Mamaliga n-a explodat. Inca. (Opinii)

Daca le comparam cu protestele, inclusiv violente, din alte tari ale UE, de exemplu Franta sau Grecia, provocate de masurile de austeritate, manifestatiile recente din Romania au fost modeste. Daca le comparam cu marile proteste ale anilor '90, ele au fost nesemnificative.

Daca le raportam insa la pasivitatea societatii romanesti, ele marcheaza un inceput chiar spectaculos. Un inceput care vizeaza in primul rand actuala Putere si greselile ei monumentale, dar nu numai. S-a umplut paharul netrebniciilor comise in 22 de ani de toate partidele politice.

Protestele s-au desfasurat pe trei paliere. Primele, cele de vineri seara, au marcat o surprinzatoare si salutara, chiar daca firava, desteptare a societatii civile. Cateva mii de oameni au iesit in strada intai la Targu Mures, apoi in Cluj si Bucuresti nu pentru ca le-au fost taiate pensiile si salariile, nu pentru ca le creste varsta de pensionare sau le scade mai stiu eu ce indemnizatie. N-au iesit impinsi de stomac si nici in apararea unui om, a carui integritate si cariera nu erau in niciun pericol.

Ulterior si-au adus aminte si de bani, justitie, taxa auto si alte dureri, dar initial au iesit, foarte putini e drept, ca sa apere ideea de competenta, de profesionalism, daruire, viziune si onestitate, atacate frontal si puse la pamant cu cinism si aroganta de un om politic.

De fapt, fara a putea defini probabil acest lucru, oamenii au iesit in apararea singurei personalitati, doctorul Raed Arafat, care in ultimii 20 de ani a inchegat si a pus in practica o autentica politica publica cu efecte masurate in vieti salvate.

Acest protest a aratat dupa ce tanjeste societatea romaneasca, ce o poate misca, ce o poate trezi din amortire si o poate mobiliza. Faptul ca nicio secunda nu a fost scandat numele vreunui politician din Opozitie, de care sa se lege sperantele oamenilor, spune totul despre clivajul dintre intreaga clasa politica si popor. Ba chiar mai mult, pe una dintre pancardele improvizate scria: "Pleaca-ai nostri, vin ai nostri, noi ramanem tot ca prostii!".

Dupa doar cateva ore a inceput tentativa de confiscare politica, odata cu patrunderea printre manifestanti a organizatiilor de partid ale Opozitiei. Tentativa aceasta a continuat cu declaratiile lui Crin Antonescu, solidarizat cu protestatarii, desi acestia nu l-au chemat printre ei, si cu descinderea baronilor liberali la manifestatia din Iasi.

Al treilea palier a fost compromiterea manifestatiei de catre huligani si vandali, tot felul de haimanale doritoare de adrenalina, in primul rand nucleele dure ale galeriilor de fotbal. Animalele acestea bipede au facut prapad in centrul Bucurestiului. "Tinerii care i-au atacat pe jandarmi nu aveau nicio legatura cu protestatarii din Piata Universitatii. Turbulentii aveau fetele acoperite si au actionat ca la carte: unii au fortat barajul, in timp ce altii din spate au aruncat cu bucati din caldaram si sticle incendiare", relateaza Adelin Petrisor, cel mai competent reporter de razboi din media romaneasca.

Fata de violenta acestor cimpanzei dezlantuiti, reactia jandarmilor a fost timida. Sigur, putem discuta daca aceasta compromitere a protestului nu a fost cumva manipulata. Ar putea fi in spatele ei Puterea, doritoare sa arunce in derizoriu manifestatiile, dar si Opozitia, doritoare sa forteze o imagine cu trimitere la decembrie 1989.

Luni, o multime ceva mai mare si pestrita, dar pasnica, avand ca unic numitor comun lipsa de speranta, a ocupat din nou pietele. Dincolo de contaminari politice sau huliganice, protestele demonstreaza nu atat prin magnitudine, cat prin tenacitate ca in societatea romaneasca tensiunea este deja foarte mare. Si, dupa cum recunostea chiar Sever Voinescu, este posibil ca ea sa se amplifice, antrenandu-i chiar si pe cei neimplicati pana acum.

Care este reactia politica in fata acestei realitati? Derizorie. Puterea s-a ascuns in gura de sarpe. Unde a fost premierul in toate aceste zile fierbinti? Unde a fost presedintele? Unde au fost greii PDL?

"E prea putin sa spui ca vom dezbate o noua versiune a Legii Sanatatii. De la inceputul disputei, niciun pedelist cu autoritate nu a rostit ceva care sa conteze. E o liniste nefireasca. Parca am fi partid neparlamentar", remarca Cristian Preda.

Premierul a aparut abia luni, total neconvingator, cu o declaratie palida, incapabil sa ofere mai mult decat niste generalitati si un steag alb in directia lui Raed Arafat.

Este evident ca partidele din arcul guvernamental au facut un pas inapoi, lasandu-l pe Traian Basescu singur in fata efectelor electorale grave ale erorilor comise. Dar in acest fel au lasat impresia unei tari neguvernate. Blocajul in fata primelor proteste autentice din mandatul actualei Puteri arata ca ele nu au fost luate in calcul, intr-un imens dispret fata de mamaliga care, nu-i asa?, nu explodeaza.

Opozitia a incercat sa se atarne de aceste proteste pe care nu a reusit sa le coaguleze si sa le conduca, dupa cum ar fi normal, pentru ca este la fel de necredibila ca Puterea. Logistica pe care a trimis-o pietei, in loc sa intareasca protestul, l-a decredibilizat. De remarcat ca de aceasta data Victor Ponta, probabil consiliat de garda veche a partidului, a dat dovada de ceva mai multa prudenta, spre deosebire de Crin Antonescu, intrat in fibrilatie usor ridicola.

Un lider care nu a fost capabil sa scoata oamenii in strada cand le-au fost taiate lefurile este ridicol cand anunta demonstratii mamut. Unul dintre motivele pentru care protestele sunt destul de putin numeroase este si neincrederea oamenilor in faptul ca Opozitia e mai onesta si mai profesionista decat actuala Putere.

In aceste conditii singura miscare inteligenta a clasei politice ar fi un pas inapoi si o colaborare autentica. Guvernul Boc ar trebui sa demisioneze pentru a fi inlocuit de un guvern de tehnocrati sustinuti politic de toate partidele, ajunse la momentul mintii de pe urma, ca in Grecia, ca in Italia.

Un guvern nou, apolitic ar putea reda in primul rand speranta si increderea.

Ma indoiesc insa sincer ca, mai ales intr-un an electoral, partidele din Romania sunt capabile de intelepciune si patriotism. Emil Boc si Guvernul sau se agatata de scaun, Traian Basescu este dominat de orgoliu, Victor Ponta viseaza la manifestari de zeci de mii de oameni, iar Crin Antonescu cauta scurtatura catre Cotroceni. In spatele lor, baronii de toate culorile stau cu ochii pe prada.

Asta pana intr-o zi, cand mamaliga tot va exploda cu efecte imprevizibile.

Alegeri 2024. Începe depunerea candidaturilor pentru alegerile locale din 9 iunie

Partidele politice, alianţele, organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale şi candidaţii independenţi vor putea, începând de marţi până pe 30 aprilie, ora 23.59,...

Cei mai influenți zece europarlamentari români. Cu cât sunt plătiți și care dintre ei candidează din nou FOTO

După alegerile europarlamentare din 9 iunie, România va avea în continuare treizeci și trei de reprezentanți în plenul Parlamentului European (PE), dar nu toți se remarcă prin activitatea...