Alegerea de a fi un Dragnea

Ziua de vineri, 10 august 2018, a fost despre ce alegem sa fim.

O multime imensa, vie, de romani pasnici, cu copii, cu sperante, cu vointa, decisi sa fie si sa ramana liberi, decisi sa aiba si sa respecte valori si principii, au ales sa fie in Piata Victoriei. Si au ales sa spuna, clar si raspicat, ce vor si ce nu mai vor.

Filmul zilei in care, in Romania, s-a incercat uciderea libertatii

Alegerile altor romani au transformat insa ziua de 10 august 2018 in cea mai neagra zi a Romaniei de dupa Revolutie. Neputand sa suporte libertatea, o mana de romani needucati, ticalosi, lipsiti de onoare si salivand dupa dictatura, au ordonat sa se meaga pana la capat, de data asta. Cu frica si ura dospite de milioanele de picaturi chinezesti care le-au explodat direct in fata de la lovitura placutelor cu mesaj antiPSD.

Ce a urmat, insa, a fost o alegere a fiecaruia de a fi un Dragnea, o Carmen, o Viorica sau o Olguta.

Prima alegere a fost sa se dea cu gaze lacrimogene in multimea pasnica, unde erau sute de copii. Mai intai uluiti, parintii si-au luat copiii si au fugit cu ei, cu spaima in suflet ca orice om care isi vede copilul atacat cu o violenta fara margini, Si fara niciun motiv. Am vazut fetele mici cu ochii mari inrositi, infasurate in esarfe devenite ad-hoc cagule. A fost tot o alegere. A unor romani a caror misiune este sa ii apere pe cetatenii acestei tari, dar au ales sa dea cu gaze in multimea pasnica, in care STIAU ca sunt copii.

Dupa ce primul val de lacrimogene a disparut, copiii au fost dusi departe de piata, oamenii s-au regrupat, unii infruntand mijlocul pietei, unde inca se respira greu, altii au impanzit strazile laterale. In parcul de langa Muzeul de Geologie erau aliniate fortele de ordine calare. Caii erau linistiti, oamenii discutau si, din cand in cand, scandau. La un moment dat, caii se pun in miscare, se aliniaza in formatie de cate doi si o pornesc in forta prin multime. In spatele lor, fortele de ordine cu caini si inca 10-20 de scutieri. Multimea devine brusc alerta, dispozitivul de forta traverseaza prin parc, patrunde direct in multimea de pe bulevard, traverseaza bulevardul si intra in formatie completa pe trotuarul plin de lume din fata Muzeului Antipa. Lumea, bruscata, se da la o parte si incepe sa protesteze si sa huiduie miscarea inutila si periculoasa de forta. Dispozitivul se opreste pe trotuar, multimea ii inconjoara.

Nu fac nimic, doar sfideaza prin absurdul situatiei. Caii devin agitati, unii se ridica in doua picioare, oamenii se indeparteaza in fuga. Dispozitivul face stanga imprejur si paraseste multimea. In spatele lor, se produce imbulzeala, oamenii le striga "Rusine!" Mai multi protestatari fac un lant uman si ii protejeaza pe ultimii din dispozitivul de forta de furia multimii. Poate erau 50 cu totii, poate mai putini. Au facut o alegere.

Mai trece timp pasnic. De peste tot, romanii se varsa in piata. Sunt tot mai multi - in Piata, pe trotuare, in intersectii, in Pasajul Victoria, stand jos pe trotuare, pe banci sau pe treptele cladirilor. Discuta, scandeaza, multi vin, multi pleaca. Dintr-o data, multimea simte ca ceva s-a schimbat. La iesirea din Pasajul Victoria, spre Bd. Titulescu, apar trei dube de politie sa ii imprastie pe protestatarii asezati pe jos la intrarea in pasaj. Pun farurile in ochii oamenilor, dupa care politisti bine echipati coboara in fuga din dube si ii imping pe protestatari spre strada. Multimea se grupeaza in spatele celor impinsi de politisti, moment in care incepe sa se dea cu atat de mult gaz lacrimogen incat oamenii o rup la fuga haotic pentru a ajunge intr-un loc, cat mai departe, unde sa poata sa respire.

Ochii ustura pana la a nu mai sta deschisi, lacrimile iti tasnesc incercand sa ii protejeze de agresiunea maxima, obrajii ard, nu mai poti sa inspiri si cauti sa te acoperi cu ceva sau respiri in bluza, pentru a nu te ineca sau tusi, pentru ca asta chiar iti blocheaza respiratia. Multimea era compacta. Dintr-o data, aceasta multime, agresata, incepe sa alerge ca sa scape de norul dens de gaze. Stii ca daca te impiedici, cazi, mergi mai incet, risti sa nu mai poti sa respiri. Ca si cei de langa tine. Incerci sa nu ii lovesti sau incurci, desi ochii nu te mai ajuta sa vezi nimic in fata.

In timpul asta, politistii, bine protejati de cagule, se retrag in dube si inchid usile, protejandu-se de fum. Se uita pe geam la romanii care fug incercand sa respire. Este o alegere, o vezi in ochii decupati de cagula din spatele geamurilor inchise ermetic.

Iti trece prin cap, in astfel de momente, ca fiecare dintre pasii pe care ii faci ar putea sa fie ultimul inainte sa ti se faca rau, sa cazi, sa lesini sau chiar sa mori. Si, desi pare ca mai mult fum nu poate sa intre in Piata, se lanseaza noi valuri de gaze. Este o alegere, cine da cu gaze a invatat si ce efecte au in functie de cum le dozezi.

Gazele se risipesc, multimea se intoarce. Oamenii nu vor sa plece, pentru ca nu accepta sa li se intample asa ceva. Este vorba de libertate, de drepturi, de respect, de cauza-efect si de misiunea politiei si a jandarmilor de a proteja populatia, nu de a o privi din spatele geamurilor si a cagulelor cum se sufoca, cum este haituita si alungata.

Pe Titulescu, multimea de oameni se intoarce pana la intersectia dinainte de Pasajul Victoriei, nu inainteaza mai mult spre piata, unde valatuci de fum sunt ca pe un camp de razboi. Masinile de politie, de jandarmi, salvarile si pompierii dispar din zona, dupa care dintr-o data, multimea din intersectie se trezeste cu masini din trafic. Desi zona era plina de protestatari, s-a dat drumul la circulatie. Se creeaza un blocaj de oameni si masini. Nu mai este nici picior de politist in zona, noroc ca soferii sunt pasnici si aleg sa intoarca sau sa se strecoare usor printre protestatari. Este tot o decizie, una care a pus in pericol vietile oamenilor.

Cu fortele de ordine si de salvare disparute toate si ciudat de brusc, cu atentia indreptata catre masinile care isi faceau loc sa treaca prin multime, in apropiere izbucneste un foc puternic. Brazi luati cu tot cu ghiveci de pe terasele cafenelelor din zona ard cu flacari deja de 4-5 metri si valvataia tot creste. Cativa baieti cu fata bine acoperita alimenteaza focul cu mese si scaune, vandalizeaza cosurile de gunoi, le iau si le pun pe foc. Flacarile depasesc 10 metri inaltime. Cei care vor sa filmeze sunt bruscati si li se cere sa nu mai filmeze. Niciun politist, niciun jandarm, niciun pompier nu numai ca nu e in zona, insa nu apar zeci de minute dupa izbucnirea focului. Desi la cativa pasi, in piata, sute de forte de ordine imping cetatenii si dau cu gaze lacrimogene ca sa ii faca sa paraseasca piata.

In stanga focului, la mai putin de jumatate de metru distanta, e o masina parcata. Focul e atat de mare incat nu mai poate fi controlat. Atinge reclamele suspendate si fiecare rafala de vant rupe bucati din el pe care le imprastie pe terase, spre multime, spre balcoanele blocurilor din zona. Cativa protestatari ridica efectiv pe sus masina de pe margine ca sa o indeparteze de foc. In tot acest timp, baietii cu fata acoperita aduc tot ce se putea rupe din jur si alimenteaza focul. Nici picior de politist sau pompier, desi piata e plina de ei.

Un telefon la 112 duce la o discutie halucinanta. Raspunde o doamna, foarte calma, care cand i se spune ca arde un foc mare la intrarea in pasaj intreaba ce arde, un pom? Cui i-ar trece prin cap ca un pom poate sa arda la intrarea in Pasajul Victoria? Nu era mai plauzibil sa arda o masina? Impasibila, transfera apelul la pompieri. Unde raspunde cineva care da asigurari ca pompierii sunt deja acolo. Nu il scoate din indiferenta nici informatia ca nu sunt pompierii acolo. Si nici nu vin. Nici intr-un minut, nici in zece, nici in jumatate de ora.

Cum s-a desfasurat apelul la 112

La capatul celalalt al Pietei, doi jandarmi patrund in multime, dupa ce asupra oamenilor se pravalisera gazele lacrimogene. Sunt agresati de cativa indivizi de care multimea se delimiteaza. Mai mult, in jurul lor, oameni din multime fac scut uman ca sa ii protejeze pe jandarmi de indivizii agresivi.

In fiecare moment care a marcat ziua de 10 august 2018 a fost vorba de o alegere. Alegerea de a da cu gaze lacrimogene in multime cand STII ca sunt copii, alegerea de a gaza pur si simplu multimea cu o cantitate infiorator de mare de gaze pentru a o alunga dintr-un loc, nu pentru a potoli un grup violent in scopul de a-i proteja pe ceilalti. Alegerea de a te baricada in masina si a te uita pe geam la multimea care alearga fara sa poata sa respire, cu lacrimi in ochi si cu fetele in flacari. Alegerea de a nu fi in intersectia in care lasi oameni si masini sa se descurce singuri, cu riscul unor accidente mortale, alegerea de a nu alerga sa stingi focul care pune in pericol vietile oamenilor, desi ti-ai ales ca asta sa fie menirea ta.

Ziua de 10 august 2018 a fost despre oameni care si-au ales sa protejeze alti oameni, oameni care au in ei curajul, pe care putini il au, sa se lupte cu focul, oameni care ajung dupa pregatiri dure in trupe speciale de interventie, unde curajul si increderea sunt vitale. Oameni care, desi au ales meserii asociate cu onoarea si curajul, au ajuns sa lase sa se intample seara de 10 august 2018.

O pata neagra pe obrazul Romaniei care nu ar fi existat daca in aceasta seara, acesti oameni nu ar fi ales sa fie un Dragnea, o Carmen, o Viorica sau o Olguta.