Oile noastre

"Esti un prost", i-a spus o senatoare unui cetatean, marti pe la pranz.

In aceeasi zi, Inalta Curte de Casatie si Justitie anunta ca a admis arestarea preventiva a unui fost ministru, acuzat ca a luat mita 100 de mii de euro.

Pe seara, puteai afla din presa ca un fost primar, vag alfabetizat, acum sub control judiciar, a cumparat un magazin cu 3,2 milioane de lei cash.

E un decupaj dintr-o zi oarecare. Cam asta e, de fapt, actualitatea de la noi. Asemenea declaratii, atitudini si informatii sporesc, in fiecare zi, neincrederea in politicieni.

S-a ajuns intr-o faza in care parca partidelor nici nu le mai pasa de incredere.

Altfel, cum sa-ntelegi ca, dupa ce primarul supranumit "care este" a fost pus sub acuzare, iar altii ca el au fost condamnati, multi candidati propusi pentru alegerile locale sunt tot unii interesati mai degraba de tranzactii comerciale decat de binele public? Cum sa explici numirea cuiva intr-un guvern, in conditiile in care e acuzat de frauda? Cum se poate justifica faptul ca, atunci cand un parlamentar jigneste nu un coleg, ci un cetatean, nu e altul care sa-i dea replica, iar institutia reprezentativa nu-l penalizeaza?

Nu e suficient sa constatam indolenta, ar trebui sa vedem si care e cauza ei. De ce nu le pasa? Ipoteza mea e urmatoarea: partidele au ajuns in halul de acum fiindca s-au construit ca formatiuni "catch all", iar in fata lor nu se afla solide identitati colective concurente. Explic mai pe indelete.

Modelul de partid "catch all" e cel in care formatiunea nu e interesata de un anumit profil de aderent si de alegator, ci de oricare cetatean, indiferent de statutul sau social, de profilul intelectual, de nivelul de educatie, de apartenenta la un mediu etc..

In aceasta viziune despre politica, publicul nu e si nu trebuie impartit in fractiuni distincte, fiecare vizate de un anumit partid. Toate partidele "vaneaza" pe toata lumea. Evolutia aceasta a fost incurajata de influenta tot mai mare a mass media si a Internetului asupra politicii.

Se spune ca, intr-o asemenea configuratie, politicienii nu mai vor sa convinga, ci sa seduca. Asta le lasa o libertate fara limite. Si nu le face responsabile in fata unui segment electoral stabil.

In caz de "accident" - e descoperit vreun corupt ori vreun natang - linia ramane neschimbata. Fiindca se gaseste mereu o "rezerva", care sa intre in teren, dupa ce a urmat acelasi antrenament si a stat intr-un cantonament identic. Reusita e asigurata de o campanie bine platita.

E cu atat mai usor sa faci asa ceva atunci cand, in fata acestor partide, nu stau organizatii care sa le concureze printr-un plus de coerenta.

Luati, de pilda, cazul sindicatelor. Stiti vreunul care sa fi organizat vreo deliberare publica, in urma careia sa se cada de acord asupra unei actiuni, cu un profit masurabil pentru fiecare membru al sau, dar si pentru societate? Exemplele sunt nenumarate.

Chiar daca, formal, exista organizatii - precum cele profesionale, din categoria baroului de avocati sau a colegiului medicilor - influenta lor e, de fapt, redusa: apar mai degraba la necaz, nefiind recunoscute ca intermediari legitimi in dialogul social. Sunt, de fapt, slabe, fiindca energiile investite in ele sunt modeste.

Sursa e una singura: dupa experienta traumatizanta a colectivismului totalitar, am devenit individualisti. Ne temem de orice asociere. Acceptam cu greu sa fim "incadrati".

Merg, in schimb, ca unse actiunile de lobby, retelele construite in umbra, au succes "consultantii", care sunt intermediari ai tranzactiilor cu privilegii. De aici, rabufnirile personale, dar si revoltele de grup haotice, care iau prin surprindere societatea.

Venirea ciobanilor in Parlament, saptamana trecuta, a fost doar ultimul exemplu, dintr-un sir mult mai lung, de confruntari intre partide indolente si grupuri cu identitate sociala flasca, dar care pot starni oricand o revolta.

Ar trebui, ca sa zic asa, sa ne intoarcem la oile noastre, adica sa vedem ce e de facut in ograda proprie. Daca partidele ar urmari un profil coerent de alegator, iar societatea s-ar organiza in grupuri de interes veritabile, ne-am respecta mai mult unii pe altii. Iar reprezentantii nostri ar avea de facut un efort mai mare decat acela de a gasi candidati suspecti, plini de bani si gata sa mearga in Parlament.

Cristian Preda este profesor la Universitatea din Bucuresti (din 1992) si deputat european (din 2009).

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.

CTP, după ce a văzut conferința lui Cătălin Cîrstoiu: ”I s-a mai rărit zâmbetul iliescoid...”

Candidatul PSD-PNL la Primăria Capitalei, medicul Cătălin Cîrstoiu a susținut vineri, 19 aprilie, o conferinţă de presă pentru a răspunde acuzaţiilor de incompatibilitate în condiţiile...

De ce Robert Negoiță nu poate fi candidatul coaliției la Primăria Capitalei. „Niciun primar de sector nu are mai multe șanse decât Piedone”

În contextul unei crize generate în alianța PSD-PNL, generată de zvonurile legate de o eventuală retragere a medicului Cătălin Cîrstoiu, primarul de la Sectorul 3, Robert Negoiță, s-a...