Marcel Ciolacu nu crede că decizia privind candidaturile separate la Primăria generală a Capitalei va afecta în vreun fel coaliția formată din PSD şi PNL. El susţine că membrii alianţei...