"O a cincea modificare a Legilor Justitiei intr-un interval de nici jumatate de an reprezinta o performanta greu de atins chiar si pentru tarile in curs de dezvoltare", afirma judecatorul Ciprian Coada, de la Sectia Penala a Curtii de Apel Constanta.
Intr-un interviu acordat Ziare.com, magistratul declara ca aceste modificari arata un interes major din partea unor grupuri de interese de a-si impune solutii care sa conduca, "daca nu la acapararea sistemului judiciar, cel putin la o destabilizare a sistemului judiciar pe termen scurt, prin scaderea performantelor inregistrate, cu precadere in domeniul luptei anticoruptie si luptei impotriva criminalitatii organizate, fenomen caruia i se asociaza si criminalitatea gulerelor albe".
Judecatorul Ciprian Coada (43 de ani) este absolvent al Facultatii de Drept, al Institutului National al Magistraturii si al Departamentului International al Scolii de Magistratura din Franta.
Iata principalele declaratii ale judecatorului Ciprian Coada, pentru Ziare.com:
- Ordonantele de urgenta care au fost date in Justitie nu-si justifica in niciun fel urgenta, fiind promovate fara consultarea reala a practicienilor dreptului.
- Daca o posibila Lege de gratiere ar fi adoptata prin ordonanta de urgenta, am avea parte de una dintre cele mai mari fraude legislative din istoria Romaniei.
- Guvernul a legiferat de cinci ori in Justitie, un domeniu care ar trebui sa se bucure de stabilitate si previzibilitate.
- Multe din modificarile legislative in cazul Legilor Justitiei provoaca deruta si degringolada, pentru ca ele nu se coreleaza unele cu altele.
- O hiba a noilor modificari: este eliminata posibilitatea de contestare a proiectului managerial in cazul numirilor in functiile de conducere, aceasta proba facand adeseori diferenta intre candidati.
- Sectia Speciala beneficiaza de un statut aflat in afara oricarei forme de control ierarhic din partea procurorului general al Romaniei.
- Efectele modificarilor legislative se fac resimtite in privinta unor dosare intens mediatizate.
- Este cinic sa spui ca magistratii se simt aparati prin infiintarea Sectiei Speciale.
- Cand un organ judiciar cu o competenta exclusiva este constituit la nivel central, acest organism este mult mai usor de controlat.
V-am vazut la inceputul acestei luni pe treptele Judecatoriei Constanta, alaturi de alti magistrati nemultumiti de modul de legiferare in domeniul Justitiei, prin ordonante de urgenta. Ce este in neregula cu o astfel de legiferare?
Ceea ce starneste nemultumirea si ingrijorarea magistratilor este faptul ca aceste acte normative nu isi justifica in niciun fel urgenta, fiind promovate fara o reala consultare a practicienilor dreptului, intr-o serie de domenii care, potrivit Constitutiei, formeaza domeniul legilor organice si in care Parlamentul ar trebui sa fie unica autoritate legiuitoare.
Aceasta modalitate de legiferare provoaca in acelasi timp si uimirea practicienilor dreptului, deoarece, pe aceasta cale, se eludeaza controlul preventiv de constitutionalitate, anumite proiecte de ordonanta fiind promovate cu incalcarea unor principii elementare consacrate prin Constitutie si lege.
Un exemplu care imi vine in minte, dar care a fost dat uitarii se refera la celebrul proiect de ordonanta in materia amnistiei si gratierii, promovat la inceputul anului 2017.
Potrivit legii gratierii, daca un asemenea proiect normativ apartine Guvernului, acesta se trimite Parlamentului, care, potrivit Constitutiei, este unica autoritate legiuitoare competenta sa decida asupra unui eventual act de clementa.
Au existat dezbateri in sistemul judiciar in aceasta privinta?
La nivelul sistemului judiciar nu a existat o dezbatere foarte serioasa in legatura cu aceasta problema, cele mai multe dintre discutii fiind legate de ordonanta de urgenta nr.13 (de modificare a Codurilor Penale - n.red.), iar consultari reale ale instantelor si parchetelor in legatura cu forma si continutul ordonantei nu au fost organizate, asa cum toti magistratii si-ar fi dorit.
Dupa stiinta mea, la unele instante nu au existat consultari in privinta niciunuia dintre cele doua acte normative, lasandu-se impresia ca tacerea din partea magistratilor ar echivala cumva cu acceptarea.
Din punctul meu de vedere, in masura in care o asemenea ordonanta de urgenta ar fi fost adoptata, am fi asistat la una dintre cele mai mari fraude legislative din istoria Romaniei, nu neaparat prin modul de adoptare, ci mai ales prin faptul ca o autoritate executiva ar fi intervenit in afara oricaror competente legale intr-un domeniu rezervat in mod expres si exclusiv Parlamentului.
Legile Justitiei au fost recent modificate de Parlament, de ce credeti ca Guvernul le tot modifica prin OUG? Suntem deja la cea de-a cincea modificare prin OUG.
Numarul si importanta acestor modificari vorbesc de la sine despre graba cu care Parlamentul a modificat Legile Justitiei, dar si presiunea la care Guvernul este supus, prin a-si pune in opera intentia de a legifera intr-un domeniu care ar trebui sa se bucure de stabilitate si previzibilitate.
Multe din modificari provoaca deruta si degringolada, pentru ca ele nu se coreleaza unele cu altele, iar ceea ce este de natura sa provoace o si mare mare confuzie in procesul de aplicare a legii este noua interdictie, care nu mai permite nici macar o interpretare sau o explicitare a unor reguli insuficient de clare pentru a fi aplicate in mod unitar.
Trebuie spus, pe de o parte, ca judecatorul nu poate refuza sa judece chiar acolo unde legea nu o prevede, iar, pe de alta parte, ca nici procurorul si nici judecatorul nu isi pot permite sa creeze inegalitati de tratament, din cauza unor norme care, prin modul de redactare, genereaza interpretari diferite.
Care sunt riscurile?
Mecanismele permise pana nu demult organelor colective de conducere de la nivelul Consililului Superior al Magistraturii, instantelor si parchetelor veneau tocmai in intampinarea unor nevoi obiective, or, eliminandu-se chiar si un instrument de inlaturare a posibilelor cunfuzii strecurate in procesul de aplicare a legii, exista riscul destabilizarii continue a sistemului judiciar si derobarii de orice raspundere, in conditiile in care autorii legii nu sunt tinuti a raspunde, pe cand cei ce o aplica ar putea raspunde, chiar si atunci cand deficientele de legislatie sunt sanctionate in urma condamnarilor CEDO.
In acest context, o a cincea modificare a Legilor Justitiei intr-un interval de nici jumatate de an reprezinta o performanta greu de atins chiar si pentru tarile in curs de dezvoltare, iar ele arata un interes major din partea unor grupuri de interese de a-si impune solutii care sa conduca, daca nu la acapararea sistemului judiciar, cel putin la o destabilizare a sistemului judiciar pe termen scurt, prin scaderea performantelor inregistrate, cu precadere, in domeniul luptei anticoruptie si luptei impotriva criminalitatii organizate, fenomen caruia i se asociaza si criminalitatea gulerelor albe.
Dati-ne un exemplu.
Un exemplu care cred ca este elocvent in aceasta privinta se refera la revenirea la vechea modalitate de ocupare a functiilor de conducere de la nivelul sistemului judiciar, prin eliminarea posibilitatii de contestare a proiectului managerial, aceasta proba facand adeseori diferenta intre candidati si fiind supusa unui examen discretionar de apreciere din partea unor comisii, care nu cunosc mai nimic in legatura cu profilul, nivelul de pregatire profesionala si legitimitatea de care candidatul se bucura in randul colectivului pe care il va conduce.
Faptul ca o asemenea interventie legislativa a fost facuta in contra modificarilor Legilor Justitiei, chiar prin OUG 7/2019, si faptul ca un asemenea examen se apropie cu pasi repezi demonstreaza existenta unor interese ascunse ale unor grupuri bine pozitionate, numai daca este sa tinem cont de faptul ca acest examen este organizat in interiorul sistemului judiciar si prin participarea unor oameni din interiorul sistemului, si nu a unor persoane din afara.
Este benefica infiintarea unei Sectii speciale de investigare a magistratilor? Credeti ca infiintarea acestei structuri de parchet respecta legislatia europeana?
Infiintarea si intarirea capacitatii operationale a acestei sectii speciale ar fi trebuit sa fie argumentata in mod temeinic de catre legiuitor in expunerea de motive a fiecarui act normativ ce a stat la baza constituirii si consolidarii acestei structuri.
Simpla trimitere la posibilele abuzuri remarcate in anchetele DNA, pe care unii dintre sustinatorii acestei teze o repeta cu fervoare in spatiul public, nu reprezinta un argument decisiv, ba dimpotriva, asemenea abuzuri se pot sesiza in activitatea oricarui organ judiciar din Romania, astfel incat nu era nevoie de infiintarea unei structuri care, pe zi ce trece, beneficiaza de un statut aflat in afara oricarei forme de control ierarhic din partea procurorului general al Romaniei si care, tocmai prin acest statut, ingrijoreaza pe cei mai multi dintre practicieni.
Cat de numeroase sunt, la nivel national, faptele penale privind magistratii?
Pentru infiintarea acestei structuri am fi avut nevoie de necesitati sociale imperioase, or, din acest punct de vedere, numarul acestor fapte este insignifiant pentru ca o asemenea sectie sa fie infiintata, iar concentrarea acestei sectii la nivel central va face ca cele mai multe dintre posibile infractiuni comise in teritoriu sa fie greu sau imposibil de depistat, in dezacord cu scopurile urmarite.
Insasi titulatura sectiei ne duce cu gandul ca aceste infractiuni ar fi mai numeroase decat infractiunile rutiere, caci altfel nu se explica importanta unui asemenea directorat autonom la nivel central, care pare ca se va ocupa de acest fenomen ca de o adevarata amenintare la adresa sigurantei nationale a Romaniei.
In masura in care statul roman este preocupat in a-si asigura sursele de finantare, pe fondul unei situatii de criza tot mai vizibile, ne intrebam de ce o asemenea sectie nu a fost infiintata chiar intr-un domeniu de maxim interes, asa cum este evaziunea fiscala, mai cu seama ca in anumite state gasim modele de comparatie, pe cand un exemplu similar bazat pe constituirea unei structuri la nivel central si cu un statut autonom, care sa se ocupe de magistrati, cred ca nu gasim niciunde.
Care sunt riscurile?
In lipsa unei motivatii pe care legiuitorul insusi ar fi trebuit sa o aduca, nu ne putem gandi decat la faptul ca scopul acestei structuri va fi deturnat, in considerarea competentei exclusive, atat prin formularea unor plangeri repetate impotriva magistratilor incomozi, cat si prin formularea unor sesizari referitoare la anchete penale in curs, care sa conduca in final la temporizarea acestor anchete si intimidarea sau chiar luarea unor masuri impotriva magistratilor care se ocupa de ele.
Nu am nicio indoiala ca acestea vor fi efectele modificarilor legislative despre care vorbim, mai ales ca ele deja se fac resimtite in privinta unor dosare intens mediatizate.
Se simt magistratii aparati prin infiintarea acestei sectii?
Observatia avansata in spatiul public, potrivit careia magistratii se simt aparati prin infiintarea acestei sectii, mi se pare de-a dreptul cinica si chiar surprinzatoare, magistratii neputandu-se comporta intr-un spirit de casta si neavand nevoie sa fie aparati de cineva anume, cata vreme chiar ei reclama impunitatea penala pe care demnitari de rang inalt o revendica.
In sfarsit, daca prin apararea magistratilor se intelege totusi nevoia de infiintare a unei structuri care sa cuprinda procurori cu o vasta experienta si carora sa le fie asociat un grad profesional cat mai inalt, atunci discutia ar trebui purtata in aceiasi termeni si in cazul magistratilor aflati in compunerea Inspectiei Judiciare, pentru ca si acolo procesul de recrutare ar trebui sa comporte aceleasi exigente, stiut fiind ca in cadrul acestui serviciu nu functioneaza magistrati care sa acopere intreaga ierarhie a sistemului judiciar.
In intreg acest context, starea de nesiguranta profesionala incepe sa caracterizeze intreg sistemul judiciar din Romania, astfel ca pe termen mediu si lung efectele nocive ale acestui gen de interventii legislative vor consta in exodul magistratilor cu experienta catre alte profesii juridice si in final la erodarea tot mai accentuata a statului de drept.
Exista astfel de structuri si in alte tari?
Inutil de spus ca acest gen de structura, care in perceptia publica este asimilata unui factor de presiune, este complet strain legislatiei europene, aspect subliniat in repetate randuri de expertii Comisiei Europeane si cei ai Comisiei de la Venezia, fapt care ar fi trebuit sa atraga atentia Curtii Constitutionale din Romania, dar care, din pacate, nu a avut ecoul pe care ni l-am fi dorit cu totii.
In concluzie, prin intermediul acestei structuri, Romania va avea de suferit pe termen lung, deoarece, din punct de vedere practic, atunci cand un organ judiciar cu o competenta exclusiva este constituit la nivel central, acest organism este mult mai usor de controlat, astfel incat si domeniul de activitate ce intra in sfera sa de competenta va fi foarte usor de controlat prin intermediul institutiei nou create.
Ciprian Coada a judecat mai multe cauze intens mediatizate, potrivit publicatiei constantene info-sud-est.ro.
- Mircea Basescu, fratele fostului presedinte Traian Basescu, condamnat definitiv la 4 ani de inchisoare cu executare, in iunie 2016;
- Danut Capatana, fostul manager al Spitalului Judetean Constanta, condamnat definitiv la 10 ani de inchisoare cu executare, in aprilie 2018;
- Gilberto Saban, in celebrul caz al Larei Saban, o tanara ucisa de fratele ei care, pentru fapta sa, a fost condamnat la inchisoare pe viata, in anul 2013.