Nu numarul conteaza (Opinii)

S-a savarsit, deci, si marea demonstratie de protest a Opozitiei impotriva "regimului" Basescu.

Ce-i drept, nu prea a fost ea nici mare, nici dramatica, lasand mai degraba o impresie de carnaval fara culoare, cu exceptia defilarii baietilor si fetitelor cu berete rosii ai lui Mazare, care vrea, se pare, sa reediteze pe meleaguri dunarene imaginile de neuitat ale revolutionarilor lui Castro si Che Guevara, in varianta opereta.

Numarul participantilor a fost puternic controversat, in functie de sursa evaluarii, cifra corecta fiind probabil intre 7.000 si 10.000 de participanti adunati in marea lor majoritate de pe tot cuprinsul tarii, care cu autocarele, care cu trenul, in functie de distanta si de resursele organizatorilor. Acest numar insemnand vreo 200 de participanti pentru fiecare din judetele patriei, deoarece bucurestenii, atati cati au fost, au preferat locul traditional al manifestatiilor de acest fel, Piata Universitatii.

Performanta nu este deloc remarcabila, chiar daca liderul liberal Crin Antonescu ne-a asigurat ca nu numarul este cel care conteaza, ci mesajul. La fel isi va fi spus poate si manifestantul care a iesit singur in fata primariei in localitatea Baia de Aries pentru a-si striga oful.

Insuccesul relativ a fost cauzat si de contributia extrem de modesta a PSD, in frunte cu tanarul sau carmaci, care au marcat o prezenta de complezenta, lasandu-i pe aliati cumva in ofsaid. Manifestatia s-a cam fasait, amintind de snoava in care un munte se screme cumplit si apoi da nastere unui soricel.

Daca nu ma inseala intuitia din dotare, cred ca precipitarea lui Antonescu de a capitaliza cat mai rapid potentialul de nemultumire al maselor reflecta teama sa ca alianta ar putea sa coboare sub procentul necesar si suficient pentru victoria dorita sau senzatia ca entuziasmul pesedistilor de a-i livra cea mai inalta functie din stat descreste abrupt pe masura trecerii timpului. De aceea si insistenta pe demisia lui Basescu, pe alegeri, inclusiv prezidentiale, anticipate etc.

Faptul ca manifestatia de mai sus s-a cam rasolit nu inseamna insa ca PDL si Presedintele nu mai au probleme. Au chiar mai multe decat isi imagineaza sau decat sunt gata sa admita ca ar avea.

Cea mai importanta este cota scazuta a popularitatii liderilor si a partidului in sine. Ea este cauzata, in cea mai mare masura, de sacrificiile impuse ca urmare a efectelor crizei economice care a zguduit (si inca o face) economia mondiala.

Nici un popor din lume nu ar accepta senin ciuntiri, mai ales atat de masive, de salarii si venituri fara reactii de revolta. Ar conta mai putin ca acestea se vor dovedi in timp salutare si cu efecte benefice.

Se mai adauga insa si alte motive, nu mai putin semnificative. Ele se situeaza in domeniul asa-numitei comunicari publice, care a fost extrem de deficitara, in zona unei atitudini autoritare sau uneori arogante a "establishment-ului" politic si in contextul unei apetente la fel de pernicioase pentru "valorizarea" economica a pozitiilor politice si publice dobandite, precum la adversarii mult criticati.

Mai simplu spus, profitorii lor au fost inlocuiti cu profitorii nostri. Chiar daca in chip laudabil justitia a avut posibilitatea si chiar a lovit si in coruptii apartinand structurilor de la putere.

Aceasta Putere n-ar trebui totusi sa se legene in iluzii. Antonescu are si un pic de dreptate in chestiunea cu numarul care nu intotdeauna conteaza. Este drept ca pe vremea lui Iliescu erau sute de mii de contestatari pe strazile Capitalei. Dar "marea muta", adica milioanele din orase si sate, din fabrici, uzine si de pe ogoare erau de partea lui. Alegerile au aratat-o. Astazi este probabil invers.

E adevarat si ca protestatarii antipatizeaza fara discriminare pe toti politicienii. Dar numai cei ce sunt "sus" pot fi dati "jos". Si in locul lor nu pot sa acceada decat cei ce acum sunt "jos". Altii nu exista. Cel putin deocamdata.

Asa ca, daca mai vrea sa aiba o sansa, Puterea de acum (care a facut si multe lucruri bune, ce ar fi pacat sa fie irosite) ar trebui sa actioneze grabnic si radical. Reabilitarea lui Arafat nu ajunge. Ar trebui schimbari esentiale in structurile executivului. Schimbari, remanieri, demiteri si demisii.

Ar trebui indepartati incompetentii si cei cu imagine publica patata. Cei antipatizati, pe drept sau nedrept. In locul lor ar trebui instalati rapid tehnocrati cat mai putin colorati politic. Politicul si politicienii ar fi bine sa faca un pas in spate. Ar trebui inchise definitiv si vizibil sursele de sifonare a banilor publici si investitiile publice de uz personal. Sa se dea impresia si chiar sa se intample astfel ca sacrificiile sa fie resimtite ca egale pentru toti cetatenii.

Desigur, pretul e mare si destul de neobisnuit pe meleagurile noastre. Dar ma tem ca e unica modalitate, nici ea sigura, de supravietuire a puterii de astazi si peste hotarul reprezentat de alegerile ce vin, in orice varianta posibila. Va gasi oare resursele de vointa si intelepciune necesare? Greu de crezut!

Ciolacu este sigur de victoria lui Firea la Capitală: ”Va câștiga şi cu Piedone, şi fără Piedone”

Indiferent dacă Cristian Popescu Piedone se va retrage sau nu din cursa electorală, Gabriela Firea va fi noul primar al Capitalei, este convins Marcel Ciolacu. Premierul a precizat miercuri,...

Ciolacu susține că nu există riscul ruperii coaliției: ”Ce voiaţi? Să stau la televizor să spun: "m-am gândit eu că e mai bun Piedone"?”

Marcel Ciolacu nu crede că decizia privind candidaturile separate la Primăria generală a Capitalei va afecta în vreun fel coaliția formată din PSD şi PNL. El susţine că membrii alianţei...