Sfântul Ilie se sărbătorește în fiecare an pe 20 iulie și este considerat făcătorul de minuni și aducătorul de ploi. Este prezentat într-un car cu roți de flăcări, lovind diavolii cu biciul de foc. Aduce în urma lui tunete și furtuni puternice.
Se spune că Sfântul Ilie și-a ucis părinții veniți în vizită, astfel că Dumnezeu i-a dat un bici de foc pentru a-i stârpi pe demonii care nu îi dădeau pace. Seceta și ploaia sunt considerate simboluri ale puterii Sfântului Ilie.
Pe vremea aceea, trăia regele Ahab, care s-a căsătorit cu prințesa Isabela, ce se închina zeului Baal. Ahab a poruncit atunci poporului să se închine zeului, fapt ce a stârnit mânia lui Dumnezeu. Astfel, Sfântul Ilie a primit misiunea de a-l mustra pe rege.
Certându-l pe Ahab, Sfântul Ilie îi spune: „Viu este Domnul Dumnezeul lui Israel, înaintea Căruia slujesc eu; în aceşti ani nu va fi nici rouă, nici ploaie decât numai când voi zice eu!” (3 Rg 17;1). Sfântul Ilie s-a retras pe malul râului Cherit. Iar în urma lui, seceta şi foametea a cuprins toată ţara. Atunci s-a împlinit cuvântul lui Moise către iudei: „Cerurile tale, care sunt deasupra capului tău, să se facă aramă şi pământul de sub tine fier” (Deuteronomul, 28 - 23). Căci Dumnezeul l-a ascultat pe Sfântul Ilie.
După trei ani şi jumătate, dovedindu-se că numai credinţa în Dumnezeul lui Ilie este cea adevărată, poporul israelit şi-a recunoscut greşeala de a se fi închinat zeului Baal, strigând: „Dumnezeul lui Ilie este Dumnezeul cel adevărat”.
„Până când veţi şchiopăta voi de amândouă gleznele voastre?”, întreba Sfântul Ilie mulţimile adunate pe Muntele Carmelului: „Dacă Dumnezeu, Care v-a scos pe voi din pământul Egiptului, este Dumnezeu, apoi pentru ce nu mergeţi în urma Lui? Iar dacă Baal este zeul vostru, apoi mergeţi după el”, le spune israeliţilor, mustraţi de conştiinţă pentru rătăcirea lor.
Rugându-se atunci Ilie, o ploaie a răcorit pământul şi foametea a încetat.