Europenii o preferă în cea mai mare parte pe democrata Kamala Harris drept câștigătoare în alegerile prezidențiale de marți, 5 noiembrie, în detrimentul republicanului Donald Trump. Dar oricare ar fi învingătorul urmează provocări în ceea ce privește democrația, apărarea și economia, spun analiștii citați de Financial Times.
Cursa electorală dintre Kamala Harris și Donald Trump îi face pe europeni nervoși din cel puțin trei motive: democrație, apărare și economie.
În cea mai recentă ediție a raportului său anual privind libertatea în întreaga lume, grupul non-partizan, cu sediul în SUA, Freedom House, a declarat că drepturile politice și libertățile civile s-au deteriorat anul trecut în 52 de țări, în timp ce doar 21 de țări au înregistrat îmbunătățiri.
Concluzia sa a fost că libertatea globală a scăzut în 2023 pentru al 18-lea an consecutiv.
Apoi organizația a legat aceste constatări de alegerile de marți din SUA: „Așa cum a făcut-o de zeci de ani, SUA pot juca un rol vital în extinderea libertății globale.
Dar depinde mult dacă alegerile prezidențiale din noiembrie 2024 întăresc sau slăbesc valorile, procesele și instituțiile democratice ale Americii, împreună cu voința acesteia de a susține cauza democrației în întreaga lume.
Harold James, un istoric al Universității Princeton are un punct de vedere similar: „Nimeni nu știe cum vor decurge alegerile prezidențiale din SUA. O posibilitate este ca bula Trump să se spargă în sfârșit, permițând revenirea la normalitate în America și în întreaga lume.
Dar este, de asemenea, posibil ca Statele Unite să se aplece spre un autoritarism militarizat radical care ar stabili o nouă normă pentru despoții din alte părți ale lumii“.
Aceasta este cea mai profundă preocupare a Europei. Dacă democrația s-ar împiedica în fortăreața ei din SUA, ar stimula forțele politice iliberale sau extremiste care sunt deja active – în unele țări din Europa.
De asemenea, ar face democrațiile europene mai izolate și mai vulnerabile într-o lume în care dictaturile și regimurile semi-autoritare disprețuiesc normele liberale și acționează agresiv pentru a le discredita.
Mulți europeni au insomnii la perspectiva ca Trump să acționeze sau să vorbească în moduri care ar zdrobi credibilitatea garanției de securitate americană a Europei, exprimată prin NATO și umbrela nucleară.
Susținătorii europeni ai Ucrainei își fac, de asemenea, griji că ar putea încerca să rezolve războiul acolo în condiții care echivalează, de fapt, cu o victorie pentru Rusia lui Vladimir Putin.
Unii politicieni recunosc că, în anumite privințe, Europa este ea însăși vinovată. Multe guverne au cheltuit prea puțin pentru apărare de mult prea mult timp (deși bugetele militare sunt în creștere), iar o politică externă comună a UE este mai mult o aspirație decât o realitate.
Friedrich Merz, liderul creștin-democraților din Germania, formațiune în opoziție, deplânge ceea ce el numește „starea dezolantă a politicii externe și de securitate europene într-un moment critic”.
Majoritatea europenilor s-ar simți cu siguranță mai confortabil cu Harris la Casa Albă, așa cum arată sondajele.
În șase țări intervievate - Franța, Germania, Italia, Țările de Jos, Polonia și Spania - majorități clare au considerat că Harris ar fi mai bună pentru securitatea Europei.
Patrycja Sasnal de la Institutul Polonez de Afaceri Internaționale scrie: „Harris în calitate de președinte (n. red. ar reprezenta) o schimbare generațională în politica americană care ar însemna schimbări și provocări și pentru Europa.
Cu președintele american Joe Biden ne luăm rămas bun de la politicienii post-război rece, conectați visceral cu țările europene la bine și la rău, care au privit parteneriatul transatlantic cu o dogmă semi-religioasă.
Cu Harris, Europa ar trebui să îmbrățișeze o nouă SUA, profund conectată cu Asia și America Latină, poate în detrimentul parteneriatului cu Europa.
Putem afla câte ceva despre modul în care o administrație Harris ar putea acționa pe scena internațională luând în considerare cariera și perspectiva lui Philip Gordon, consilierul ei principal pentru politică externă“.
Scriind pentru Centrul pentru Analiza Politicii Europene din Washington, Samuel Dempsey spune: „Gordon are o vastă expertiză în Europa, este ferm în spatele Ucrainei, dar a pledat pentru o NATO europeană care își plătește drumul. Europenii care speră că o administrație Harris s-ar putea întoarce la vremurile bune în care SUA plătesc mult și solicită puțin în schimb vor fi probabil dezamăgiți. Cu alte cuvinte, oricine va câștiga președinția, Europa va trebui să acționeze împreună dacă dorește să-și păstreze libertatea și, se spera, să rămână aliată cu SUA“.
O a treia preocupare pentru Europa este comerțul și economia.
Declarațiile lui Trump de la un miting desfășurat săptămâna aceasta în Pennsylvania nu ar fi putut suna mai amenințător cu privire la ceea ce pregătește pentru UE pe frontul comercial, dacă se va întoarce la Casa Albă. Perspectiva unei victorii a lui Trump, urmată de taxe vamale punitive ale SUA asupra bunurilor europene, afectează prețurile acțiunilor companiilor sensibile la export, precum Diageo, LVMH și Volkswagen, scrie FT.
Cu siguranță, UE a lucrat la un răspuns. Comisia Europeană, care gestionează politica comercială, a elaborat deja o strategie pentru a-i oferi lui Trump o înțelegere rapidă cu privire la creșterea exporturilor SUA către UE și să recurgă la represalii specifice doar dacă optează pentru tarife punitive.
Dar imaginea mai amplă este că Europa a rămas în urma SUA – și, într-o oarecare măsură, a Chinei – în tehnologiile viitorului.
Analiștii Aslak Berg și Zach Meyers susțin că Harris ar fi probabil mai interesată decât Trump de dialogul transatlantic, dar ambii candidați au priorități economice care vor pune Europa într-o poziție incomodă – inclusiv să se pună stavilă Chinei și să stimuleze locurile de muncă din SUA în sectoare sensibile în Europa, cum ar fi producția de vehicule.
Nici republicanii, nici democrații nu au fost prea interesați de interesele economice europene atunci când acestea sunt în conflict cu prioritățile lor politice interne.
Dacă Trump câștigă, cine din Europa ar fi cel mai bine plasat, prin temperament și viziune politică, pentru a vorbi cu el?
Anchal Vohra de la Deutsche Welle menționează trei personalități - prim-ministrul ungar Viktor Orbán, prim-ministrul italian Giorgia Meloni și președintele polonez conservator Andrzej Duda.
Dar fiecare e cu probleme. Orbán nu vorbește în numele multora din UE, nu în ultimul rând din cauza comportamentului său în timpul perioadei în care Ungaria a deținut președinția rotativă de șase luni a blocului comunitar.
În ceea ce îi privește pe Meloni și Duda, amândoi cred cu tărie în NATO și în necesitatea de a apăra Ucraina - chestiuni în legătură cu care Trump provoacă fiori pe șira spinării Europei.
O alegere mai promițătoare ar putea fi Mark Rutte, fostul premier olandez care este noul secretar general al NATO. Dar el nu ar putea vorbi în numele UE.
La drept vorbind, ar trebui să fie un cancelar german, un președinte francez sau amândoi cei care să accepte provocarea de a se confrunta cu Trump.
Dar coaliția tripartită germană a cancelarului Olaf Scholz are probleme și, în orice caz, cine poate uita relația extrem de dificilă pe care Trump a avut-o cu fostul cancelar Angela Merkel?
În ceea ce îl privește pe președintele Franței, Emmanuel Macron, acesta este mult slăbit de rezultatele alegerilor naționale și europene din acest an, iar mandatul său expiră în 2027.
În concluzie, ne așteaptă vremuri tulburi după votul de marți din SUA, concluzionează Financial Times.
... Vezi tot