Iluzia revolutiei perpetue (Opinii)

Dincolo de pronosticurile care se pot face in aceste zile care oscileaza intre o escaladare a revoltelor stradale si posibilele alegeri anticipate, se cuvin (alte) cateva observatii.

Imi pare tot mai evident ca motivul (mai bine zis pretextul) iesirii oamenilor in strada ramane tot mai mult in urma si risca chiar sa fie dat uitarii. Cine mai discuta acum de reforma in sanatate sau de Raed Arafat?

Imi este tot mai clar ca daca Traian Basescu ar fi intervenit in problema arbitrajelor din Liga Lui Mitica sau ar fi intervenit in direct in privinta asezarii in teren a echipei Steaua, actuala Opozitie ar fi reactionat la fel: "Gata! S-a umplut paharul!" - s-ar fi exclamat. Desigur, in acest din urma caz, in Piata Universitatii ar fi lipsit ultarasii echipelor Dinamo sau Rapid.

Periculoasele derapaje ale miscarilor stradale

Lasand insa gluma la o parte, cel mai alarmant lucru cu care suntem confruntati in prezent este pericolul derapajului de la instrumentele specifice democratiei. Este probabil inevitabil ca in timpul unui protest stradal - mai mult sau mai putin organizat - pe langa protestatarii onesti, sa apara si personaje pitoresti, care daca tot erau in trecere, s-au gandit sa isi strige si ele oful. Nu cred ca trebuie sa cadem in pacatul generalizarii si sa caracterizam o adunare dupa niste suparati pe orice inseamna lege.

Oriunde in lume, acolo unde este aglomeratie, apar si hoti sau spargatori de vitrine etc. Prezenta "activa" a unor suporteri de fotbal in preajma unor manifestatii cu caracter politic o fi la noi o premiera, dar in alte parti, asta este deja o practica (cazul Argentinei de exemplu).

Cea ce gasesc ingrijorator este insa faptul ca pe fondul unei lehamite - usor de inteles - fata de inreaga clasa politica, manifestarile aluneca pe o panta a negarii a insasi valorilor democratiei.

Parlamentul Romaniei, asa cum este el, "completat" cu cantareti de muzica populara, sportivi si alte asemenea specimene chemate acolo din "motive decorative", are totusi rolul sau intr-o democratie. O fi exaltant sa strigi din nou pe strada vechile sloganuri ale lui decembrie 89, dar a striga astazi "libertate" este cel putin ridicol.

Faptul ca am vazut la demonstratia din Brasov un preot strigand "Jos Basescu!" este poate cam suspect, dar face parte din drepturile pe care le-am castigat. Atunci cand vad inscrisuri cu "Basescu = Ceausescu" - chiar daca si asta este admis - stau insa si ma intreb daca cei care au compus aceasta comparatie stiu pe ce lume traiesc.

Poate ca Traian Basescu are stofa de dictator. Mai mult ca sigur daca ar fi condus Romania inainte de 1989, ar fi putut fi un al doilea Ceausescu. Pana una - alta, insa, putem striga cu totii in gura mare: "Jos dicatatorul" si nimeni nu ne impusca.

S-a ajuns la situatia aberanta in care daca jandarmii nu raspund la provocari, sunt acuzati ca nu isi fac treaba, iar daca raspund asa cum se cuvine la actele de huliganism, sunt acuzati de cruzime.

In tot acest timp, anumite posturi de televiziune continua sa incite la proteste in strada, ca o ultima solutie. Aceleasi si aceleasi posturi care reclama lipsa de libertate a regimului Basescu, uita sa ne spuna ca tocmai existenta lor le contrazice.

Intr-una din serile fierbinti din Piata Universitatii, pe un asemenea post - eminent continuator al raposatului invatamant politic - era invitat in studiou pe post de analist politic... Irinel Columbeanu!!! Ii asteptam cu emotie in continuare sa isi dea cu parerea despre viitoarea revolutie si pe Catalin Botezatu sau pe Simona Senzual.

Gasesc ca insasi folosirea obsesiva a termenului de revolutie este o exagerare periculoasa. O revolutie inseamna in primul rand o transformare radicala a societatii. Din punctul asta de vedere, nici chiar revolutia din 1989 (sau cum s-o fi numind ea) nu s-a incheiat.

In privinta mentalitatilor unora dintre noi, oricum nu. Spre ce noua revolutie ne poate indemna insa, de exemplu, astazi, Miron Cozma sau Radu Mazare? Am toata compasiunea pentru batranii care au fost uitati cu pensii de mizerie, dar nu cred ca situatia lor se va imbunatati cu ajutorul unor fripturisti - fie ei si lideri de partid - care promit astazi marea cu sarea de dragul puterii.

Este indeajuns sa aruncam o scurta privire in Europa si sa vedem ce realizari au infaptuit partidele de stanga - exemple concrete Spania sau Grecia - care au ignorant avertismentele economistilor, de dragul unor voturi in plus.

Cu toat eastea, nu cred ca schimbarea actualei puteri - daca ea se va face prin mijloace democratice - poate fi echivalata cu termenul de revolutie. Asa cum bine spunea inca din anii 90, reputatul analist financiar si politician Mircea Cosea: "Nu trebuie sa ne mai fie frica de fostii comunisti. Ei sunt astazi prosperi oameni de afaceri".

Respect, d-le Cîrstoiu: "un medic nu abandonează niciodată"! Câți antreprenori gândesc la fel?

Nu l-am cunoscut niciodata pe medicul Cirstoiu, nu am avut nicio legatura ce el. In schimb, ca si voi, am avut ocazia sa-l vad la lucru pe scena politica damboviteana. Dupa parerea mea, responsabil...

Fenomene fără precedent în istoria alegerilor. Politolog: „Vom vedea niște scoruri foarte interesante"

Se anunță o prezență-record la alegerile europarlamentare, programate pentru 9 iunie 2024. Fenomenul a fost explicat de către politologul Andrei Țăranu, într-un interviu pentru Ziare.com....