Cum s-ar descurca Romania in cazul unui atac bioterorist fara Institutul Cantacuzino? Interviu

Institutul Cantacuzino isi pierde specialistii si nu mai produce decat o singura substanta utila medical. Deja au plecat toti medicii din laboratorul de analize medicale microbiologice. Disparitia unei institutii strategice poate fi asemanata cu un atac indreptat impotriva sanatatii publice, impotriva concetatenilor nostri, afirma profesorul universitar Mircea-Ioan Popa, de la catedra de microbiologie a Facultatii de medicina, UMF Carol Davila.

Intr-un interviu acordat Ziare.com, profesorul Popa a aratat ca Institutul mai poate fi salvat si, pentru ca este vorba despre o institutie strategica, ar trebui ca in redresarea acesteia sa se implice CSAT.

Profesorul Popa a atras atentia asupra catorva dintre efectele distrugerii Institutului Catancuzino: "Cum mai stim noi astazi cati romani au infectie tuberculoasa latenta si la cati dintre concetatenii nostri exista potentialul ca TBC sa se reactiveze? Ar putea sa nu ne pese de riscul unei infectii tuberculoase? Unde este tuberculina produsa ani si ani de zile de catre institut? Cum se va descurca Romania in cazul unui potential atac bioterorist?"

Studentii dvs au iesit in strada pentru a trage un semnal de alarma in privinta Institutului Cantacuzino, ajuns in pragul inchiderii. Care este in acest moment situatia institutului?

Angajatii nu au mai primit salariile intregi din luna decembrie. S-a pus la dispozitie un fond de salarii, insa doar pentru cei care desfasoara activitate de cercetare. Din ceea ce am inteles, decizia interna a fost ca acesti bani sa fie impartiti tuturor angajatilor.

Institutul nu a putut castiga proiecte de cercetare pentru ca existau datorii si a fost descalificat. Cu toate acestea, cercetarea se pare ca este sustinuta, iar proiectul de intarire a capacitatii de cercetare si investigare a bolilor cu impact major asupra sanatatii publice primeste sprijin. Insa, ca o persoana care a vazut multe la viata ei, astept sa vad rezultatele concrete si cat mai bune.

Institutul mai produce doar SOD (superoxid dismutaza). Au fost facute si disponibilizari, a plecat o parte dintre specialisti. Multi "cantacuzinisti" au depus CV-urile pentru a putea fi angajati in alta parte, dupa ce au ajuns la limita rezistentei.

De curand, toate colegele medic din laboratorul de analize medicale microbiologice au parasit laboratorul infiintat de profesorul Cantacuzino in 1901. Acest laborator si-a reluat activitatea in 1990... si se inchide in 2015! Multi pacienti isi gaseau ajutorul diagnostic aici! Activitatea se poate relua, dar nu stiu daca va mai fi posibil ca aceste colege sa se intoarca inapoi... Este mare pacat.

Este luna aprilie si nu prea are cum sa mai inceapa producerea de vaccin gripal in anul 2015. Si toate acestea dupa ce au fost investiti circa 13,5 milioane de euro in retehnologizare, suma pe care statul roman trebuie sa o plateasca cu tot cu dobanzi in urmatorii aproximativ 7 ani. Iar potentialul de a produce vaccinul gripal exista!

Daca se continua asa, aceasta situatie poate fi comparata cu ideea de "a lasa institutul sa moara, singur", cu pierderea a cat mai multi specialisti. Cine poate rezista la infinit, fara salariu? Iar cand acest lucru s-ar intampla in mod "surprinzator" ar aparea si ofertele de ajutor, pentru ca nu va mai fi pe cine sa ajuti la Institut.

Intr-adevar, studentii s-au implicat in mod laudabil. Faptul ca exista tineri care se lupta cu nepasarea, care isi doresc ca Romania sa devina o tara in care sa le fie drag sa ramana, altruisti si foarte buni, te face sa simti ca merita sa muncesti si sa te alaturi lor. Prin entuziasmul lor au reusit sa trezeasca unele reactii, cu toate ca pagina lor de Facebook "Nu desfiintarii Institutului Cantacuzino" nu a reusit sa adune numarul de aprecieri pe masura milioanelor de romani care au beneficiat direct sau indirect de activitatea si produsele Institutului. Acesti copii iti insufla speranta si chiar si putere.

Cum a ajuns Institutul Cantacuzino in aceasta situatie? Exista scenarii despre eventuale interese, imobiliare si ale importatorilor de vaccinuri?

Sunt lucruri despre care am auzit si eu, au auzit si altii, insa un raspuns nu poate sa fie dat decat de institutiile statului. Cred ca este timpul ca acest raspuns sa fie solicitat ferm. As dori sa cunosc acest raspuns, concret.

Institutul Cantacuzino din Bucuresti a fost un institut de top in domeniul sau. Au fost si vremuri cand se afla intre primele 3-4 institute din lume. Aud multa lume spunand "ce ne pasa de trecut, ce mai conteaza istoria, conteaza doar viitorul". Cred ca este o eroare fundamentala si un mesaj indus in mentalitatea multora dintre romani, la scurt timp dupa evenimentele din decembrie 1989. Cei care s-au jertfit atunci nu au facut-o pentru ca noi sa ne batem joc de istorie, de traditie si de jertfa lor.

Noi putem sa credem ca se doreste ca Institutul sa se stinga, dar chiar si daca aceasta ar fi politica actuala, eu nu cred strategia va izbandi. Disparitia unei institutii strategice poate fi asemanata cu un atac indreptat impotriva sanatatii publice, impotriva concetatenilor nostri.

Cum mai poate fi salvat Institutul Cantacuzino?

Poate fi salvat si poate sa redevina pe atat de important pe cat este necesar pentru sanatatea romanilor, dar si pentru sanatatea Europei.

Dar pentru salvarea lui este nevoie de vointa politica. Ea ar trebui sa puna impreuna specialisti onesti in domeniile juridic, economic, managerial, medical, de cercetare, invatamant care sa gandeasca actul normativ cel mai potrivit pentru redefinirea statutului unei institutii strategice.

Tot prin vointa politica insotita de competenta profesionala, datele necesare privind activitatea si importanta unei astfel de institutii strategice trebuie sa fie puse la dispozitia CSAT pentru analiza si stabilirea celui mai potrivit proiect pentru tara. Institutul Cantacuzino este o institutie strategica.

CSAT trebuie sa urmareasca realizarea unui plan pe termen lung (minim 10 ani) si sa monitorizeze implementarea acestuia. Daca ar fi recuperati, o foarte mica parte din banii furati in ultimii 25 ani la nivelul intregii tari s-ar putea pune in functiune tot ce este necesar in cadrul Institutului Cantacuzino.

Este mai ieftin sa importam vaccinuri sau sa le producem la Cantacuzino?

Aici este o alta intreaga istorie. Am sa ma refer la un singur exemplu pe care il consider foarte relevant.

In anul 2009, toate tarile lumii au vrut sa importe vaccin pandemic. Marea majoritate au importat cantitati foarte mari, platind milioane si zeci de milioane de euro sau dolari. Romania, pentru a incerca sa respecte recomandarile internationale, si-a propus sa aloce suma de 7 milioane de euro, care ar fi ajuns pentru a cumpara aproximativ 950.000 de doze de vaccin.

Institutul a fost solicitat sa produca vaccin pandemic. Cercetatorii si specialistii s-au mobilizat si au muncit exemplar. Au pus la dispozitia sistemului de sanatate 3.000.000 devdoze de vaccin. Daca ar fi fost importate, ele ar fi costat cu mult peste 21 milioane de euro.

In felul acesta, Institutul a recuperat pentru statul roman o buna parte din investitia de 11,5 milioane de euro, imprumut de la BIRD si BEI.

Si mai trebuie subliniat ceva: in situatii de criza, in situatia in care tot vaccinul disponibil este cumparat de tarile cu mare putere financiara... cum poti sa ajungi sa depasesti "lista de asteptare"? Si atunci cum ne vom mai putea descurca?

Sunt vaccinurile importate la fel de eficiente ca acelea facute de Institutul Cantacuzino, pe datele concrete ale populatiei Romaniei si ale tulpinilor circulante in Romania? Stiu ca la un moment dat au fost unele probleme cu vaccinul impotriva TBC.

Nu este foarte usor de raspuns la aceasta intrebare. Aici avem multe probleme, inclusiv lipsa studiilor realizate secundum arte, fara cusur. Nu ne putem juca de-a afirmatiile. Exista rigori epidemiologice, rigori ale biostatisticii - si chiar atunci cand acestea sunt respectate, tot ar putea ramane putin loc de interpretare.

Putem discuta despre vaccin, dar hai sa discutam despre tuberculina (PPD), care a fost produsa tot de Institutul Cantacuzino si inca de cea mai buna calitate. Cati pacienti mai sunt testati astazi prin intradermoreactia la tuberculina. Cate studii privind infectia la nivel populational se mai desfasoara astazi? Unde este tuberculina pe care Institutul o producea in anii sai mai buni? Cum mai stim noi astazi cati romani au infectie tuberculoasa latenta si la cati dintre concetatenii nostri exista potentialul ca TBC sa se reactiveze?

Multi ar putea spune "si ce ne pasa noua de anii buni ai institutului"? Ar trebui sa ne pese. Acest institut a salvat milioane de vieti. Acest institut a prevenit milioane de ani de boala. Si, ca sa revenim la prezent, ar putea sa nu ne pese de riscul unei infectii tuberculoase?

Ce pierdem in afara de vaccinuri daca se inchide Institutul Cantacuzino?

Pierderea ar fi incomensurabila si deci inacceptabila. Nu doresc sa accept ca exista cineva care sa isi poata permite sa se gandeasca la a da cu piciorul istoriei si traditiei.

Centrele de referinta pentru microbiologie isi vor schimba numele, dar se pare ca ar putea continua activitatea. Prezenta acestora este obligatorie. Ar fi inadmisibil si un atentat la sanatatea romanilor si europenilor daca aceste centre ar fi inchise. Ele au legatura cu Agentia Europeana de Control al Bolilor (ECDC, Stockholm) si cu Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS).

Supravegherea gripei este realizata sezon de sezon de catre oameni din Institut si supravegherea trebuie sa continue, fara niciun dubiu!

Sa mai intreb ceva? Cum se va descurca Romania in cazul unui potential atac bioterorist? Ce vor raspunde aici cei care nu doresc binele Institutului?

Intr-o lume a aparatelor, unii ar putea sa creada ca medicina, inclusiv medicina de laborator, se poate face doar butonand si lasand computerele sa tipareasca rezultatele finale. Gresit! Microbiologia medicala nu a disparut si nici nu cred ca are cum sa dispara. Pentru aceasta, studentii trebuie sa primeasca notiunile cele mai importante in cadrul pregatirii pentru a deveni un medic cultivat, un medic care are si cultura generala medicala, un medic care poate aplica unele principii si poate salva vieti.

Tot in acest scop, dar la un alt nivel, medicii trebuie sa fie instruiti, trebuie sa poata pune diagnostice si trebuie sa poata sa includa ratiunea medicala in interpretarea datelor de laborator. Nu este niciun secret si nu este vorba de a inventa roata - aceasta este situatia.

Medicii au nevoie de instruire teoretica si practica. Si nu este vorba doar de medicii cu specialitatea de medicina de laborator - intr-o lume cu pregatire corecta si medicii epidemiologi si medicii infectionisti si chiar si alti medici ar trebui sa deprinda anumite tehnici si modalitati de a intepreta rezultatele intr-un context clinic, paraclinic si de laborator.