Razboiul hibrid romano-roman

Autor: Iulian Fota - conferentiar universitar
Joi, 08 Februarie 2018, ora 18:49
14053 citiri

Intr-o tara ca Romania subiectul "servicii de informatii" va continua sa fie "spumos", va atrage atentia opiniei publice, facand ca aceste institutii sa se "bucure" de un anumit nivel de neincredere. Situatia se explica atat prin prisma dublei mosteniri istorice, cat si prin nivelul actual de cultura politica foarte scazut.

Chiar si in perioada interbelica, in Romania regala, la fel ca in toate tarile latine, mediteraneene (Franta, Italia), institutii de tipul Politiei sau serviciilor de informatii aveau o proasta imagine publica.

Daca in tarile anglo-saxone da bine sa sprijini astfel de institutii (exista chiar o traditie aristocratica in a colabora sau chiar a lucra pentru ele), intr-o tara precum Romania sau cele de mai sus sprijinirea lor a starnit intotdeauna suspiciuni. Este vorba despre tarile unde se folosesc apelative nu chiar elegante pentru ofiterii de politie sau de informatii, de genul "curcan" (Franta).

In Romania, pe acest fond interbelic s-au suprapus si efectele nefaste ale fostei Securitati, ceea ce a intarit si mai mult sentimentul de teama, chiar de ura fata de institutii care, intre timp, capatasera si un acut caracter represiv.

In fine, trebuie sa tinem cont si de actualul nivel slab de cultura politica, inclusiv de cultura de securitate nationala, incultura care-i predispune pe romani la teoria conspiratiei. Sunt studii sociologice care arata ca o treime dintre romani cred in teoria conspiratiei, serviciile de informatii fiind de multe ori sursa nefericirii cetatenilor, alaturi de arbitrii de fotbal.

Repet, asta ne arata evaluarile sociologice.

Comunismul s-a prabusit acum aproape 30 de ani. Mai putem da vina doar pe el?

La inceputul anilor '90, Romania era o tara fara invatamant public de stiinte politice, aici incluzand si zona relatiilor internationale.

Deficitul de cunoastere, de cultura politica, care a trebuit recuperat a fost imens. In plus, zona studiilor de securitate (cea pe care si azi unii, intr-o maniera prosteasca, o neaga) s-a dezvoltat si mai greu.

Ne-a trebuit timp sa luam contact cu aceasta importanta zona a culturii occidentale, sa o citim, intelegem, asimilam si mai ales sa o transferam romanilor, prin diferitele programe de studii, de la Colegiul National de Aparare (care a aparut abia in 1992) pana la actualele programe universitare de studii de securitate.

Chiar si azi numarul specialistilor pe acest domeniu este foarte mic si multi dintre ei nu sunt popularizati, nu sunt cunoscuti.

In plus, si aceasta zona academica a suferit de bolile de calitate ale invatamantului romanesc, de genul plagiatelor si, mai ales, sufera din cauza lipsei cercetarii fundamentale.

Noi producem foarte putina cunoastere pe aceasta zona, traim in continuare din studiile si cercetarile facute in Vest.

In concluzie, in 2018 stam mai bine ca in 1990, dar nu atat de bine pe cat i-ar trebui Romaniei ca sa putem avea la nivelul societatii o profesionista dezbatere pe zona de securitate nationala.

Securitatea nationala, tabloidizata

Nivelul de incultura este inca mare si, din pacate, ne confruntam cu un fenomen al tabloidizarii problematicii de securitate nationala.

Exact cand situatia internationala a devenit volatila si periculoasa, cand noi ar trebui sa dezbatem mai mult, mai des, mai intens problemele de Securitate nationala, societatea romaneasca se dovedeste a fi incapabila de asta. Iar vina este impartita intre politic, televiziunile de stiri si mediul academic.

Desi politicul este principalul responsabil de bunul mers al tarii, iar politica de securitate nationala este principala politica publica, marile probleme de securitate nationala sunt, in mod iresponsabil, ignorate.

Comisiile de specialitate din Parlament ar trebui intrebate cate dezbateri, inchise sau publice, au organizat anul trecut pentru a discuta principalele pericole la adresa securitatii nationale si de cate ori au invitat ele experti independenti, pentru a-i consulta.

Si totusi subiectul "Serviciile de informatii" a fost foarte prezent pe agenda publica, dar nu pentru a intelege foarte bine care sunt pericolele care ameninta Romania sau cat de bine sunt aceste institutii pregatite sa gestioneze aceste amenintari.

Printr-o nefasta complicitate intre factorul politic si televiziunile de stiri, subiectul servicii de informatii este promovat fie pe post de "petarda", fie pentru denigrarea unor persoane sau intimidarea unor institutii.

Petarda SPP si remodelarea agendei publice

"Petarda" muta atentia opiniei publice de la alte probleme. A explodat "petarda SPP" pentru ca opinia publica sa nu mai discute despre calitatile personale ale anumitor ministri. Cum spuneam, subiectul servicii este savuros, prinde, si astfel remodelam agenda publica.

Sau avem ceva polite de platit, vrem sa ne razbunam pe anumite persoane sau pe anumite institutii, mai ales private. Nicio problema - le asociem cu serviciile (in marea majoritate a cazurilor fara nicio dovada) pentru a le distruge credibilitatea.

Aici avem in primul rand discutia fara sens, absolut prosteasca, despre cei care ar fi ofiteri acoperiti sau prostii de genul "UM Digi" (culmea ipocriziei - acuze venite din partea unor alte televiziuni, care ele la randul lor au relatii de un tip sau altul cu persoane din zona serviciilor de informatii).

De ce spun ca este lipsit de sens sa discutam despre ofiterii acoperiti? Pentru ca prin insasi natura lor profesionala nu vom avea niciodata date certe, dovezi in acest sens, despre o persoana si, astfel, discutia nu poate fi finalizata, nu putem ajunge la o concluzie.

Pentru a avea o imagine clara despre un astfel de ofiter, ar trebui sa stim al carei institutii este si ce misiune a avut, ca sa putem stabili cu exactitate daca institutia respectiva si-a indeplinit legal atributiile si a respectat drepturile altor persoane, ca sa stim ca nu au existat abuzuri.

Dincolo de denigrarea unuia sau altuia, discutia despre ofiterii acoperiti nu duce nicaieri.

In plus, trebuie sa spunem ca instrumentul "ofiter acoperit" este unul legal, necesar, fara de care nu se poate apara securitatea nationala si a carui folosire este reglementata prin lege si prin regulamente militare.

Intimidarea unei institutii de securitate nationala prin santaj mediatic

Subiectul "servicii de informatii" apare pe agenda publica si atunci cand o persoana bogata (care dispune de bani) sau un grup de interese care are sau a avut probleme cu legea vrea sa intimideze o anumita institutie de securitate nationala din cauza rolului prea activ in zona de combatere a coruptiei.

Iar aici se aplica fara scrupule un santaj mediatic, folosindu-se la greu minciuna si manipularea. Institutia este santajata cu pierderea credibilitatii, a suportului opiniei publice, a increderii cetateanului, lucruri indispensabile pentru buna functionare a sistemului de securitate nationala.

De exemplu, zile intregi, pentru a da mai multa credibilitate unui astfel de atac, domnul Daniel Dragomir a fost prezentat drept adjunctul domnului Florian Coldea, desi acesta nu a avut niciodata un astfel de statut. Si bag mana in foc ca cei care au pregatit "stirea", "breaking-news-ul", stiau ca este falsa. O minciuna, dar folositoare.

De altfel, dupa parerea mea, minciuna a ajuns principala arma impotriva institutiilor romanesti de securitate nationala. Este ceea ce eu numesc razboiul hibrid romano-roman.

Din interese personale sau de grup, exact cand este mai multa nevoie de ele, institutii extrem de importante ale statului roman sunt denigrate grav, prin minciuna si manipulare, Romania fiind vulnerabilizata prin scaderea capacitatii ei de aparare.

De ce este grav ce se intampla

Cuvintele cheie care descriu astazi situatia internationala sunt "volatilitate" si "pericol". Volatilitatea ridicata a sistemului international a marit gradul sau de pericol. Romania se confrunta din nou cu amenintari grave, serioase, atat de ordin militar, cat si nemilitare.

Daca amenintarile militare sunt ceva mai bine gestionate (pentru ca in primul rand ele sunt gestionate de NATO), de cele nemilitare ne cam ocupam aproape singuri. Iar aici, in aceasta zona, ne confruntam cu ceea ce eu am definit a fi "lichefierea securitatii nationale".

Pe de o parte ne confruntam cu o intensificare a operatiunilor acoperite, clandestine, subversive ale unor state neoccidentale sau chiar grupari non-statale, indreptate impotriva Romaniei si a altor state NATO. Anul trecut, rand pe rand, americanii, francezii, britanicii, olandezii au avertizat si ei asupra acestor chestiuni.

Sub aceasta caciula avem inclusiv agresiuni cibernetice sau informationale, amenintari complet noi, unde inca bajbaim in a identifica cele mai bune strategii de raspuns. Asta inseamna ca, in ultimii trei ani, presiunea pe sistemul de securitate nationala (inclusiv pe serviciile de informatii din Romania) a crescut semnificativ.

Pe de alta parte, tot lichefiere este si cand diluam baza interna, solida, politica, institutionala, legala, de sprijin pentru sistemul de securitate nationala. Exact cand sistemul de securitate nationala ar avea mai mare nevoie de sprijin, de tactul, de intelegerea, de competenta noastra, noi le refuzam acest ajutor (ei aparandu-ne tot pe noi, miza fiind supravietuirea noastra ca tara si ca popor). Un fel de sinucidere nationala lenta.

Si daca de la televizunile de stiri nu mai am nici un fel de asteptari, in lacomia si incompetenta lor ele continuand sa faca rau Romanei, am asteptari de la clasa politica.

Ce poate sau ar trebui sa faca clasa politica

Securitatea nationala este principala responsabilitate a oricarui om politic pentru ca nicio alta politica publica nu are o miza atat de mare.

In actualele conditii internationale complicate, cand Romania trebuie sa traverseze cu bine aceste vremuri proaste, politicienii sunt obligati, daca isi iubesc tara, sa faca anumite lucruri.

In primul rand, sa se informeze si sa inteleaga corect ce este securitatea nationala. Sa-si deschida mai mult formatiunile politice catre ideea de specialist, de expert, angajand un dialog real, consistent cu cei care merita acest statut.

In Occident, politicienii si parlamentarii invita in mod constant expertii sa-si spuna pararea, sa vina cu solutii pentru marile probleme de securitate nationala.

In al doilea rand, politicienii trebuie sa dezvolte si un dialog profesional cu sistemul de securitate nationala. Ideea de control parlamentar (extrem de importanta) nu inseamna numai chemarea la ordin a celor care lucreaza intr-un serviciu de informatii.

In egala masura ea inseamna discutii deschise, profesionale, despre cum Romania trebuie si poate sa faca mai bine contraspionaj sau contra-terorism, cum putem raspunde mai bine la amenintarile cibernetice sau la agresiunile informationale.

Dar cand tu, ca politician important, iti dezvolti propriul atac informational la adresa unui serviciu de informatii, mai poti discuta onest cu ei despre cum trebuie mai bine aparata Romania?

Sa nu uitam nici ca sistemul de securitate nationala este doar partial finalizat, un lucru pe care nu vrea nimeni sa il spuna public.

De ce spun asta? Pentru ca din punct de vedere institutional sau legal mai sunt inca de facut multe lucruri.

Trebuie refacuta baza legislativa, multe legi fiind vechi, improprii.

Trebuie completata structura CSAT-ului, pentru a-l transforma intr-un real Consiliu de Securitate Nationala.

Trebuie finalizat proiectul Comunitatii de Informatii, ramas intr-un stadiu intermediar.

Trebuie revizuite si completate procedurile de management al crizelor de securitate nationala, pentru a fi foarte clar cine ce face in caz de agresiune militara.

Trebuie organizari noi pentru noile riscuri cu care ne confruntam, de genul agresiunilor informationale.

Si ar mai fi si altele, dar ele reprezinta bucataria intima a statului roman si ar fi bine sa ramana asa, secrete. Ideea de securitate nationala fara secret nu ar mai avea sens.

Cuvantele cheie: depolitizare si stabilitate

Nu in ultimul rand, politicienii trebuie sa evite politizarea institutiilor de securitate nationala. De ce am avut atat de multe probleme cu DIPI si mai deloc cu SPP? Pentru ca ministrul de Interne este om politic si, daca nu este nici prea competent sau slab ca om, el va fi tot timpul tentat sa-si anexeze o institutie puternica, asa cum este un serviciu de informatii.

Sau, mai rau, este el anexat de serviciul respectiv. De aceea, s-au si schimbat sefii de la DIPI atat de des, de aceea, au avut atat de multe probleme cu legea, de aceea, a fost desfiintat si reinfiintat si nici azi nu avem garantia ca a fost salvat.

Subordonarea apolitica la CSAT, combinata si cu un real control parlamentar, da rezultate mult mai bune, asigura stabilitate institutionala si implementarea strategiilor de termen lung.

Daca o sa ne apucam sa schimbam sefii din sistemul de securitate nationala ca pe premieri, o data la sase luni, vom distruge securitatea nationala. Nu putem construi increderea, atat in interiorul unei institutii, cat si intre ele (inclusiv intre ele si aliatii nostri) in cateva luni. Deja inregistram un caz grav - rotatia ministrilor Apararii la cateva luni.

Media sa renunte la minciuna si manipulare, universitatile sa isi faca ordine

Si noi, ceilalti, putem contribui la buna aparare a Romaniei. De altfel, si Constituia spune ca in special zona de media si cea universitara au responsabilitati aparte.

Media trebuie sa renunte la minciuna si manipulare ca instrumente preferate in relatia cu sistemul de securitate nationala. Nicio institutie nu este mai presus de lege. Daca aceste institutii gresesc, inclusiv amestecandu-se in politica (ceea ce ar fi o eroare grava), societatea civila este obligata sa le critice, dar prezentand mai intai faptele, care la randul lor sa fie profesionist analizate, de catre profesionisti. Datul cu parerea, care domina in acest moment aceste dezbateri, este si el periculos.

Mass-media trebuie sa recupereze ideea de specialist, ceea ce ar duce la profesionalizarea discutiilor. Am mai spus-o: in Romania, incompetenta produce cel putin la fel de multe pagube precum coruptia.

Reprofesionalizarea discutiilor pe zona de media ar obliga si partidele politice la un plus de profesionalism.

Pe de alta parte, si mediul academic are responsabilitatile lui. Trebuie crescuta calitatea programelor de studii de securitate, nu numai prin combaterea exigenta a fenomenului plagiatelor, dar mai ales prin imbunatatirea programelor universitare, atragerea de resursa umana competenta si dezvoltarea cercetarii de securitate nationala.

Dar, mai important ca orice, noi, cadrele universitare, in baza pretentiei noastre ca stapanim mai ales teoria acestui domeniu, trebuie sa ne asumam responsabilitatea de a spune mai clar cine este si cine nu este competent in chestiuni de securitate nationala. Prea se intra cu bocancii in domeniul asta.

Daca juristii sau economistii si-au facut ordine in domeniile lor, acelasi lucru va trebui sa facem si noi, cei care pretindem ca suntem profesionisti ai domeniului.

Ca sa progreseze si sa fie bine aparata, Romania are nevoie de dezbateri competente, de profesionisti, si pe zona de securitate nationala. De aceea si intentionez sa organizez in acest an prima reuniune a profesionistilor de securitate nationala.

De ce un om politic fara meserie este mai indreptatit decat un profesionist de securitate nationala sa recomande cea mai buna subordonare pentru o institutie precum SPP-ul? Doar "pentru ca poate"?

Iulian Fota este fost consilier prezidential pe probleme de securitate.

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.



Moartea unui om politic - pomenirea și lecțiile acesteia. Partea I: de ce trebuie să (ne) criticăm liderii?
Moartea unui om politic - pomenirea și lecțiile acesteia. Partea I: de ce trebuie să (ne) criticăm liderii?
Acum la mine e noapte târziu, dar calendaristic ziua de 27 martie a început deja. Când domniile voastre (sau majoritatea) veți citi acest articol (în două părți), peste cea de-a 29-a zi a...
Intrarea în Schengen pune sub lupă corupția din România: “Iar ne-a prins ninsoarea nepregătiți”
Intrarea în Schengen pune sub lupă corupția din România: “Iar ne-a prins ninsoarea nepregătiți”
România intră în spațiul Schengen doar pe cale maritimă și aeriană, la finalul lunii martie 2024. Aderarea va stimula turismul și comerțul și va consolida piața internă. Pe de altă...
#servicii secrete Romania, #Dragnea SPP, #presa servicii secrete , #sri